ICCJ. Decizia nr. 6238/2013. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6238/2013
Dosar nr. 3486/1/2012
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2013
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu nr. 3486/1/2012, reclamanta L.V. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a răspunde civil în calitate de persoană juridică de drept public prin organul de conducere, pentru faptul că prin Ordonanţa de stabilire a competenţei din 7 martie 2008 nr. 620/C/656/II/4/2008 a dispus în regulatorul de competenţă, stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de lângă Judecătoria O. în ceea ce priveşte instrumentarea cauzei penale împotriva sa, iar ulterior prin rezoluţii ordonanţe succesive a respins sesizările penale precum şi plângerile penale formulate în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen.
Ulterior, prin precizarea la acţiune, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru măsuri dispuse în dosarul penal nr. 1875/P/2008.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta L.V. solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor pentru măsuri dispuse în dosarul penal 1875/P/2008.
Reclamanta din prezenta cauză a investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu judecarea în fond a cererii sale, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din C. proc. civ., care reglementează caracterul de instanţă de recurs al Înaltei Curţi.
De asemenea, trebuie menţionate şi dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care prevăd că: recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ - fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În aceste condiţii, în ceea ce priveşte instanţa competentă, raportat la obiectul cauzei şi faţă de dispoziţiile art. 1 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 5 din acelaşi Cod, rezultă că se impune declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6235/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6239/2013. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
