ICCJ. Decizia nr. 6562/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6562/2013
Dosar nr. 7476/2/2011
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1627 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta D.Z.A.M., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., prin care solicita obligarea acestuia să includă specializarea E.F.S. - Limba şi literatura engleză, în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar sau, în subsidiar, recunoaşterea specializării respective, pe care a absolvit-o, ca profil asimilat, apt să-i dea posibilitatea de a putea participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite, precum şi a dreptului de a participa la concursurile respective şi de a le susţine, inclusiv a dreptului de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamata este absolventă cu diplomă de licenţă a Universităţii „A.I.C.” din Iaşi, Facultatea de E.F.S., fiind licenţiată în E.F.S. - Filologie, în profilul E.F.S. „Specializarea E.F.S. - Limba şi literatura engleză”, astfel cum rezultă din Diploma licenţă din 06 septembrie 2006, emisă de M.E.C.T.S. (fila 11 dosar).
Referitor la capătul principal de cerere
Din conţinutul diplomei de licenţă obţinută de reclamantă, rezultă că aceasta a absolvit o singură specializare „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” şi nu două specializări „E.F.S.” şi „Limba şi literatura engleză”, care să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă.
Specializarea „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” este grefată pe structura profilului înscris în diploma de licenţă şi anume „E.F.S.”
Întrucât specializarea clasică „E.F.S.” este cuprinsă în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, includerea specializării obţinută de reclamantă conform diplomei de licenţă intră în marja de apreciere a autorităţii publice în funcţie de nevoile din învăţământul preuniversitar şi de priorităţile avute în vedere de autoritate în realizarea politicilor de învăţământ.
Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educaţiei, cercetării tineretului şi sportului, invocat de reclamantă, este actul normativ care arată expres situaţia că anumite specializări nu se regăsesc în Centralizator, nefiind obligatoriu să existe toate specializările.
Tot ceea ce intră în marja de apreciere a autorităţii nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de soluţionare a cererii, atunci când dreptul de apreciere al autorităţii este exercitat până la limita abuzului de putere.
În speţă, nu se poate aprecia că autoritatea publică a refuzat cu abuz de putere să înscrie specializarea reclamantei în Centralizator, din moment ce nu s-a dovedit că există un interes public în învăţământul preuniversitar de a exista specializarea absolvită de reclamantă la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ.
De aceea art. 2 alin. (1) din Ordin prevede pentru candidaţi că: „vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedre vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite şi dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilate unuia din programele de studii incluse în Centralizator. În aceste situaţii acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar se acordă cu aprobarea M.E.C.T.S.”
În consecinţă, se constată că este neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei să includă în Centralizator specializarea absolvită de reclamantă, instanţa neputându-se substitui autorităţii în domeniul acesteia de apreciere cu privire la oportunitatea înscrierii unei anumite specializări.
Referitor la capetele subsidiare de cerere.
Diploma de licenţă obţinută de reclamantă îi conferă toate drepturile reglementate de lege în legătură cu aceasta, inclusiv de recunoaştere a specializării absolvite, solicitarea de obligare a pârâtului să-i recunoască specializarea ca profil asimilat atât de E.F.S. cât şi de Limba şi literatura engleză, fiind contrară menţiunilor din diploma de licenţă.
Acest act menţionează un singur profil E.F.S. şi o singură specializare „E.F.S. - Limba şi literatura engleză”, nefiind vorba despre două specializări ci despre una singură; nu este vorba atât de profilul „ E.F.S.” cât şi de profilul „Filologie” ci despre profilul „E.F.S.”
Cu privire la solicitarea de participare şi de susţinere a unor concursuri de ocupare posturi didactice/catedre vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar potrivit specialităţii „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” absolvite de reclamantă, inclusiv dreptul de a susţine examenul de acordare a definitivării şi titularizării, se constată că este vorba despre o solicitare generică a reclamantei şi nu referitoare la un anumit concurs la care reclamanta doreşte să participe şi să susţină examenul.
Potrivit art. 2 alin. (1), teza ultimă, din Ordinul nr. 3184/2011 al ministrului educaţiei, cercetării tineretului şi sportului, pârâtul acordă aprobarea de participare pentru situaţii concrete şi nu generice, în funcţie de nevoile instituţiei de învăţământ care organizează examen/concurs şi nu în funcţie de nevoile licenţiatului într-o anume specializare, în sensul că primează interesul public şi nu interesul privat, întrucât învăţământul este de interes public.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii; în motivarea recursului, se arată, în esenţă, că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, respectiv cele ale art. 2 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3184/2011.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Recurenta a urmat cursurile Facultăţii de E.F.S., Specializarea E.F.S. - Limba şi literatura engleză, de lungă durată, cu examen de licenţă în sesiunea iunie 2004, din cadrul Universităţii „A.I.C.” din Iaşi.
Prin cererea adresată autorităţii intimate, la data de 4 iulie 2011, recurenta a solicitat, în principal, includerea specializării absolvite în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi, în subsidiar, recunoaşterea specializării absolvite ca profil asimilat, pentru a avea posibilitatea de a participa la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, precum şi aprobarea acestei participări.
Prin Adresa din 2011 emisă de direcţia de specialitate a M.E.C.T.S., autoritatea intimată şi-a exprimat în mod expres refuzul cu privire la solicitarea recurentei, motivarea fiind în sensul că specializarea, cu statut de „dublă specializare” absolvită de recurenta-reclamantă (E.F.S. - Limba şi literatura engleză) nu se regăseşte în niciuna dintre hotărârile Guvernului privind structurile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
Această poziţie este, însă, contrazisă de Adresa din 6 februarie 2006 (fila 27 - dosar fond), prin care acelaşi minister, intimat în cauză, sub semnătura ministrului în exerciţiu la acea dată, a comunicat Universităţii „A.I.C.” din Iaşi, între altele, că specializarea „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” a putut funcţiona în cadrul acestei universităţi în baza prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, astfel încât, potrivit prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, în vigoare la data respectivă, absolvenţii au putut primi titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 535/1999, „În instituţiile de învăţământ superior acreditate, în cadrul reformei curriculare şi al aplicării sistemului de credite transferabile, se pot organiza, cu aprobarea senatului universitar, grupuri de două specializări autorizate şi/sau acreditate, care fac parte din acelaşi curriculum universitar, fără întocmirea unui nou dosar de autorizare pentru specializarea dublă rezultată”.
Or, în cauză, este necontestat că Universitatea „A.I.C.” din Iaşi a fost şi este o instituţie de învăţământ superior acreditată iar specializarea „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” a fost înfiinţată prin Hotărârea Senatului Universitar din 01 septembrie 1999, fără întocmirea unui nou dosar de acreditare, potrivit dispoziţiilor legale citate mai sus, ambele specializări, componente ale specializării duble rezultate, fiind acreditate anterior.
Împrejurarea, invocată de autoritatea intimată drept argument pentru refuzul comunicat recurentei, că această „dublă specializare” de la Universitatea A.I.C. din Iaşi nu se regăseşte ca specializare autorizată/acreditată, enumerată în anexele vreuneia din hotărârile emise de Guvern în acest scop, nu poate fi imputată universităţii şi, cu atât mai puţin, absolvenţilor de la specializarea respectivă, din moment ce ministerul de resort nu a declanşat procedura de lichidare a acelei specializări şi adoptarea de către Guvern a unei hotărâri în acest sens.
Mai mult decât atât, aşa cum de altfel ministerul de resort a şi comunicat Universităţii „A.I.C.” din Iaşi, prin adresa susmenţionată, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, republicată, „absolvenţii care au promovat examenul de licenţă primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate”.
În conformitate cu aceste din urmă dispoziţii legale, recurenta-reclamantă a primit Diploma de licenţă din 06 septembrie 2006, ca urmare a promovării examenului de licenţă din sesiunea iunie 2004, în profilul „E.F.S.”, specializarea „E.F.S. - Limba şi literatura engleză”.
Cum obţinerea diplomei de licenţă conferă titularului său capacitatea de a se bucura de toate drepturile privind specializarea respectivă, refuzul ministerului de a recunoaşte recurentei-reclamante posibilitatea de a participa la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, reprezintă un refuz nejustificat.
Faţă de cele arătate, constatându-se că soluţia instanţei de fond, care a apreciat că răspunsul autorităţii publice nu constituie un refuz nejustificat, este netemeinică şi nelegală, urmează ca recursul să fie admis iar hotărârea atacată să fie modificată, în sensul admiterii capătului subsidiar al acţiunii reclamantei.
În consecinţă, autoritatea pârâtă va fi obligat să recunoască specializarea absolvită de reclamantă ca profil asimilat, de natură să-i confere dreptul de a participa la concursurile/examenele de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, potrivit specializării absolvite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.Z.A.M. împotriva sentinţei nr. 1627 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite capătul de acţiune subsidiar.
Obligă autoritatea pârâtă competentă să recunoască specializarea „E.F.S. - Limba şi literatura engleză” absolvită de reclamantă la Universitatea „A.I.C.” Iaşi, ca profil asimilat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6558/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6565/2013. Contencios → |
|---|
