ICCJ. Decizia nr. 6629/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6629/2013
Dosar nr. 1042/42/2012
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată formulată, reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu M.F.P. - C.A.O.P.A.A., a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 134 din 26 noiembrie 2012, prin care pârâta a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal din 26 februarie 2004 emisă pe numele reclamantei, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Prin sentinţa nr. 22 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea de suspendare executare a actului administrativ formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.A.A. şi a dispus executarea Deciziei nr. 134 din 26 noiembrie 2012, emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în cauză, reclamanta a invocat, în esenţă, faptul că dispunea, la data controlului, de un sistem computerizat de evidenţă, precum şi că pârâta nu a respectat prevederile art. 88 pct. 5 din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.
Din înscrisurile depuse la dosar, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada că, la data controlului (octombrie-noiembrie 2012), avea încheiat un contract de abonament cu SC S.S. SRL, având ca obiect prestarea de servicii de asistenţă şi actualizare pentru programul informatic S.A.G.A. - contabilitate - instalare, stocuri - instalare. De altfel, din contractul încheiat cu SC E.S. SRL şi facturile depuse la dosar, rezultă că şi anterior acestui moment reclamanta avea achiziţionat un program informatic de contabilitate, care îi permitea să ţină evidenţa stocurilor.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că din procesele verbale de control, care au stat la baza emiterii deciziei a cărei suspendare s-a solicitat, nu se face vorbire despre presupusa abatere imputată societăţii reclamante şi nu se face referire la vreo probă pe care această constatare se fundamentează, ci doar se înşiră constatările organelor de control, referitoare la întreaga activitate a societăţii reclamante şi la documentele prezentate de reprezentantul acesteia.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat pârâta nu a făcut dovada acordării posibilităţii reclamantei de a remedia deficienţele imputate în termenul precizat, respectiv că de la data comunicării proceselor verbale şi până la cea a emiterii Deciziei nr. 134/2012 a curs un termen de cel puţin 10 zile, în care reclamanta nu s-a conformat celor dispuse de organele de control, împrejurări de natură să se circumscrie noţiunii de „caz bine justificat", reglementată de dispoziţiile art. 14 al.l din Legea nr. 554/2004, întrucât generează o serioasă îndoială asupra legalităţii şi temeiniciei Deciziei nr. 134/2012.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, Curtea a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, dar şi din circumstanţele cauzei - referitoare la obiectul Deciziei nr. 134/2012 - este corectă susţinerea reclamantei, în sensul că revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal presupune împiedicarea realizării obiectului de activitate al societăţii.
2. Recursul exercitat în cauză
împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, a declarat recurs M.F.P. prin D.J.F.P. Prahova criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
In motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că in mod eronat a apreciat prima instanţă faptul că în speţă sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a susţinut că în considerentele hotărârii atacate nu se regăsesc convingerile instanţei care au dus la concluzia că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în opinia recurentei sentinţa fiind motivată superficial în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la cazul bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurentul a argumentat că nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii reclamantei-intimate şi nici un prejudiciu grav, de natură să justifice suspendarea actului contestat, nefiind suficientă susţinerea unei pretinse vătămări.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Prima instanţă a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 134 din 26 noiembrie 2012 emisă de pârât.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere privind suspendarea executării Deciziei de nr. 134 din 26 noiembrie 2012, prin care pârâta a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Măsura de suspendare a executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naştere unor obligaţii, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ învestită cu acţiunea în anulare. Sau, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională (Decizia nr. 349 din 24 aprilie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 394 din 13 iunie 2012), „dreptul de a solicita suspendarea executării unui act administrativ (...) constituie o garanţie procesuală aflată la îndemâna părţii interesate pentru evitarea efectelor negative pe care punerea în executare a actului administrativ unilateral a cărui anulare s-a solicitat le-ar putea avea asupra acesteia"
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea celor două condiţii este verificată în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.
Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că Decizia nr. 134 din 26 noiembrie 2012 prin care pârâta a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit a fost desfiinţată prin Decizia nr. 026 din 28 februarie 2013 emisă în soluţionarea plângerii prealabile.
Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere că Decizia nr. 134 din 26 noiembrie 2012 a fost revocată, constată că cererea de suspendare a rămas fără obiect.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. prin D.J.F.P. Prahova (în prezent D.G.R.F.P. Prahova) împotriva sentinţei nr. 22 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 134 din 26 noiembrie 2012 emisă de C.A.O.P.A.A. din cadrul M.F.P., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6628/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6633/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
