ICCJ. Decizia nr. 6633/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6633/2013
Dosar nr. 807/32/2011
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1 .Cererea de chemare în judecată
Prin înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta A.N.R., a solicitat în contradictoriu cu M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea nord-est, următoarele:
a) - declararea ca eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei, reprezentând onorariile şi contribuţiile aferente proiectului efectuat de echipa de management;
b) - declararea ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea şi transportul efectuat de preşedintele reclamantei în interesul proiectului.
Prin sentinţa nr. 68 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins atât excepţiile, cât şi cererea formulată de reclamanta A.N.R., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia tardivităţii cererii este nefondată, din moment ce sancţiunea decăderii operează în temeiul art. 2 din Legea nr. 554/2004, în termen de un an de la data primirii răspunsului administrativ la plângerea prealabilă, iar în speţă, ultimele scrisori de informare şi de refuz sunt din aprilie şi, luna mai 2011, cererea fiind introdusă în luna ianuarie 2012.
În ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a cererii, prima instanţă a apreciat că nu poate fi admisă, din moment ce aceasta ar presupune constatarea că, în timpul judecării cauzei, ar fi fost adus la îndeplinire obiectul judecăţii, adică admiterea ca exigibile a cheltuielilor solicitate prin cererea introductivă.
Referitor la excepţia nulităţii absolute a cererii de chemare în judecată, s-a arătat că este nefondată, întrucât, în primul rând, lipsa semnăturii atrage nulitatea relativă a cererii de chemare în judecată, deoarece poate fi acoperită această lipsă în termenul dat în acest scop de instanţa de judecată, iar pe de altă parte, semnătura trebuie astfel aşezată încât să rezulte că reclamantul şi-a însuşit întreg conţinutul acesteia, o singură semnătură pe ultima pagină a cererii îndeplinind condiţia legală.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat că pârâta, ca organ intern abilitat prin lege să urmărească modul în care reclamanta justifică cheltuirea unor sume de bani primite din fondurile U.E. nu poate folosi criterii mai puţin stricte decât cele folosite de autorităţile naţionale de control, atunci când urmăresc dacă resursele financiare interne sunt folosite la destinaţia, în condiţiile şi cu respectarea actelor normative în vigoare care reglementează modul de folosire a acestor resurse.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că susţinerea reclamantei, conform căreia implementarea şi derularea efectivă a proiectului este o etapă diferită de cea a semnării contractului de finanţare şi numai în această etapă ar fi fost obligată să respecte condiţiile de eligibilitate, nu poate fi primită, pentru că în acest fel s-ar permite modificarea unilaterală a contractului de finanţare, de către reclamantă, după semnarea sa, deşi instituţiile europene şi-au format voinţa juridică prin care au acceptat finanţarea pe alte condiţii (restrictive) şi pe care nu a înţeles să le modifice.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că nici un act intern emis de A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condiţiile de eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanţare, motiv pentru care, implementarea proiectului pe baza activităţii altor persoane decât cele care sunt angajate şi fac parte din instituţia publică şi bugetară nu poate atrage finanţarea din banii U.E. a retribuţiilor şi accesoriilor plătite acestor persoane angajate de reclamantă cu depăşirea limitelor contractuale şi implicit cu încălcarea condiţiilor de eligibilitate.
Referitor la susţinerile reclamantei în ce priveşte angajarea unui consultant juridic şi a unui asistent financiar, prima instanţă a constatat că acestea sunt contradictorii, de vreme ce se afirmă, pe de o parte, că aceste două persoane nu fac munca pe care ar trebui să o facă persoanele angajate pe aceleaşi posturi în cadrul reclamantei, ci acestea desfăşoară activităţi pentru partenerul Asociaţia Pakiv România care este persoană juridică distinctă de reclamantă, dar pe de altă parte solicită rambursarea cheltuielilor făcute pentru plata acestor persoane în nume propriu; or, dacă aceste persoane ar fi fost angajate de Asociaţia P. ar fi trebuit ca plata salariilor acestor persoane să se facă din fondurile angajatorului, iar nu de către reclamantă, pentru că aceasta nu poate acorda Asociaţiei P. servicii gratuite, pe care însă solicită să fie plătite din fondurile U.E.
Judecătorul fondului a constatat că în scrisoarea standard de informare pârâta a arătat că aceleaşi activităţi apar ca fiind îndeplinite atât de consilierul juridic al reclamantei (şi care ar fi trebuit de fapt să le execute) cât şi de persoana angajată cu acelaşi scop pe baza contractelor civile de prestări servicii şi care de fapt a îndeplinit activităţile pe care trebuiau să le îndeplinească angajaţii reclamantei, astfel că în acest fel au fost mărite artificial şi nejustificat cheltuielile legate de implementarea proiectului, de vreme ce au fost plătite câte două persoane pentru aceleaşi activităţi necesare implementării proiectului.
Curtea de apel a apreciat că nici criticile privind cheltuielile solicitate pentru cazarea şi transportul preşedintelui A.N.R. nu pot fi primite, din moment ce pentru decontarea acestor cheltuieli este necesară prezentarea de documente care să justifice deplasarea şi cazarea preşedintelui A.N.R. în scopul şi în limitele necesare implementării proiectului, la fel cum pentru banii cheltuiţi din bugetul de stat este necesară dovada efectuării acestor cheltuieli în legătură cu serviciul, prin prezentarea de documente contabile care să permită la rândul lor justificarea cheltuirii banilor europeni de către autoritatea naţională în faţa autorităţilor şi instituţiilor U.E.
2. Recursuri/e declarate de către A.N.R. şi de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est.
Împotriva sentinţei nr. 68 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.N.R. şi pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
2.1.Recursul declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est.
În susţinerea cererii de recurs, pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea sa de amendare a reclamantei pentru formularea unor cereri vădit netemeinice şi nici cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 61,5 lei.
2.2. Recursul declarat de A.N.R.
În motivarea căii de atac, recurenta a reiterat susţinerile din faţa instanţei de fond, arătând că A.N.R. a respectat prevederile contractului de finanţare încheiat cu A.M.P.O.S.D.R., ale Ghidului solicitantului, ale proiectului „împreună pe piaţa muncii", aprobat prin Ordinul M.M.F.E.Ş. nr. 100/2008 şi ale celorlalte reglementări aplicabile.
Având în vedere faptul că A.M.P.O.S.D.R.U. îndeplineşte atât funcţia de reglementare (şi de interpretare a dispoziţiilor aplicabile implementării proiectelor finanţate prin A.M.P.O.S.D.R.U.) cât şi pe cea de control, recurenta a învederat modalitatea în care A.M.P.O.S.D.R.U soluţionează situaţii identice cu cea a proiectului „împreună pe piaţa muncii".
Recurenta a susţinut că în mod eronat, instanţa de fond a considerat că A.N.R. a semnat un contract de finanţare în anumite condiţii, pe care ulterior nu le-a respectat.
În ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile şi contribuţiile aferente acestora pentru consultantul juridic şi asistentul financiar experţi ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piaţa muncii", recurenta a arătat că instanţa de fond a făcut o serie de confuzii, neînţelegând mecanismul financiar de rambursare a cheltuielilor prevăzut în Contractul de finanţare.
Referitor la cheltuielile reprezentând cazarea şi transportul preşedintelui A.N.R., se arată că acesta este reprezentantul legal al beneficiarului, alături de reprezentanţii legali ai partenerilor. Preşedintele A.N.R. nu putea avea contract de muncă, contract civil sau contract de servicii, însă a fost şi este implicat direct în activităţile proiectului.
S-a arătat că în acest sens, preşedintele A.N.R. a semnat contractul de finanţare cu A.M.P.O.S.D.R.U., celelalte documente conexe, toate contractele încheiate în scopul implementării proiectului, toate ordinele de plată şi celelalte documente financiare, a participat la toate întâlnirile, conferinţele sau alte evenimente organizate, motiv pentru care cheltuielile au fost efectuate din bugetul proiectului.
Aceste costuri, mai ales cele care se referă la deplasarea externă şi internă, nu pot fi asigurate din bugetul de stat atâta timp cât nu sunt efectuate pentru proiect şi nu se solicită plata diurnei.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar şi în temeiul art. 304 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U Regiunea Nord Est este inadmisibil, iar recursul formulat de A.N.R. este nefondat, motivele expuse în continuare.
1. Recursul declarat de A.N.R.
Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei obligarea pârâtului M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est - în continuare O.I.R.P.O.S.D.R.U., la declararea ca eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei, reprezentând onorariile şi contribuţiile aferente proiectului efectuat de echipa de management, precum şi la declararea ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea şi transportul efectuat de preşedintele reclamantei în interesul proiectului.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală.
Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că nu se pot identifica motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie ale sentinţei atacate.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantei legate de eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile şi contribuţiile aferente acestora pentru consultantul juridic şi asistentul financiar experţi ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piaţa muncii" şi a cheltuielilor reprezentând cazarea şi transportul preşedintelui A.N.R.
De asemenea, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nici un act intern emis de A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condiţiile de eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanţare, motiv pentru care, implementarea proiectului pe baza activităţii altor persoane decât cele care sunt angajate şi fac parte din instituţia publică şi bugetară nu poate atrage finanţarea din banii U.E. a retribuţiilor şi accesoriilor plătite acestor persoane angajate de reclamantă cu depăşirea limitelor contractuale şi implicit cu încălcarea condiţiilor de eligibilitate.
În fine, înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanţă, că lipsa documentelor care să justifice deplasarea şi cazarea preşedintelui A.N.R. în scopul şi în limitele necesare implementării proiectului, care să permită la rândul lor justificarea cheltuirii banilor europeni de către autoritatea naţională în faţa autorităţilor şi instituţiilor U.E, conduce la concluzia că în mod corect autoritatea pârâtă a declarat neeligibile cheltuielile în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea şi transportul efectuat de preşedintele reclamantei.
2. Recursul declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele de recurs formulate de pârât, constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.
Potrivit art. 281 alin. (1) din C. proc. civ., „Daca prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Cu alte cuvinte, nu se poate solicita direct în recurs completarea hotărârii referitor la capetele de cerere cu privire la care instanţa a omis să se pronunţe, pârâtul având la dispoziţie calea reglementată de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele menţionate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul formulat de A.N.R. ca nefondat, iar recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R. împotriva sentinţei civile nr. 68/2012 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est împotriva sentinţei civile nr. 68 din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6629/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6637/2013. Contencios → |
|---|
