ICCJ. Decizia nr. 6628/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6628/2013
Dosar nr. 6969/2/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea precizată şi completată formulată de reclamanta SC C.A.O. SA în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - D.G.A.P.M. şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 136333 din 17 iulie 2012 şi a Notei de constatare din 2012 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin Decizia nr. 136333 din 17 iulie 2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.P.M. a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de SC C.A.O. SA împotriva titlului de creanţă „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" înregistrată din 14 mai 2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că sunt fondate argumentele reclamantului, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, sub aspectul aplicării în timp a actelor normative modificatoare, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 în vigoare la data încheierii contractului de achiziţie publică din 12 octombrie 2009 şi O.U.G. nr. 66/2011 (care a abrogat O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare) în vigoare la data finalizării controlului prin Nota de constatare a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză.
Astfel, judecătorul fondului a constatat că deşi la data încheierii procedurii de atribuire pentru proiectul „Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare Slatina şi execuţia unui foraj la staţia de epurare Scorniceşti" şi încheierii acordului cadru din 2009 în vigoare erau dispoziţiile O.G. nr. 73/2003, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 2012 a fost întocmită în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ ce a abrogat O.G. nr. 79/2003, aceste aspecte încălcând principiul neretroactivităţii legii.
În fine, prima instanţă a apreciat că înscrisurile dosarului şi ansamblul circumstanţelor speţei atestă şi îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei raportat la cuantumul sumei în discuţie la efectele începerii executării silite asupra patrimoniului autorităţii reclamante, precum şi la specificul activităţii desfăşurată de reclamantă.
2. Recursul exercitat în cauză
împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs M.M.S.C. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea cererii de recurs, pârâta a prezentat constatările Comisiei de control D.G.A.M.P.O.S.M. si abaterile reţinute în nota de constatare aflată în discuţie .
Totodată, au fost formulate de către parte următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
În ceea ce priveşte condiţia existenţei cazului bine justificat, a criticat susţinerile instanţei de fond, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul U.E. sau bugetele donatorilor publici internaţionali sau fondurile publice naţionale aferente acestora.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât procedura de investigare a fost demarată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, această ordonanţă fiind de imediată aplicare.
Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, recurenta susţine că în cauză nu se relevă împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrative a cărui suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurentul arată că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât doar o parte din suma reprezentând corecţia financiară va fi stinsă prin plată, diferenţa urmând a se deduce din valoarea cererilor de rambursare pe care reclamanta le va transmite la D.G.A.M.P.O.S.M.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate,
Înalta Curte constată că probele administrate m cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Contrar susţinerilor recurentului, înalta Curte apreciază că prima instanţă, fără a prejudeca fondul litigiului, a reţinut corect că poate fi dedus un caz bine justificat, în sensul textelor de lege arătate, din împrejurarea potrivit căreia în speţă, prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate asupra unor situaţii care erau născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Astfel, toate fazele procedurii de achiziţie publică s-au derulat înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Constituţia României prevede în art. 15 alin. (2) că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ceea ce se manifestă sub forma neretroactivităţii legii civile, principiu consacrat şi de art. 1 C. civ. (vechi).
În raport de prevederile Constituţiei şi ale art. 1 C. civ., legea nouă se aplică numai situaţiilor juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia.
Din cuprinsul actelor de la dosar rezultă că verificarea s-a efectuat în baza O.U.G. nr. 66/2011, în timp ce procedura s-a desfăşurat anterior, când era în vigoare O.G. nr. 79/2003. In acest sens trebuie precizat că anunţul de participare a fost lansat la data de 25 martie 2009, raportul final al procedurii fiind întocmit la data de 22 iunie 2009, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.contractul din 12 octombrie 2009
În plus, faţă de argumentele prezentate, se reţine faptul că instanţa de fond, sesizată cu cererea de anulare a actului ce face acum obiectul cererii de suspendare, prin sentinţa nr. 977 din 12 martie 2013 a dispus anularea atât a Deciziei nr. 136333 din 17 iulie 2012, cât şi a Notei de Constatare din 14 mai 2012, acte ce constituie obiectul cererii de suspendare, astfel că se apreciază că această situaţie este de natura a argumenta cazul bine justificat, motiv pentru care criticile recurentului nu pot fi primită de instanţa de control judiciar.
Şi în ceea ce priveşte condiţia cumulativă a iminenţei unei pagube, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate criticile recurentului, instanţa de fond realizând o justă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente, la situaţia concretă a reclamantului intimat, la obligaţiile acestuia de a executa nevoile de interes local, cu respectarea strictă a principiilor procedurii bugetare şi nu în ultimul rând, la cuantumul ridicat al corecţiilor financiare stabilite în sarcina acestuia.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M.S.C. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6627/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6629/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
