ICCJ. Decizia nr. 6627/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6627/2013
Dosar nr. 6490/2/2012
Şedinţa de Ia 10 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., suspendarea executării obligaţiei de plată a taxei clawback conform notificării C.N.A.S. din 31 iulie 2012 având în vedere că:
- Obligaţia de plată este insuficient determinată, fiind stabilită într-un mod netransparent;
- Obligaţia de plată este aplicată asupra preţului final de vânzare a medicamentului, deşi este suportată de un singur agent comercial din întregul lanţ de vânzare;
- Obligaţia de plată este lipsită de proporţionalitate, fiind calculată şi aplicată la alte taxe (T.V.A.);
Prin raportare la valoarea ei faţă de cifra de afaceri, potenţiala îndeplinire a obligaţiei de plată este de natură a aduce operatorul economic în incapacitate de plată.
Prin sentinţa nr. 6891 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată reclamanta SC R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. şi a dispus suspendarea executarea notificării din 31 iulie 2012 emisă de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin notificarea din 31 iulie 2012 transmisă reclamantei de către C.N.A.S. s-a adus la cunoştinţa acesteia consumul centralizat de medicamente pentru calculul şi plata contribuţiei de tip clawback aferentă produselor pentru care reclamanta deţine A.P.P. pentru trimestrul II al anului 2012, iar potrivit acestei adrese, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. .şi bugetul M.S. pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este de 1.839.769.174,37 lei.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că în opinia instanţei de fond reprezintă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului contestat împrejurarea potrivit căreia, din analiza comparativă a declaraţiei pe proprie răspundere, dată la 11 iunie 2012 de către reclamanta cu privire la medicamentele pe care le comercializează în perioada de referinţă avută în vedere de emitentul actului şi datele privind valoarea vânzărilor individuale centralizate de către pârâtă conform declaraţiilor fiecărui plătitor de contribuţie, indicate în notificarea atacată,rezultând că au fost incluse medicamente ce nu au tăcut obiectul comercializării de către reclamantă.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat,în acord cu cele susţinute de către reclamantă,că notificarea din 31 iulie 2012 nu conţine datele necesare stabilirii elementului Vitr potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, ci numai informaţii privitoare la elementele „Vit" şi VTt".
În lipsa din cuprinsul notificării a unui element esenţial pentru calcularea contribuţiei clawback, respectiv elementul Vitr, Curtea a apreciat ca fiind judicioasă afirmaţia reclamantei în sensul dovedirii în cauză a existenţei unui indiciu temeinic de nelegalitate, şi, implicit a îndeplinirii cerinţei cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte cerinţa pagubei iminente, Curtea de apel a reţinut că plata de către reclamantă a contribuţiei clawback aferentă trimestrului II al anului 2012 în cuantum de 2.513.303,47 lei, în condiţiile crizei economice din prezent, este de natură a afecta indubitabil activitatea reclamantei, din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei rezultând că situaţia disponibilităţilor sale băneşti este una dificilă.
2. Recursul exercitat în cauză
împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat a apreciat prima instanţă faptul că în speţă sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A arătat recurenta că prima instanţă a avut în vedere, în determinarea existenţei cazului bine justificat, elemente care vizează legalitatea actului administrativ, şi deci fondul cauzei.
Detaliind elementele şi algoritmul care a stat la baza calculului taxei criticate, a reiterat legalitatea emiterii actului contestat şi conformitatea sa cu prevederile normative în baza căruia a fost emis, în speţă dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 şi Ordinul preşedintelui C.N.A.S. din 30 iulie 2012, şi a datelor centralizate în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente în temeiul Ordinului preşedintelui C.N.A.S. din 2011, precum şi faptul că recurenta a depus toate diligentele în vederea asigurării unor date corecte.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta a argumentat că nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii reclamantei-intimate şi nici un prejudiciu grav, în condiţiile în care nu au fost luate măsuri împotriva acesteia, iar, pe de altă parte, suspendarea obligaţiei de plată a intimatei ar provoca o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar duce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.
Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3 şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă C.N.A.S. a comunicat intimatei-reclamante notificarea din 31 iulie 2012 privind un pretins consum centralizat de medicamente pentru calculul şi plata contribuţiei de tip clawback aferentă produselor pentru care reclamanta deţine A.P.P. pentru trimestrul II al anului 2012.
Potrivit acestei notificări, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.A.U.S.S. şi bugetul M.S. pentru trimestrul II al anului 2012 („VTt") indicată de C.N.A.S. este de 1.839.769.174,37 lei.
În egală măsură, C.N.A.S. a comunicat valoarea vânzărilor individuale ale reclamantei pe fiecare produs în parte pentru care deţine A.P.P., vânzări pretins a fi fost înregistrate în trimestrul II 2012.
Reclamanta a solicitat suspendarea executării notificării din 31 iulie 2012, susţinând că datele avute în vedere de către autoritatea publică nu sunt reale şi corecte.
Actul a cărui suspendare se solicită a fost emis în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în forma completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale.
Instanţa fondului, apreciind că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reţinut aceste neconcordanţe ca temei al existenţei cazului bine justificat, fapt criticat de către recurentă.
Prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat şi ale iminenţei unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.
Aceste aspecte nu reprezintă, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, o analiză a aspectelor ce ţin de fondul cauzei. Raportat la probele administrate, instanţa de fond, motivat şi argumentat a indicat că ar exista suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actelor administrative contestate şi fără a depăşi cadrul în care este învestit judecătorul unei astfel de cereri.
Înalta Curte mai constată că prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituţională, a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională.
Pentru a hotărî astfel, instanţa constituţională a reţinut „contribuţia trimestrială reprezintă, aşadar, un procent aplicat nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra taxei pe valoare adăugată aplicată preţului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit. (...) în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu şi asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituţională."
Sub acest aspect, elementul de nelegalitate evidentă de natură a determina existenţa cazului bine justificat, din perspectiv dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t), o reprezintă includerea eronată, în sumele calculate de către autoritatea publică şi comunicate reclamantei pe calea notificării contestate, a T.V.A. aplicată preţului medicamentelor, algoritm de calcul invalidat de către decizia constituţională.
În ceea ce priveşte existenţa condiţiei pagubei iminente, este evident că punerea în executare notificării în sensul calculului taxei de clawback astfel datorate şi imputarea acesteia intimatei, faţă de suma care ar rezulta, substanţial mai mare decât cea datorată în situaţia modificării algoritmului de calcul în conformitate cu dispoziţiile instanţei constituţionale, ar reprezenta o obligaţie fiscală covârşitoare faţă de situaţia economică a intimatei.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinţei instanţei de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 6891 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6571/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6628/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
