ICCJ. Decizia nr. 6769/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6769/2013
Dosar nr. 806/102/2011
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei, prin Sentinţa nr. 2530 din 21 noiembrie 2011, în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamantul P.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2011 şi a Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010, precum şi a Deciziei nr. 961 din 11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Totodată, a solicitat obligarea Consiliului Baroul Mureş să emită în favoarea acestuia o decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen şi alte interviuri, precum şi obligarea pârâţilor la plata de daune materiale, în cuantum de 5.000 lei lunar, şi daune morale, în cuantum de 5.000 lei.
Reclamantul a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să conteste soluţia dată de pârâţi, în soluţionarea cererii depusă la data de 18 mai 2010, iar în privinţa despăgubirilor a arătat că înţelege să solicite acordarea de daune morale în sumă de 1 leu.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea hotărârii şi deciziei contestate, fiind temeinice şi legale.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 67 din 2 aprilie 2012, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 961 din 10 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Decizia nr. 41 din 02 februarie 2009 şi Hotărârea nr. 3 din 05 august 2010 emise de Consiliul Baroului Mureş.
Prin aceeaşi sentinţă, a recunoscut reclamantului dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen sau interviu, ca avocat definitiv, şi a obligat pârâtul Baroul Mureş să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat, ca avocat definitiv, şi de înscriere în tabelul avocaţilor definitivi din Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, respingând cererea de acordare de daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere soluţionată de Baroul Mureş, prin Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009, în sensul respingerii acesteia, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 159/2008, care modifică Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, se poate face numai pe bază de examen.
Ulterior, acest act normativ a fost declarat neconstituţional, reclamantul înţelegând să formuleze o nouă cerere la data de 18 mai 2010. Prin urmare, a constatat că Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009 a rămas fără obiect.
Prin cererea adresată Baroului Mureş, la data de 18 mai 2010, reclamantul a solicitat emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 161 lit. b) din Legea nr. 51/1995, motivând că a îndeplinit funcţia de magistrat o perioadă de 30 de ani şi 7 luni, situaţie în care se încadrează în excepţiile prevăzute de textul legal mai sus menţionat, vizând primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Prin Hotărârea nr. 3 din 5 iulie 2010 a Consiliului Baroului Mureş, s-a respins cererea reclamantului pe considerentul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 161 lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi art. 161 alin. (4)1 din Statutul profesiei de avocat, hotărârea fiind menţinută prin Decizia nr. 961 din 10.11 2010 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Prima instanţă a reţinut că prin art. 161 lit. b) din Legea nr. 51/1995 s-a instituit o excepţie de la regula prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit căreia primirea în profesie de avocat se obţine pe baza unui examen organizat de barou în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei.
Verificând dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal, prima instanţă a reţinut, din înscrisurile depuse la dosar, cu referire la copia carnetului de muncă, că reclamantul a îndeplinit funcţia de magistrat începând cu data de 7 august 1978 - 18 martie 2009, când a fost eliberat din funcţia de procuror, prin pensionare la cerere, îndeplinind această funcţie cel puţin 10 ani, astfel că este îndeplinită condiţia de vechime prevăzută de lege.
Totodată, a reţinut că motivul încetării activităţii de magistrat nu reprezintă un motiv disciplinar sau un alt motiv care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat, iar ca temei al refuzului nu pot fi invocate situaţii care nu sunt prevăzute de lege, aşa cum sunt cele invocate de către pârâţi.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, prima instanţă a reţinut că acestea sunt acordate pentru suferinţele sau neplăcerile de ordin fizic sau psihic, aduse persoanei prin fapte ilicite culpabile.
În cauză, reclamantul nu a fost în măsură să precizeze în ce au constat atingerile aduse persoanei sale vizând onoarea, reputaţia sau prestigiului, motiv pentru care această cerere va fi respinsă.
3 . Calea de atac exercitată
Recursul formulat de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Mureş împotriva Sentinţei nr. 67 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
3.1. Hotărârea instanţei de fond s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a Tribunalului Mureş
Hotărârea Baroului Mureş produce efecte juridice, este susceptibilă de executare şi poate face obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Baroul Mureş este o entitate asimilată unei autorităţi de nivel local, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
3.2. Prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii
Reclamantul, prin precizarea de acţiune, a arătat că obiectul cauzei priveşte numai cea de-a doua cerere, formulată la data de 18 mai 2010, de unde rezultă că în mod nelegal a fost anulată Decizia nr. 41 din 2 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureş.
Hotărârea nr. 3 din 5 iulie 2010 şi Decizia nr. 961 din 10 noiembrie 2010 au fost anulate în mod greşit de prima instanţă care nu a ţinut seama că reclamantul, deşi a îndeplinit funcţia de magistrat timp de 30 de ani şi 7 luni, nu este întrunită condiţia ca perioada de 10 ani să fie ultimii 10 ani de activitate.
În speţă, de la perioada la care reclamantul a fost pensionat şi până la data de 18 mai 2010, se interpune un interval de 1 an şi 1 lună în care acesta nu a avut nicio activitate din cele cerute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat.
4. Apărările formulate de intimatul-reclamant P.I.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În opinia intimatului, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de apel, U.N.B.R. fiind asimilată unei autorităţi centrale.
Se mai arată că procesul a fost iniţial înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş, care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, iar părţile au fost de acord cu soluţia pronunţată.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale incidente, care nu prevăd condiţia unei activităţi juridice neîntrerupte în ultimii 10 ani.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Motivul de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. este nefondat.
Cererea formulată de reclamantul P.I. a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Mureş, când pârâţii Baroul Mureş şi U.N.B.R. au invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului, motivată de împrejurarea calităţii de organ asimilat unei autorităţi centrale a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Tribunalul Mureş, prin Sentinţa nr. 2530/ 21 noiembrie 2011 şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârile Barourilor pot fi contestate la Consiliul U.N.B.R., care are competenţa să le anuleze conform art. 63 din Legea nr. 51/1995, forma în vigoare la data soluţionării contestaţiei.
În acest sens, este firesc ca acţiunea de contencios administrativ să se îndrepte în primul rând asupra deciziei Consiliului U.N.B.R. dată în procedura contestaţiei, iar competenţa materială să fie dată de calitatea de organ asimilat unei autorităţi publice centrale a Consiliului U.N.B.R.
Pentru identitate de raţiune şi în cazul în care Consiliul U.N.B.R. respinge contestaţia formulată împotriva hotărârii baroului, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ să aparţină Curţii de apel, neputându-se analiza excepţia de necompetenţă în funcţie de admiterea sau respingerea contestaţiei.
Decizia dată de Consiliul U.N.B.R. nu reprezintă o procedură prealabilă, anterioară intentării acţiunii în justiţie, ci o procedură administrativă obligatorie, a cărei modalitate de soluţionare poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
1.2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prima instanţă a dispus în mod greşit anularea Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureş, deşi a reţinut în conţinutul sentinţei pronunţate că reclamantul a înţeles să îşi restrângă pretenţiile numai la cea de-a doua cerere formulată la 18 mai 2010.
Instanţa de fond avea obligaţia să ia act de renunţarea reclamantului cu privire la anularea Deciziei nr. 41/2009, de unde rezultă că motivul de recurs formulat pe acest aspect este fondat, urmând să fie admise, constatând că sunt îndeplinite prevederile art. 246 C. proc. civ.
Critica referitoare la anularea Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010 şi a Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010 este neîntemeiată.
Se reţine că cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă pe considerentul că perioada de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 se referă la ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculaţi retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie.
Analizând dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se constată că interpretarea făcută de recurenţii-pârâţi adaugă o condiţie suplimentară, neprevăzută de textul legal.
Reclamantul a exercitat funcţia de magistrat timp de 30 de ani şi 7 luni şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat, ci prin pensionare, la 31 decembrie 2008.
Se remarcă că reclamantul a formulat o primă cerere de primire în profesia de avocat, la 25 noiembrie 2008 şi înregistrată la 28 noiembrie 2008, cerere care a fost iniţial respinsă în raport de prevederile O.U.G. nr. 159/2008, ce nu mai permiteau intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen.
După declararea ca neconstituţională a O.U.G. nr. 159/2008 (Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010 a Curţii Constituţionale), reclamantul a revenit cu cerere către Baroul Mureş, care în mod nelegal a respins-o pe considerentul neîntrunirii ultimilor 10 ani de activitate consecutivi înaintea pensionării.
În concluzie, sub acest aspect, se va reţine că reclamantul îndeplineşte condiţiile impuse de Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data cererii pentru a intra în profesia de avocat cu scutire de examen.
Motivele de recurs ce privesc obligarea Baroului Mureş să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat definitiv şi de înscriere în tabelul avocaţilor definitivi în Baroul Mureş, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sunt fondate.
Legea nr. 51/1995, în vigoare la data depunerii cererii, prevedea două modalităţi de accedere în profesia de avocat, respectiv pe baza unui examen organizat de barou şi, la cerere, cu scutire de examen pentru categoriile expres prevăzute.
Este de netăgăduit că dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 exceptează persoanele care formulează cerere pentru intrarea în profesia de avocat şi care au 10 ani vechime în specialitate juridică, de la susţinerea examenului prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.
Prevederile referitoare la susţinerea examenului în condiţiile art. 16 alin. (1), precum şi cele referitoare la intrarea în profesie cu scutire de examen au fost detaliate în cuprinsul Statutului profesiei de avocat, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/ 1995 conform cărora „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei”.
Legiuitorul, folosind formularea „poate fi primit în profesie”, a edictat o normă juridică permisivă, conferind astfel autorităţii competente un drept de apreciere discreţionar.
Astfel se explică şi se justifică legalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”, ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor, prin folosirea unei norme juridice permisive.
În concret, se remarcă faptul că procedura de primire a reclamantului în profesia de avocat nu a fost epuizată, astfel încât este prematur ca recurentul-pârât Baroul Mureş să fie obligat să emită o hotărâre în acest sens.
Se impune a se respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, urmând ca recurentul Baroul Mureş să continue procedura prevăzută de actele normative incidente.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că se constată faptul că reclamantul are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată şi art. 16 din Statutul profesiei de avocat.
Se vor menţine dispoziţiile privind anularea Hotărârii nr. 3 din 5 iulie 2010 şi Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010.
Se va lua act că reclamantul a renunţat la cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 2 februarie 2009.
Se va menţine dispoziţia de respingere a cererii privind daunele morale şi se va respinge în rest acţiunea.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Baroul Mureş şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 67 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că se constată faptul că reclamantul are dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condiţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995, republicată, şi ale art. 161din Statutul profesiei de avocat.
Menţine dispoziţiile privind anularea Hotărârii nr. 3 din 05 iulie 2010 a Consiliului Baroului Mureş şi a Deciziei nr. 961 din 10 noiembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R.
Ia act că reclamantul a renunţat la cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 02 februarie 2009 a Consiliului Baroului Mureş.
Menţine dispoziţia de respingere a cererii privind daunele morale şi respinge în rest acţiunea.
Obligă intimatul-reclamant P.I. la plata sumei de 500 lei, către recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6767/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6792/2013. Contencios → |
|---|
