ICCJ. Decizia nr. 6219/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6219/20 13
Dosar nr. 213/1/2013
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs.
Prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1139/13/2012 a fost respinsă contestaţia formulată de G.D.L., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria S., împotriva Hotărârii nr. 859 din 20 noiembrie 2012 a secţiei pentru Judecători a Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.
În considerentele hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii se reţine că în soluţionarea cererii de transfer formulată s-au avut în vedere atât motivele de ordin personal şi profesional invocate în sprijinul solicitării, cât şi criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006, respectiv: situaţia comparativă a instanţelor la şi de la care se solicită transferul. Astfel, s-a reţinut că Judecătoria S. s-a confruntat o lungă perioadă de timp cu dificultăţi reale de ocupare a posturilor vacante, iar în condiţiile schemei reduse de judecători, vacantarea unui post de judecător ar conduce la creşterea însemnată a încărcăturii de dosare pe judecător, în condiţiile în care acesta s-a situat în anul 2012 la nivelul mediei naţionale, spre deosebire de cea de la Tribunalul Dolj care a fost mai mică cu 180 de cauze faţă de media la nivel naţional.
A mai reţinut Plenul Consiliul Superior al Magistraturii că analizarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006, are loc la momentul soluţionării cererii de transfer a magistratului prin raportare la posturile publicate pe site-ul consiliului la începutul lunii în care se soluţionează cererea.
Referitor la argumentul recurentului privind avizele favorabile comunicate de instanţe, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că aceste avize nu constituie criterii legale ce trebuie avute în vedere la analizarea unei cereri de transfer, ci au un caracter consultativ.
2. Recursul declarat de recurentul G.D.L.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1193 din 13 decembrie 2012 a declarat recurs G.D.L., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii de transfer formulate.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi încalcă dispoziţiile art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006, în sensul că nu au fost luate în considerare aspectele de ordin personal expuse în motivarea cererilor de transfer şi existenţa avizelor pozitive obţinute de la instanţele implicate.
Mai arată recurentul că analiza cererii sale a fost formală, că anterior acestei cereri i-au mai fost respinse alte patru cereri de transfer (analizate în şedinţele din 29 mai 2012, 18 iulie 2012, 27 septembrie 2012 şi 20 noiembrie 2012).
3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, la data de 22 august 2013, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens aprecieri faţă de susţinerile recurentului care vizează soluţionarea cererii de transfer.
Astfel, intimatul susţine, în esenţă, că hotărârea recurată este temeinică şi legală, deoarece la adoptarea acesteia au fost avute în vedere motivele invocate în cererile de transfer, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, dar şi încărcătura de dosare pe judecător la Judecătoria S., precum şi că la Tribunalul Dolj încărcătura de dosare pe judecător s-a situat în anul 2012 sub 75% din media naţională, astfel că o eventuală cerere de transfer este de natură să afecteze activitatea instanţei de la care se solicită transferul.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată emisă de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte, apreciază că recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele următoare:
Înalta Curte constată că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii cu soluţionarea recursului având ca obiect Hotărârea nr. 1139 13 decembrie 2012 prin care Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 859 din 20 noiembrie 2012 a secţiei pentru Judecători a Consiliul Superior al Magistraturii, hotărâre prin care recurentului i-a fost respinsă solicitarea de transfer de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer.
Împrejurarea că Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum sunt cele atacate în prezenta cauză, nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea caracter arbitrar.
Din examinarea hotărârii atacate rezultă că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 3 din Regulament sub aspectul soluţionării cererii de transfer prin raportare selectivă doar la un criteriu dintre cele prevăzute în regulament, în condiţiile în care norma juridică impune fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma „vor fi avute în vedere următoarele criterii”, menţinerea unui echilibru între criteriile de ordin obiectiv referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer şi criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce conduce la concluzia că este necesară analizarea tuturor motivelor invocate de recurent.
Astfel, prin raportare la criteriile reţinute, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat o argumentare corespunzătoare a soluţiei de respingere a cererii de transfer formulată de recurent, limitându-se în principal la analiza comparativă a datelor statistice referitoare la volumul de activitate a instanţelor implicate (încărcătura de dosare / judecător).
S-a reţinut că potrivit situaţiei posturilor vacante la instanţele judecătoreşti la data de 1 noiembrie 2012 publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a Consiliul Superior al Magistraturii reiese că la Judecătoria S., instanţa de la care se solicită transferul, toate cele 5 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate, iar la nivelul anului 2011 încărcătura/ judecător a fost de 923 de cauze faţă de media naţională de 1.101 cauze/ judecător.
La Tribunalul Dolj, instanţa la care se solicită transferul din cele 72 de posturi de judecător prevăzute în reclamă sunt ocupate 70, fiind vacante 2 posturi din care unul din data de 15 noiembrie 2012, încărcătura pe judecător fiind de 813 cauze faţă de media naţională de 1.058 cauze/ judecător.
Soluţia Plenului Consiliul Superior al Magistraturii a fost adoptată fără a analiza în concret datele statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate asupra activităţii Judecătoriei S., instanţă ce ar fi direct afectată prin admiterea cererii respective, cu atât mai mult cu cât justificarea legată de încărcătura/ judecător nu mai subzistă atâta timp cât această instanţă a fost menţionată ca având un volum mic de activitate şi a primit avizul conform pentru desfiinţare.
Este adevărat că Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 548 din 4 iunie 2013, prin care s-a acordat avizul pentru desfiinţarea Judecătoriei S. este ulterioară hotărârii recurate în prezenta cauză, însă analiza efectuată de grupul de lucru inter-instituţional pentru pregătirea sistemului judiciar în vederea intrării în vigoare a noilor coduri constituit prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 852/C/2012 şi aprobat ulterior în şedinţa Plenului Consiliul Superior al Magistraturii din data de 8 octombrie 2012, analiză în baza căreia s-a propus desfiinţarea instanţei a vizat perioada de referinţă 2009-2012.
Astfel, în raport de criteriul de selecţie agreat, respectiv volumul mediu de activitate, au fost identificate şi analizate 67 judecătorii şi parchete de pe lângă acestea care au înregistrat, în perioada 2009-2012 o medie de 3.600 cauze/ an, instanţe pentru care a fost propusă desfiinţarea.
Intimatul nu poate să justifice respingerea cererii de transfer doar prin prisma unui singur criteriu (volumul de activitate ridicat al Judecătoriei S.), ci trebuie ca prin prisma volumului de activitate, al gradului de ocupare a schemelor de personal la ambele instanţe, al punctelor de vedere exprimate de instanţele implicate, să facă o analiză de ansamblu, singura în măsură să contureze impactul admiterii unei cereri de transfer asupra activităţii concrete a ambelor instanţe implicate.
În plus, delegarea recurentului la Tribunalul Dolj, delegare ce în prezent a fost prelungiră, demonstrează că prezenţa acestuia la Judecătoria S. nu este indispensabilă.
Hotărârea contestată nu demonstrează, aşadar, care este consecinţa eventualei aprobări a cererii recurentului de transfer, dezechilibrul ce s-ar putea produce asupra politicii de resurse umane şi de ce, în acest caz trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal, în condiţiile în care autorităţile judiciare implicate în proceduri şi-au exprimat acordul cu privire la acest transfer.
Aşadar, interesul public invocat de intimat nu este susţinut de probele cauzei, în condiţiile în care ulterior emiterii hotărârii recurate, recurentul a fost delegat la Tribunalul Dolj, instanţa unde îşi desfăşoară activitatea în prezent.
În aceste condiţii, existenţa unor posturi vacante la Tribunalul Dolj, avizul favorabil atât al Tribunalului Dolj cât şi al Judecătoriei S. şi circumstanţele personale şi profesionale ale recurentului demonstrează că intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului recurentului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere având ca şi consecinţă vătămarea dreptului la carieră al recurentului.
În concluzie, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 60 din Legea nr. 303/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 3 din Regulament, Înalta Curte constată că motivarea soluţiei adoptate prin hotărârea contestată este neconvingătoare, în cauză conturându-se excesul de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 R., de natură a atrage nelegalitatea hotărârii supuse cenzurii instanţei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va fi admis recursul, va fi anulată Hotărârea nr. 1139 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii şi Hotărârea nr. 859 20 noiembrie 2012 a Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecinţa obligării intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul recurentului de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., se va lua act de renunţarea recurentului la soluţionarea cererii de acordare a daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 1139 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 1139 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi nr. 859 din 20 noiembrie 2012 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi în consecinţă, obligă pârâtul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul recurentului de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.
Ia act de renunţarea recurentului la soluţionarea cererii de acordare a daunelor morale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6213/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6226/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
