ICCJ. Decizia nr. 6405/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6405/2013
Dosar nr. 6092/2/2012
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul E.T., în calitate de conducător al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 11 din data de 28 mai 2011 (În continuare "Decizia") emisă de Curtea de Conturi şi confirmată prin Încheierea nr. IV/60 din data de 5 iulie 2012 (în continuare "Încheierea") emisă de Curtea de Conturi (Anexa 1).
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului Ministerul Afacerilor Externe.
Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii acţiunii, care au fost respinse prin încheierea din 15 octombrie 2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 6853 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul E.T., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi intervenientul Ministerul Afacerilor Externe. A respins cererea de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În privinţa existenţei cazului bine justificat, Curtea a reţinut aparenţa de legalitate a actului care face obiectul litigiului, remarcând faptul că a fost emis de organul competent în exercitarea atribuţiilor legale, are temei legal şi cuprinde considerentele pentru care actul administrativ contestat a fost emis.
Criticile reclamantului referitoare la raportul de audit indicat în cererea de chemare în judecată identificat cu nr. 4421 din 27 aprilie 2012 nu pot conduce la concluzia existenţei în speţă a unui caz bine justificat în sensul Legii contenciosului administrativ, dat fiind faptul că nelegalitatea vădită şi aparentă trebuie să fie proprie actului a cărui suspendare se solicită ori în speţă, reclamantul critică practic documentaţia care a stat la baza actului a cărui suspendare se solicită.
- În fapt, auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV - Direcţia I al Curţii de Conturi a României au desfăşurat în perioada 14 martie 2012 - 27 aprilie 2012 acţiunea de audit al performanţei "programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni în anul 2009" derulat de Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de pretutindeni, la Ministerul Afacerilor Externe.
- Deficienţele constatate au fost consemnate în Procesul-verbal nr. 40229 din 3 mai 2012 (nr. înregistrare la Curtea Conturi IV) de constatare anexă la raportul de audit al performanţei.
- Examinând deficienţele consemnate în raportul de audit al performanţei nr. 40229 din 3 mai 2011 nr. înregistrare Curtea Conturi IV), a fost emisă Decizia nr. 11 din 28 mai 2012, prin care au fost dispuse măsuri în sarcina ordonatorului de credite Ministerul Afacerilor Externe, menţinută prin Încheierea nr. 59 iulie 2012 .
Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ, prima instanţă a reţinut următoarele:
I. Cazul bine justificat
- Din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 15, art. 14, art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 rezultă că pot fi împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: necompetenţa autorităţii administrative de a emite actul administrativ, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituţională a normei juridice în temeiul căreia a fost emis, modificarea parţială a actului administrativ de către autoritatea emitentă, anularea parţială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară etc.
- raportând raţionamentul generic expus la datele speţei cu care a fost învestită, Curtea de apel a reţinut faptul că:
- actul care face obiectul prezentului litigiu a fost emis de organul competent, în exercitarea atribuţiilor legale, are temei legal şi cuprinde considerentele pentru care actul administrativ contestat a fost emis.
- în ceea ce priveşte criticile reclamantului referitoare la raportul de audit pe care reclamantul îl indică în cererea de chemare în judecată cu numărul 4421 din 27 aprilie 2012, Curtea de apel a constatat faptul că acestea nu pot conduce la concluzia existenţei în speţă a unui caz bine justificat în sensul Legii contenciosului administrativ, dat fiind faptul că nelegalitatea vădită şi aparentă trebuie să fie proprie actului a cărui suspendare se solicită, or, în speţă, reclamantul critică practic, documentaţia care a stat la baza actului a cărui suspendare se solicită.
A mai constatat Curtea că actul administrativ a cărui suspendare se solicită, se adresează unui alt subiect de drept decât reclamantul, acesta din urmă fiind străin de actul contestat. S-a apreciat însă, că această împrejurare nu îl împiedică pe reclamant ca în faţa instanţei să poată afirma o vătămare, conform Legii contenciosului administrativ (aspect motivat deja de instanţă atunci când a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului).
Referitor la criticile privind aspectele de aparentă nelegalitate ce ţin de fondul actului administrativ a cărui suspendare se solicită, Curtea a reţinut următoarele:
În privinţa acordării de premii în sumă de 42.970 RON unor membri ai comunităţii româneşti, a reţinut că susţinerile reclamantului nu se circumscriu noţiunii de „caz bine justificat” în sensul legii contenciosului administrativ, raportat la dispoziţiile Anexei pct. I şi II. din Legea nr. 321/2006, nefiind răsturnată aparenţa de legalitate a constatării pârâtei conform căreia, nefiind aferente unor programe, proiecte sau acţiuni, acordarea acestor finanţări nerambursabile (premii) nu s-ar fi făcut pe baza evaluării programelor, proiectelor sau acţiunilor de către o comisie de evaluare din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe pe baza tuturor criteriilor generale prevăzute de Legea nr. 321/2006, nefiind analizate: oportunitatea programelor, proiectelor sau acţiunilor în raport cu nevoile comunităţilor româneşti de pretutindeni, capacitatea organizatorică şi funcţională de realizare a programelor, proiectelor sau acţiunilor şi nici efectele multiplicatoare ale programelor, proiectelor sau acţiunilor, în scopul îmbunătăţirii imaginii comunităţilor româneşti din ţara de reşedinţă şi a coagulării organizaţiilor acestora.
În acest context s-a mai reţinut că raportul dintre cele două acte normative invocate de părţi ca fiind incidente cauzei este acela, potrivit căruia, Legea nr. 299/2007 reglementează drepturile ce pot fi acordate românilor de pretutindeni (toate formele de sprijin, inclusiv cel financiar, sub forma finanţări lor nerambursabile), iar Legea nr. 321/2006 reglementează regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului Afacerilor Externe pentru această activitate.
Prin urmare, a tras concluzia prima instanţă, respectivele două acte normative au obiecte de reglementare diferite, iar Legea nr. 321/2006, prin conţinutul reglementării, reprezintă legea specială faţă de Legea nr. 299/2007.
2) În ceea ce priveşte angajarea şi plata în anul 2009 a unor cheltuieli cu onorarii acordate unui număr de 124 preoţi slujitori din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în valoare de 372.000 RON, s-a reţinut că acestea s-au făcut contrar prevederilor Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, potrivit cărora sprijinul financiar sau material al statului român se poate acorda pentru construcţia sau renovarea lăcaşelor de cult în statul de cetăţenie/reşedinţă, prima instanţă a apreciat că apare ca fiind întemeiat raţionamentul pârâtei, conform căruia potrivit prevederilor Legii nr. 299/2007, sprijinul financiar sau material al statului român care se poate acorda în cazul unităţilor de cult este cel pentru construcţia sau restaurarea lăcaşelor de cult în statul de cetăţenie/reşedinţă şi nu pentru plata unor drepturi de personal.
3) Referitor la angajarea şi plata în anul 2009 a unor cheltuieli cu două burse de studii în afara graniţelor României, în valoare totală de 30.180 RON, acordate fără a fi organizate concursuri, contrar prevederilor Legii nr. 299/2007, potrivit cărora românii de pretutindeni au dreptul de a solicita şi de a obţine, prin concurs, burse de studiu în România, la orice nivel şi formă de învăţământ, prima instanţă a reţinut că prevederile Legii nr. 321/2006 nu combat prevederile unei legi ulterioare (Legea nr. 299/2007), ci în aplicarea acestora trebuie să se ţină cont de condiţiile suplimentare ce trebuie îndeplinite, introduse prin actul normativ ulterior publicat, respectiv, de a se organiza concurs pentru acordarea burselor, de a se îndeplini obiectivul acordării bursei-aprofundarea cunoştinţelor de limbă română, sau afirmarea identităţii culturale şi ştiinţifice române şi ca dreptul exercitat de persoanele care solicită şi obţin burse să se realizeze pe teritoriul României.
4) În legătură cu prejudiciul constând în plata onorariului în sumă de 45.000 RON unui artist român, fără respectarea prevederilor Legii nr. 321/2006, suma alocată nefiind justificată de către Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din Ministerului Afacerilor Externe, prin prezentarea de documente legale din care să rezulte utilizarea sumei pe destinaţia prevăzută în nota de fundamentare (inexistenţa la dosarul de finanţare a dovezii că beneficiarul final ar fi primit onorariul ce i se cuvenea în urma susţinerii concertului la Chişinău, cu ocazia sărbătoririi zilelor oraşului), s-a apreciat că reclamantul nu a probat aparenta nelegalitate a constatării pârâtei, dat fiind faptul că, primirea oricărei sume de bani, drept plată a serviciilor prestate, se face fie prin chitanţă, fie prin ordin de plată (cash sau virament bancar), conform prevederilor Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile.
II. Paguba iminentă
Analizând îndeplinirea acestei condiţii, curtea de apel a reţinut că reclamantul susţine fără a proba, că este îndeplinită "condiţia privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul foarte ridicat al prejudiciului în discuţie, respectiv de 490.140 RON. "
Faţă de această susţinere, s-a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu cele ale pct. 174 din Regulament, decizia Curţii de Conturi se emite pentru valorificarea constatărilor din actul de control, iar potrivit art. 2 lit. s) din Legea contenciosului administrativ, pentru a fi iminent, prejudiciul trebuie să fie viitor şi previzibil. Or, în speţă, a apreciat prima instanţă, la acest moment, prejudiciul nu este previzibil, posibilitatea recuperării sumelor de la reclamant existând, este drept, dar nereprezentând un fapt actual, iminent, ci unul în viitor, posibil a se produce, deci incert. Or, pentru a se putea dispus suspendarea actului administrativ, prejudiciul trebuie să fie actual sau iminent a se produce în patrimoniul reclamantului, ceea ce în speţă nu s-a probat.
Pentru aceleaşi considerente ca şi cele expuse în precedent pentru reclamant, prima instanţă a constatat netemeinicia cererii de intervenţie formulată de Ministerul Afacerilor Externe.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul E.T. şi intervenientul Ministerul Afacerilor Externe.
Reclamantul E.T. prin cererea de recurs formulată, solicită admiterea recursurilor, şi pe cale de consecinţă modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 11 din 28 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi şi confirmată prin Încheierea nr. 4 din 60 din 5 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi. Solicită de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii de recurs se susţine că instanţa de fond a considerat în mod greşit că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv se arată că prin probele administrate în cauză a demonstrat nelegalitatea flagrantă în etapa premergătoare emiterii actului ceea ce poate determina aparenţa de nelegalitate actului administrativ atacat, în condiţiile în care împotriva raportului de audit au fost formulate obiecţiuni care nu au fost luate în seamă de Curtea de conturi atunci când a emis decizia fiind astfel încălcat dreptul la apărare.
Neluarea în seamă a obiecţiunilor şi contestaţiilor formulate a viciat întreaga procedură de emitere a deciziei şi a încheierii prin faptul că a permis Curţii de Conturi schimbarea temeiului abaterilor constatate prin raport fără a-i da posibilitate ca în calitate de conducător a instituţiei supuse controlului să-şi exercite dreptul de apărare în cadrul procedurii specifice de audit.
Apreciază că în acest sens au fost încălcate prevederile cuprinse la pct. 165 din Regulamentul Curţii de Conturi, prevederi care permit ca în cadrul procedurii de contestare prealabile a actelor emise de Curtea de Conturi să fie îndreptate erorile materiale din Raportul de audit s-au să fie înlăturate abaterile consemnate care se dovedesc a fi neîntemeiate.
Prin încălcarea acestor prevederi odată cu emiterea deciziei Curtea de Conturi a adăugat la principale prevederi legale încălcate şi dispoziţiile art. 2, art. 4, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 321/2006 fără a dispune completarea s-au refacerea acţiunii de audit. De precizat că iniţial în raportul de audit s-a reţinut încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 299/2007 şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002.
Procedând în acest mod, Curtea de Conturi a încălcat în mod evident prevederile legale care reglementează modalitatea de efectuare a auditului, provocându-i o gravă vătămare.
Despre aceste nelegalităţii ale Raportului de audit şi procesului-verbal, instanţa de fond a reţinut că toate aceste aspecte vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul procesual având ca obiect suspendarea executării actului administrativ.
În continuare, sunt reluate criticile din cererea de suspendare în legătură cu constatările făcute de Curtea de Conturi vizând acordarea de premii unor membrii ai comunităţii româneşti de plată a onorariilor unui număr de 124 de preoţii slujitori ai Mitropoliei Basarabiei, cele vizând cheltuielile cu două burse de studii în afara graniţelor României s-au cele referitoare la onorariu acordat unui artist român. Astfel în legătură cu acordarea de premii unor membrii din comunităţile româneşti în sumă de 42.970 RON se susţine că au fost respectate cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 321/2006 potrivit cărora beneficiare ale finanţării sunt persoane care desfăşoară acţiuni în sprijinul Românilor de pretutindeni. Aceste acţiunii au fost evidenţiate în mod clar în cadrul memorandumurilor interioare care au stat la baza acordării acestor premii. Aceste memorandumuri indică acţiunile desfăşurate de fiecare beneficiar în sprijinul românilor de pretutindeni, activităţi care, deşi nu sunt expres indicate se încadrează în prevederile Anexei I lit. k) şi i) din Legea nr. 321/2006.
În al doilea rând acordarea premiilor s-a realizat în urma evaluării programelor de către o comisie de evaluare din cadrul DRP, dovezii existând în acest sens în chiar actele depuse de Curtea de Conturi în faţa instanţei de fond şi care au stat la baza emiterii deciziei. Se dă cu titlu de exemplu procesul-verbal al comisie de evaluare şi selectare al proiectelor din data de 4 decembrie 2009 având nr. D/4317.
În ceea ce priveşte argumentaţia Curţii de Apel Bucureşti în sensul că decontarea sumelor finanţate, nu s-ar fi realizat în conformitate cu prevederile de drept comun în materie se arată că auditorii Curţii de Conturi nu au precizat sub nici o clipă care sunt acele documente care nu au fost prezentate şi care ar îndreptăţi această concluzie.
În legătură cu onorariile acordate unui număr de 124 de preoţi slujitori ai Mitropoliei Basarabiei se arată că potrivit prevederilor cuprinse la pct. 1 al Anexei la Legea nr. 321/2006 lit. o) se poate acorda sprijin financiar pentru „protejarea şi revitalizarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti”. Din cererea de finanţare nr. 2/2009 depusă de DRP de Mitropolia Basarabiei, scopul acestei finanţări îl reprezintă manifestarea de grijă faţă de deservenţii Mitropoliei Basarabiei şi de familiile lor, precum şi despovărarea financiară a parohiilor astfel încât să scadă nivelul taxelor pentru rânduielile oficiale, care ar determina accesul mai puţin împovărător al românilor la rânduielile oficiate de preoţi. Acest obiectiv este aşadar în deplină concordanţă cu prevederile pct. 1 al Anexei la Legea nr. 321/2006 lit. o).
Referitor la cheltuielile cu două burse în afara graniţelor României instanţa de fond a reţinut că „prevederile Legii nr. 321/2006 nu combat prevederile unei legi ulterioare (Legea nr. 299/2007) ci în aplicarea acestora trebuie să se ţină cont de condiţiile suplimentare ce trebuie îndeplinite, introduse în actul normativ ulterior publicat ..”
Instanţa de fond, face o apreciere greşită a aplicării normelor legale în timp în condiţiile în care o normă specială nu poate fi modificată sau abrogată decât în mod expres de o normă generală ulterioară.
Raportat la această regulă, Legea nr. 299/2007 nu poate introduce condiţii suplimentare de acordare a burselor de studii faţă de cele conţinute de Legea nr. 321/2006.
În legătură cu onorariul de 45.000 RON acordat unui artist român, prima instanţă, a reţinut că „reclamantul nu a aprobat aparenţa de nelegalitate a constatărilor pârâtei, dat fiind faptul că, primirea oricărei sume de bani drept plată a serviciilor prestate, se face fie prin chitanţă fie prin ordin de plată”, iar pe de altă parte nu „a existat dovada că cel care a primit bani a avut delegaţie în acest sens. Aceste constatări sunt eronate întrucât suma a fost plătită prin virament bancar de către DRP Asociaţia Pro Nova astfel cum rezultă din cuprinsul acestui document pus la dispoziţia organului de control. Beneficiar al finanţării fiind această asociaţie, banii au fost viraţi numitului B.C. care avea împuternicirea necesară pentru primirea sumelor.
În privinţa pagubei iminente, se susţine ca fost pe deplin dovedită chiar dacă se pune problema existenţei unui prejudiciu în viitor întrucât decizia Curţii de Conturi este explicită în acest sens rămâne doar să se stabilească întinderea variabilă a acesteia.
Valoarea indicată de Curtea de Conturi în decizie aceea de 490.140 RON este deosebit de importantă având un rol major în considerarea caracterului iminent al pagubei.
Ministerul Afacerilor Externe prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii cererii şi suspendarea executării deciziei emise de Curtea de Conturi susţinând că au fost pe deplin dovedite îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea.
În privinţa cazului bine justificat se susţine că există îndoieli serioase asupra legalităţii deciziei nr. 11 din 28 mai 2012, motivat de faptul că auditorii îşi întemeiază concluziile pe un act normativ care nu este aplicabil programului privind sprijinirea românilor de pretutindeni aferent anului 2009. Mai mult decât atât la momentul emiterii actului temeiul legal al constatării abaterilor de legalitate era cu totul altul decât acela avut în vedere la momentul întocmirii procesului-verbal. În momentul întocmirii procesului-verbal s-a avut în vedere prevederile Legii nr. 299/2007 iar când s-a emis decizia s-a făcut trimitere la dispoziţiile Legii nr. 321/2006.
Toate constatările Curţii de Conturi privind angajarea şi plata nelegală a unor sume de bani sunt netemeinice şi nelegale deoarece plăţile şi cheltuielile la care se face referire în actul de control au fost efectuate în baza ordinelor sau instrucţiunilor emise de ordonatorul principal de credite. Face trimitere în acest sens la ordinul Ministrului Afacerilor Externe nr. 1065/2008.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente se arată că instanţa trebuia să aibă în vedere şi termenul cert până la care măsurile stabilite în cuprinsul deciziei trebuiau aduse la îndeplinire, precum şi posibilitatea ca în caz de nerespectare a acestui termen să se aplice sancţiuni chiar penale. Implementarea măsurilor dispuse din Raportul Curţii de Conturi va avea un impact negativ în plan extern deoarece pot apărea disfuncţionalităţi majore în acordarea finanţărilor nerambursabile, în contextul în care România şi-a asumat prin strategie guvernamentală sprijinirea românilor de pretutindeni.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate menţinerea sluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.
Se arată în cuprinsul întâmpinării că recurenţii nu au fost în măsură să demonstreze întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ contestat respectiv a Deciziei nr. 11/2012. Întreaga motivare a recursurilor se referă doar la aspecte ce ţin de fondul cauzei neaducând dovezi care să demonstreze nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere, nelegalitate ce se poate constata fără ca instanţa de judecată să intre în cercetarea pe fond a cauzei.
Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice într-un stat de drept şi o democraţie constituţională, aceasta fiind permisă numai pe cale de excepţie pentru cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente.
Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică evidentă asupra legalităţii actelor administrative ori în speţă actele administrative au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 92/1994 privind organizarea şi funcţionare Curţii de Conturi republicată, controlul de audit a fost efectuat în limitele competenţei stabilite prin acest act normativ şi a vizat respectarea principiului bunei gestiuni financiare de către ordonatorii de credite.
Neajunsurile constatate în timpul controlului şi măsurile dispuse prin decizia contestată respectă limitele prevăzute de Legea nr. 321/2006 şi Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Cât priveşte paguba iminentă cea de-a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu a fost demonstrată în condiţiile în care prin măsurile dispuse Curtea de conturi nu a propus decât recuperarea sumelor cheltuite fără suport legal, condiţiile concrete de recuperare a acestor sume vor fi stabilite de către conducătorii instituţiei supuse controlului.
Examinând cu prioritate excepţia netimbrării cererii de recurs invocată de către intimată cu ocazia concluziilor pe fond Înalta Curte constată că recurentul Ministerul Afacerilor Externe este o instituţie publică iar sumele stabilite prin decizia a cărei suspendare se solicită reprezintă fonduri astfel că devin aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel că cererea de recurs formulată de Ministerul Afacerilor Externe este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Examinând cererile de recurs formulate în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat, soluţia instanţei de respingere a cererii de suspendare este temeinică şi legală însă pentru alte considerente decât cele reţinute de către prima instanţă.
Astfel Înalta Curte reţine că pentru dovedirea îndeplinirii primei condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenţii aveau obligaţia să argumenteze existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului).
Argumentele invocate de recurenţii şi anume respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte operaţiunile economice efectuate acelea de plată a unor preoţi slujitori din cadrul Metropoliei Basarabiei, acordarea de burse de studii în afara graniţelor României, plata onorariului unui artist român, sau nerespectarea de către Curtea de Conturi a dreptului la apărare prin respingerea obiecţiunilor la raport schimbarea sau adăugarea unor temeiuri legale noi în conţinutul deciziei faţă de raportul de control întocmit, nu sunt în măsură a fi analizate la nivel de aparenţă, ele duc la tranşarea pe fond a problemelor pe fond supuse analizei instanţei de contencios.
Se observă că aceleaşi motive, de nelegalitate au fost invocate pe fondul contestaţiei recurentei-reclamante, ori motivele de nelegalitate nu sunt identice cu cele care reprezintă un caz bine justificat, acestea din urmă trebuie să fie indicii de nelegalitate evidente, care să răstoarne prezumţia de legalitate.
Or, în speţă pentru a verifica cele susţinute de recurenta-reclamantă, instanţa de fond trebuie să administreze probatorii pe fondul cererii, ceea ce este incompatibil cu exigenţele art. 14 din Legea nr. 574/2004.
Prin urmare, se reţine că nu au fost relevate de recurenţi împrejurări legate de starea de drept sau de fapt care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
Cu privire la prejudiciul iminent se reţine că în condiţiile în care nu se determină o împrejurare care să se constituie ca fiind un caz bine justificat, orice aprecieri în legătură cu un iminent prejudiciu în patrimoniul recurenţilor sunt nerelevante câtă vreme, legiuitorul cere îndeplinea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, se constată că recurenţii nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 574/2004, instanţa de fond pronunţând astfel o sentinţă legală şi temeinică.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de E.T. şi Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinţei civile nr. 6853 din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6440/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6411/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
