ICCJ. Decizia nr. 6385/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6385/2013
Dosar nr. 19533/280/2012
Şedinţa de la 26 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 3 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Piteşti, petenta SC E.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Timişoara prin Secţia Drumuri Naţionale Arad, anularea Procesului-verbal de contravenţie seria CNADNR nr. 0000926 din data de 10 septembrie 2012, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 10 septembrie 2012, ora 02:30, pentru vehiculul transport marfă cu nr. de înmatriculare XX şi semiremorca XX1, în timp ce era staţionat în Vama Vărşand, pentru că şoferul efectua pauza de condus, a fost sancţionată pentru lipsa rovinietei valabile.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 1106 din 5 februarie 2013, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Piteşti a reţinut că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, textul legal stabilind o competenţă teritorială exclusivă, fiind vorba de o necompetenţă de ordine publică, în raport de dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ. Ca urmare, întrucât, în speţă, fapta a fost săvârşită pe raza localităţii Vărşand, judeţul Arad, care se află în circumscripţia Judecătoriei Chişineu Criş, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea acestei instanţe.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 271 din 3 aprilie 2013, Judecătoria Chişineu Criş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în speţă sediul petentei este în localitatea Piteşti, judeţul Argeş.
Având în vedere dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România care prevede că „Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, raportat la art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanţa competentă să soluţioneze plângerea este Judecătoria Piteşti, în concordanţă cu dispoziţiile H.G. nr. 337/1993, modificată şi completată. Aşadar, instanţa a reţinut că textul legal stabileşte o competenţă teritorială exclusivă.
Instanţa a observat şi dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora, „(1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.” Legea nr. 2/2013 a fost publicată în M. Of. al României nr. 89 din 12 februarie 2013.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Procesul-verbal de contravenţie seria CNADNR nr. 0000926 din 10 septembrie 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Cestrin, petenta SC E.T. SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravenţională.
S-a constatat că la data de 10 septembrie 2012, vehiculul transport marfă şi semiremorca aparţinând petentei staţionau la Vama Vărşand, Judeţul Arad, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost localitatea Vărşand, Judeţul Arad, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Chişineu Criş, judeţul Arad.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Piteşti, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Chiar dacă prin Sentinţa civilă nr. 271 din 3 aprilie 2013 Judecătoria Chişineu Criş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, apreciind că urmare a introducerii art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este judecătoria unde are sediul contravenientul, normele de procedură fiind de imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut Judecătoria Piteşti, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Vărşand, judeţul Arad, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Chişineu Criş şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC ”E.T.” SRL în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.-Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, în favoarea Judecătoriei Chişineu Criş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6383/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6038/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
