ICCJ. Decizia nr. 6569/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6569/2013
Dosar nr. 3818/2/2011
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 72 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul D.G., prin care solicita să se constatate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând, în esenţă, următoarele:
Pârâtul, titular al Dosarului nr. R2174, a fost recrutat la data de 21 iunie 1984 pentru supravegherea informativă a locuitorilor comunei în care domicilia, dobândind numele conspirativ „A.”
În Nota de constatare sunt consemnate o serie de note informative furnizate de pârât Securităţii.
Astfel, prin Nota informativă din 12 iulie 1987, întocmită şi semnată olograf de colaboratorul „A.”, pârâtul informează organele de Securitate în legătură cu faptul că „în luna martie 1987 a decedat numitul P.M., iar la decesul acestuia fiul acestuia, P.G., s-a certat cu fratele său, P.C., în legătură cu obiceiurile religioase de înmormântare, în final înmormântarea făcându-se după ritualul adventist”.
Într-o altă Notă informativă, din data de 27 mai 1986, pârâtul arată în legătură cu numitul Ş.M. că „în ultima perioadă acesta nu mai consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, nu mai spune bancuri politice, nu mai este guraliv aşa cum era. De asemenea, cu ocazia unei discuţii în autobuz acesta zicea că nu o să mai facă abuz de băutură, nu o să mai vorbească prostii sau să mai facă comentarii la adresa statului şi partidului nostru.”
În Nota informativă din 09 aprilie 1986, semnată olograf de pârât şi preluată de sergent major P.M., pârâtul oferă relaţii în legătură cu membrii unei familii adepte a cultului adventist de Ziua a 7-a precizând că unul din ei - P.M. - „se ocupă cu vânzare de băuturi alcoolice pe care le obţine în podgoria proprie, însă nu deţine date cum că acesta ar fi vândut medicamente anticoncepţionale”.
Cu privire la o altă persoană - V.P., membră a cultului adventist - pârâtul arată în Nota informativă din 20 mai 1986 că „nu mai organizează adunări la ea acasă datorită faptului că soţul său nu este membru al acestui cult, interzicându-i organizarea unor astfel de adunări la domiciliul său. De asemenea, nu mai insistă în racolarea altor persoane la acest cult şi nici nu se mai manifestă prin propagarea acestui cult.”
În Nota informativă din 15 august 1987, întocmită şi semnată olograf de „A.”, preluată de plutonier C.P., pârâtul informa în legătură cu faptul că numitul D.C., zis V., din Coborâş „nu a fost văzut în anturajul unor foşti membri ai partidelor burgheze, nu face comentarii la adresa politicii partidului şi statului nostru. Are peste 60 de ani şi în prezent se ocupă cu diverse chirii cu căruţa. Are 4 copii, toţi familii organizate cu locuri de muncă stabile şi bune, sunt bine plătiţi, unul dintre ei fiind inginer”.
Referitor la un alt locuitor al Comunei Silişte, jud. Dâmboviţa, B.M. (fost membru al partidelor burgheze), pârâtul relata că „Nu face comentarii la adresa politicii statului, nu denigrează societatea noastră socialistă. Este de acord cu tot ce se înfăptuieşte în societatea noastră prin grija şi sub directa îndrumare a P.C.R. - sub conducerea Secretarului General. Nu denaturează politica statului nostru, este întrutotul de acord cu aceasta”.
După cum se poate observa din cuprinsul Notelor informative furnizate de pârât, nu rezultă că acesta ar fi relatat împrejurări care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Dimpotrivă, pârâtul subliniază atitudini corespunzătoare regimului politic existent la acel moment, astfel încât nu se poate susţine că informaţiile sale au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, informaţiile privind membrii cultului religios adventist de Ziua a 7-a erau informaţii notorii deja, cunoscute organelor de securitate.
De altfel, activitatea pârâtului a fost apreciată ca atare de organele de securitate într-o notă marginală la „Nota de analiză a activităţii informatorului A.”, menţionându-se că „este o sursă cu activitate slabă”.
Totodată, în Raportul de analiză asupra informatorului A. din 1989 întocmit de lt. M.E. se consemnează că „pe parcursul colaborării cu organele de Securitate nu a manifestat suficient interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate, motivând că nu au fost probleme care să intereseze organele de Securitate sau că a avut de rezolvat probleme familiale”.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de judecată apreciind în mod greşit că informaţiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiţii cumulative: pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, cum judicios şi cu o motivare elaborată şi convingătoare a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimat, întrucât informaţiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar (informaţii privitoare la preocupările, inclusiv religioase, ale unor persoane) nu conţin, pe de o parte, în mod esenţial, referiri la activităţi şi atitudini vădit şi preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, şi, pe de altă parte, prin informaţiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aşa cum rezultă din conţinutul lor, aceste note şi rapoarte vizează, mai degrabă, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, atitudini corespunzătoare iar nu potrivnice regimului politic existent la acel moment.
Aşadar, prin modul lor de redactare, aceste note şi rapoarte nu pot fi considerate denunţuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist”, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, cu atât mai puţin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiei de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă şi a făcut o corectă aplicare a acestora la speţă, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 72 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6565/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6571/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
