ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 678/2013
Dosar nr. 2492/2/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5944 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins, ca prematur introdusă, acţiunea formulată de reclamanta E.B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, raportat la prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în speţă, dosarul privind pe reclamantă a fost înaintat de către Instituţia Prefectului Bucureşti la Secretariatul C.C.S.D., însă în urma verificărilor efectuate s-a constatat că la dosar lipsesc înscrisuri importate, motiv pentru care dosarul a fost retrimis, în vederea completării, Instituţiei Prefectului Bucureşti cu adresa nr. 29021 din 2 iulie 2008 (aflată la fila 88 din dosar).
Întrucât dosarul nu a fost restituit Secretariatului C.C.S.D., această autoritate nu putea să trimită dosarul la evaluator şi, implicit, nu putea emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamanta E. B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi în raport cu art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta susţine că excepţia de prematuritate nu este incidentă în cauză, întrucât este o excepţie de fond care echivalează cu faptul că dreptul său nu ar fi actual şi nu poate fi pretins în justiţie.
Raportat la prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, lipsa dosarului de la autoritatea pârâtă este irelevantă din perspectiva cenzurării refuzului acesteia de a soluţiona cererea de emitere a titlului de despăgubire, ceea ce echivalează cu invocarea propriei culpe, cu atât mai mult cu cât restituirea dosarelor la Primăria Municipiului Bucureşti este lipsită de orice suport legal.
Astfel, C.C.S.D. se dezinvestește prin soluţionarea propunerii de acordare a despăgubirilor, iar nu prin efectuarea unor operaţiuni prealabile emiterii deciziei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum a reţinut instanţa de fond în mod corect, cadrul normativ în baza căruia C.C.S.D. îşi exercită atribuţiile este prevăzut de art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 547/2005.
Procedura de transmitere către Secretariatul C.C.S.D. a dosarelor însoţite de întreaga documentaţie este prevăzută de art. 16 din Titlul VII al legii menţionate.
După analizarea de către Secretariatul C.C.S.D. a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, dosarele urmează a fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate de către C.C.S.D. în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În baza raportului de evaluare, C.C.S.D. urmează să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În cauză, întrucât dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Bucureşti pentru completarea înscrisurilor, nefiind retransmis secretariatului Comisiei Centrale, această autoritate s-a aflat în mod corect în imposibilitatea de a emite titlul de despăgubire.
Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefodat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.E. (E.E.) împotriva Sentinţei civile nr. 5944 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6776/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 6781/2013. Contencios → |
|---|
