ICCJ. Decizia nr. 6869/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6869/2013
Dosar nr. 4869/2/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 mai 2011, C.N.S.A.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se reţină calitatea de colaborator al Securităţii pentru pârâtul B.I., verificat potrivit prevederilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, astfel cum rezultă din nota de constatare datată 24 februarie 2011 şi din rapoartele informative anexate, pârâtul, fiind preot şi consilier eparhial la Episcopia Ortodoxă Arad, a furnizat Securităţii informaţii referitoare la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând organelor de securitate informaţii referitoare la intenţia unor persoane de a părăsi ţara, precum şi la apartenenţa la culte religioase neacceptate de autorităţi, având reprezentarea faptului că acţiunile sale pot avea drept consecinţă dispunerea unor măsuri de verificare şi supraveghere.
Instanţa a constatat că datele cuprinse în notele întocmite de lucrătorii Securităţii în care sunt consemnate relatările verbale furnizate de pârât se încadrează în categoria informaţiilor vizate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referindu-se la denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar şi fiind de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul B.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că ar fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care notele informative sunt întocmite de ofiţerii de securitate, nefiind niciodată semnate olograf de către pârât, chiar acei lucrători consemnând faptul că nu s-a putut lua un angajament, pârâtul nedorind să colaboreze sau să informeze Securitatea.
Pârâtul a mai arătat că nu a furnizat Securităţii informaţii nici verbal şi nici telefonic, dimpotrivă el însuşi având dosar de urmărire informativă, fiind acuzat că a tolerat activitatea cultului Oastea Domnului, deşi activitatea sa de preot ortodox se limita la păstrarea şi atragerea de noi enoriaşi şi nu la deplasarea propriilor enoriaşi spre culte sau secte religioase interzise în acea vreme.
De asemenea, pârâtul a menţionat şi faptul că niciuna dintre persoanele despre care se susţine că ar fi furnizat informaţii telefonice sau verbale nu a avut de suferit vreo consecinţă de natură a le fi îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale, rămânând în posturile deţinute sau fiind chiar promovate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” sunt neconstituţionale.
Instanţa constituţională a reţinut în considerentele deciziei că aceste sintagme aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, deoarece creează posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, documente care nu pot fundamenta concluzia de colaborator al Securităţii decât dacă sunt coroborate cu datele şi informaţiile provenite din alte înscrisuri sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
În prezenta cauză, documentele care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, evocate ca atare în nota de constatare întocmită de reclamant, constau exclusiv în rapoarte informative ale lucrătorilor de Securitate care, faţă de decizia Curţii Constituţionale menţionată, nu pot avea forţă probantă, circumstanţele în care au fost elaborate creând îndoieli privind credibilitatea lor.
În speţa de faţă, nu numai că nu există alte înscrisuri din care să rezulte activitatea de transmitere de informaţii, dar documentele aflate la dosar atestă că însuşi pârâtul a fost supus verificărilor de către Securitate, deschizându-i-se dosar de urmărire informativă.
În aceste împrejurări, Curtea constată că nu este îndeplinită cerinţa impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la furnizarea de informaţii prin care să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind întemeiate, Curtea, admiţând recursul, va modifica sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.I. împotriva Sentinţei civile nr. 972 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi Fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6868/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6871/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
