ICCJ. Decizia nr. 6365/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6365/2013
Dosar nr. 514/43/2012
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş în data de 18 octombrie 2012, reclamantul Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-63582/28.8.2012 privind contractul de finanţare nr. 711/17.4.2010, Cod SMIS 2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Judeţul Harghita”, având ca beneficiar unitatea administrativ-teritorială judeţul Harghita.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 277 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 formulată de reclamantul Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în speţă condiţiile de natură procedurală, reclamantul făcând dovada introducerii contestaţiei pe cale administrativă şi a consemnării cauţiunii stabilite de instanţă, prin depunere la dosar a extrasului de cont.
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, ambele părţi au expus în mod corect cerinţele stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Curtea a mai reţinut că întreruperea vremelnică, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a efectelor actului administrativ până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu, având ca scop protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor, fiind însă subordonată îndeplinirii stricte a condiţiilor fixate de textul legal menţionat.
Examinând într-o manieră detaliată condiţiile prevăzute de lege, Curtea de Apel a reţinut că cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 este nefondată, urmând să fie respinsă ca atare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul Judeţul Harghita prin Consiliul Judeţean Harghita a declarat recurs, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi, în consecinţă, modificarea în întregime a sentinţei atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală, în sensul admiterii acţiunii Judeţul Harghita prin Consiliul Judeţean Harghita privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a cod SIMIS cu titlu „Modernizarea Salvării Montane în judeţul Harghita.
În motivarea căii de atac, recurenta expune istoricul cauzei şi critică soluţia primei instanţe, susţinând, în esenţă, că, în speţă, condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente sunt îndeplinite cumulativ.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate motivul de nelegalitate, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., vizând pronunţarea hotărârii cu încălcarea competenţei altei instanţe, motiv invocat din oficiu la termenul de astăzi, Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat, raportat şi la prevederile art. 3041 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 privind Contractul de finanţare nr. 711 din 17 aprilie 2010, Cod SMIS 2890, cu titlul „Modernizarea Salvării Montane din Judeţul Harghita”, având ca beneficiar unitatea administrativ-teritorială judeţul Harghita, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantului creanţe bugetare în cuantum de 129.445,65 RON.
Actele contestate au fost emise în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect suspendarea notei de constatare a neregulilor vizând creanţe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv 129.445,65 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
Faţă de modalitatea de soluţionare a recursului de faţă nu se mai impune, evident şi examinarea celorlalte critici prezentate de către recurentă, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei în faţa instanţei competente, ca apărări de fond.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, pe cale de consecinţă, va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Harghita, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Judeţul Harghita prin Consiliul Judeţean Harghita împotriva Sentinţei nr. 277 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Harghita, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6354/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6374/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
