ICCJ. Decizia nr. 6226/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6226/2013
Dosar nr. 3361/2/2011
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3361/2/2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii C.V., P.S.C., D.M., T.F., Ş.L.V., B.E.A., O.V., T.C., C.C., M.E. şi C.G. salariaţi ai Tribunalului Militar Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare, în temeiul art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 au solicitat anularea Dispoziţiei nr. 3 din 3 martie 2011 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia Instanţelor Militare prin care a fost respinsă contestaţia înregistrată sub nr. J/950 din 03 martie 2011 ca prematur introdusă.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâţilor la stabilirea drepturilor salariale prin revenirea la drepturile salariale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, precum şi la nivelul anterior aplicării Legii nr. 118/2010 cu privire la compensaţiile pentru echipament şi norma de hrană, precum şi la plata premiului anual pentru anul 2010 şi a sporului de confidenţialitate în cuantum de 15% pentru judecători şi personalul auxiliar de specialitate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în temeiul art. 7 Legea nr. 285/2010 au formulat contestaţia nr. J/950 din 03 martie 2011 privind modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare de încadrare.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28 noiembrie 2011, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a AA Bucureşti, întrucât această unitate militară din cadrul ministerului nu are personalitate juridică şi excepţia prematurităţii acţiunii având în vedere că actul prevăzut de lege încă nu a fost emis.
Prin sentinţa nr. 70 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile necompetenţei materiale, lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi a prematurităţii ca neîntemeiate şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii s-au reţinut următoarele.
Ordonatorul de credite avea obligaţia să se pronunţe asupra contestaţiei formulate de reclamanţi în termen de cel mult 30 de zile, iar hotărârea pronunţată putea fi atacată la, secţia contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti.
Împrejurarea că autoritatea publică pârâtă nu s-a pronunţat în termenul prevăzut de lege precum şi faptul că autoritatea publică pârâtă nu a emis un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale în cadrul structurilor instanţelor militare, a reţinut Curtea că sunt lipsite de relevanţă atâta timp cât reclamanţii au luat cunoştinţă de modul de stabilire a drepturilor salariale şi se consideră vătămaţi.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a AA Bucureşti, Curtea a constatat că textul de lege prevede că personalul nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie la organele de conducere ale ordonatorului de credite, fără a condiţiona această posibilitate de existenţa personalităţii juridice.
Cu privire la fondul cauzei, s-au reţinut următoarele.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 salariul reclamanţilor a fost diminuat cu 25% ca urmare a aplicării prevederilor acestui act normativ.
Dispoziţiile legale în baza cărora a fost adoptată această măsură au fost constatate ca fiind constituţionale, prin Deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874/2010 ale Curţii Constituţionale.
Din perspectiva art. 1 din primul Protocol adiţional la C.E.D.O., în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului , s-a constatat că salariul, în principiu, este o valoare patrimonială care intră în câmpul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1.
A concluzionat Curtea că, în ceea ce priveşte drepturile salariale pretinse de reclamanţi pentru perioada după 01 ianuarie 2011, acestea au fost acordate astfel cum sunt stabilite prin noua lege cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare de la 01 ianuarie 2011, respectiv Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Împotriva sentinţei nr. 70 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs C.V.
În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 din C. proc. civ. şi anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din alin. (1) al art. 303 din C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului.
Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac a cauzei.
De vreme ce recurentul este ţinut de obligaţia motivării recursului într-un anumit termen , el nu va putea să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepţia motivelor privitoare la încălcarea unor dispoziţii imperative.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat o simplă declaraţie de recurs la data de 23 aprilie 2012 motivele de recurs nefiind depuse la dosar.
Dar aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 303 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de C.V. împotriva Sentinţei nr. 70 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6219/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 719/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
