ICCJ. Decizia nr. 6868/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6868/2013
Dosar nr. 1623/44/2010
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1623/44/2010, SC I.I. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 196 din 6 iulie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P. Galaţi prin care s-a respins contestaţia petentei împotriva Raportului de inspecţie fiscală din 30 octombrie 2009 şi Deciziei de impunere nr. 723 din 30 octombrie 2009, prin care au fost stabilite suplimentar obligaţii fiscale în sumă de 2.397.944 lei, compusă din:
- Impozit pe profit 115.675 lei;
- Majorări aferente impozitului pe profit 50.535 lei;
- TVA de plată suplimentar 2.038.675 lei;
- Majorări TVA 193.056 lei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 111/ F din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei, au fost anulate în parte actele administrative contestate, stabilindu-se că obligaţiile fiscale datorate de către reclamantă sunt în sumă de 11.840 lei.
În motivarea soluţiei, în esenţă, s-au reţinut concluziile de expertiză de specialitate efectuate în cauză, cuprinzând opiniile expertului contabil desemnat în cauză de către instanţă, la care a achiesat şi concluziile expertului din partea reclamantei.
Au fost punctual apreciate ca fiind de nereţinut opiniile separate ale consilierului expert propus de către D.G.F.P. Galaţi.
3. Recursul declarat în cauză
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi a promovat în termen recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei civile nr. 111/ F din 14 martie 2012 în sensul respingerii în tot a acţiunii.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că instanţa de fond şi-a însuşit, fără nicio motivare proprie concluziile raportului de expertiză din acest punct de vedere hotărârea fiind chiar nemotivată.
S-a apreciat că în faţa unei opinii ale experţilor contabili contradictorii instanţa trebuia să le însuşească, ori respingă, motivat, pronunţându-se pe baza propriilor constatări.
Recursul detaliază obligaţiile de plată în sarcina reclamantei, apreciate ca în mod greşit anulate de către instanţă, relevând următoarele teme:
- cheltuielile cu publicitatea în perioada aprilie-decembrie 2005, faţă de care documentul justificativ factura nr. 936286 din 7 noiembrie 2006 nu putea fi înregistrat pe anul 2005;
- amenajările la spaţiul comercial „Pescăruş” realizate în anul fiscal 2007 nu pot fi încadrate în categoria reparaţii capitale, ci făcând investiţii care au sporit valoarea mijloacelor fixe;
- serviciile de turism din contractul de prestare servicii nu s-a făcut dovada a fi fost efectiv prestate;
- amenajarea unui spaţiu care a fost justificată, ca şi investiţie, cu referire la imobilul situat în str. Popa Şapcă, dar în situaţia în care acest lucru este generator de venituri, ori spaţiul respectiv nu ar fi sediul propriu societăţii reclamante;
- pentru serviciile de internet, pentru mentenanţă a portalului societăţii şi a bazei de date, facturate au fost emise înaintea achiziţiei portalului şi a încheierii contractului.
Mai mult societatea care a emis facturile nu a depus declaraţia fiscală aferentă perioadei analizate care să justifice faptul că ar fi desfăşurat operaţiuni comerciale.
- Prestaţiile juridice au fost achitate în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat cu aceeaşi persoană care avea calitatea de consilier juridic al societăţii reclamante.
4. Apărarea intimatului
SC I.I. SA (fostă SC I.L. SA) prin Lichidator Judiciar Company I.P.U.R.L. a solicitat respingerea recursului arătând că instanţa şi-a baza hotărârea pe apărările a doi din cei trei experţi care au efectuat luarea de specialitate contabilă în cauză.
Apărările punctuale reiau de altfel susţinerile acestora, apreciindu-se faptul că pertinenţa lor a determinat instanţa în preluarea lor în motivarea sentinţei contestate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Soluţia instanţei de fond reţine concluziile expertizei efectuate în cauză - opinia expertului desemnat de către instanţă şi cel desemnat de către reclamantă, al cărei conţinut formează în mare parte considerentele sentinţei contestate.
Motivele pentru care au fost înlăturate opiniile expertului propus de către pârâte nu apar a fi fundamentate, argumentaţia fiind aceea că judecătorul dă credit opiniei celeilalte părţi.
Însă în această cauză rezultatele expertizei efectuate sunt total diferite în toate punctele, ceea ce necesită o analiză şi o argumentare detaliată a alegerii uneia dintre opţiuni.
Înlăturarea unora sau celorlalte dintre concluzii sau chiar, de este cazul, a tuturor, este sarcina exclusivă a judecătorului.
Argumentele aduse către una dintre opţiuni nu pot fi apreciate ca veridice în raport cu celelalte dar sub raportul preferinţei subiective, în cauză fiind vorba de norme aplicabile fiecărei situaţii de fapt.
Astfel, pentru a analiza prima dintre imputaţii, respectiv cheltuielile de publicitate aferente perioadei aprilie-decembrie 2005 apare ca neveridic faptul că acestea au fost achitate după aproape un an, prin factura din 7 noiembrie 2006.
Interpretarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor în mod cronologic nu înlătură justa suspiciune a achitării lor după un interval atât de mare.
Tot astfel,identificarea unor reparaţii ca fiind capitale sau curente, în situaţia divergentă experţilor putea fi rezolvată în concret, inclusiv prin opinie tehnică a unui specialist în lucrări de construcţii.
Pentru alte incidente, respectiv cheltuielile cu servicii turistice, amenajare spaţiul din str. Popa Şapcă, analiza doar a documentelor apare ca insuficientă impunându-se coroborarea cu alte probe.
Cât priveşte portalul informaţional Web Site achiziţionat de la SC P.S. SRL Bucureşti argumentele ce pun în balanţă valoarea de achiziţie 8.968.234 lei faţă de câştiguri generate în perioada supusă controlului de 7.328 lei indică semne de întrebare asupra realităţii operaţiei efectuate, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile generate rezultă că acea societate comercială nu şi-a depus pentru acea perioadă declaraţia fiscală privind veniturile.
Şi în ceea ce priveşte serviciile de asistenţă judiciară, sunt semne de întrebare legate de momentul încheierii, precum şi a utilităţii acestor cheltuieli, raportat la aprecierea asupra deductibilităţii cheltuielilor.
Faţă de aceste aspecte apare cu evidenţă faptul că expertiza contabilă efectuată în cauză nu a răspuns obiectivelor de a elucida problemele contestate.
O minimă diligenţă impunea judecătorului fondului de a solicita experţilor cu opinii diferite să se pronunţe asupra aprecierilor celuilalt expert ori chiar de a avea un punct de vedere apropiat cel puţin în unele dintre aspectele de fond imputate.
Toate acestea conduc Înalta Curte la concluzia că în dosarul analizat nu s-a realizat o reală cercetare judecătorească. Cum suplinirea probatoriului cu lucrări de specialitate nu poate fi dispusă de către instanţa de recurs se apreciază că singura posibilitate legală este de trimitere a cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi ca instanţă de fond, fază procesuală în care să se realizeze atât o altă expertiză contabilă în cauză, eventual completată cu lucrare de specialitate tehnică în domeniul construcţiilor lucru faţă de care judecătorul să aibă rolul activ prescris de norme pentru a realiza o apreciere a eventualelor apărări diferite ale experţilor.
2.Temeiul legal al soluţiilor adoptate.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în sensul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentinţa recurată cu consecinţa trimiterii cauzei Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galaţi împotriva Sentinţei nr. 111/ F din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 6862/2013. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 6869/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
