ICCJ. Decizia nr. 6874/2013. Contencios. Sesizări conform Legii 144/2007. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6874/2013
Dosar nr. 1141/39/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 noiembrie 2011, L.G. a chemat în judecată A.N.I., solicitând anularea raportului de evaluare din 7 noiembrie 2011 prin care s-a reţinut nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese.
Astfel, s-a învederat că prin actul administrativ menţionat s-a stabilit că reclamantul, deputat în Parlamentul României, a propus şi a avizat contractul individual de muncă pe durată determinată - încheiat între fratele L.I. şi Camera Deputaţilor.
Reclamantul a arătat că nici prevederile art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi nici dispoziţiile Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor nu includ parlamentarii în categoria persoanelor faţă de care este reglementat conflictul de interese.
În acelaşi sens, a mai învederat reclamantul, s-a pronunţat şi Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului, care a stabilit prin Hotărârea privind interpretarea unitară a art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, emisă la 18 octombrie 2011, publicată în M. Of., că situaţia conflictului de interese nu poate fi reţinută în privinţa angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil, indiferent de calitatea persoanei angajate.
Prin sentinţa nr. 29 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea raportului de evaluare contestat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că sunt de strictă interpretare şi aplicare dispoziţiile prin care s-a reglementat regimul conflictului de interese în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, care reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie.
Instanţa a constatat că în materia conflictului de interese nu există nici o dispoziţie legală care să se refere expres la deputaţi şi senatori, prevederile art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003 conţinând doar principii generale, extinderea acestora la alte categorii de persoane care exercită funcţii de demnitate publică, decât cele limitativ prevăzute constituind un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâta a învederat că reclamantul a încălcat prevederile art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 prin propunerea de angajare a fratelui său, precum şi prin avizarea contractului de muncă al acestuia în cadrul Biroului parlamentar Circumscripţia electorală nr. X Suceava.
Pârâta a menţionat că reclamantul a avut un interes personal în angajarea fratelui său care, începând din luna ianuarie 2005 şi până în martie 2011, când contractul de muncă a încetat, a încasat un venit net de 31.402 lei, aspecte care se circumscriu noţiunii de conflict de interese astfel cum este definită ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, ce ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin.
În recursul declarat, pârâta a mai arătat că dispoziţiile Legii nr. 161/2003 referitoare la incompatibilităţi şi conflicte de interese se aplică tuturor categoriilor de persoane care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică – inclusiv deputaţilor şi senatorilor – care sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, rudele lor sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.
Pârâta a invocat şi prevederile Regulamentului Senatului, - Secţiunea a 2-a Conflictul de interese, constatarea incompatibilităţilor şi alte interdicţii – care în art. 174 definesc conflictul de interese ca fiind situaţia în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei şi a altor acte normative.
Prin întâmpinare, reclamantul a învederat că sunt nefondate criticile aduse prin recursul formulat, întrucât, pe de o parte, potrivit Legii nr. 161/2003, conflictul de interese este reglementat doar pentru persoanele care ocupă funcţiile şi demnităţile publice prevăzute la art. 72 şi 79 între care nu se află şi calitatea de deputat, iar pe de altă parte, celelalte două condiţii ale textului art. 70 din lege, realizarea unui folos material şi influenţarea îndeplinirii cu obiectivitate a atribuţiilor, nu sunt întrunite.
Reclamantul a invocat şi caracterul impredictibil al dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 în materia conflictului de interese, care a determinat interpretarea diferită a textului de lege, echivocul în stabilirea categoriilor de persoane în privinţa cărora sunt aplicabile acele prevederi fiind datorat tehnicii legislative utilizate în cuprinsul legii care, după secţiunea „Definiţie şi principii” - art. 70 şi art. 71 - reglementează distinct în secţiunile următoare situaţia conflictului de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, de către aleşii locali şi funcţionarii publici, fără a institui reguli exprese în privinţa conflictului de interese în cazul deputaţilor şi senatorilor, deşi actul normativ conţine reglementări explicite în cazul incompatibilităţilor acestei categorii de demnitari.
În acelaşi sens, a precizat reclamantul, prin Hotărârea din 18 octombrie 2011, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului a decis că nu poate fi reţinută situaţia conflictului de interese în privinţa angajării personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, care, potrivit Legii nr. 96/2006 beneficiază de un anumit grad de autonomie în vederea exercitării mandatului, neputând fi extins asupra acestui din urmă act normativ regimul sancţionator prevăzut în alte dispoziţii legale, pentru alţi subiecţi, de drept.
Reclamantul a mai arătat că nu este îndeplinită nici condiţia realizării unui folos material prin angajarea fratelui urmărindu-se încredinţarea activităţii de transport unei persoane de încredere care să cunoască şi limba poloneză, având în vedere calitatea de reprezentant în parlament al minorităţii poloneze.
S-a învederat de asemenea, că nu este întrunită nici cerinţa influenţării îndeplinirii cu obiectivitate a atribuţiilor în calitate de deputat, neexistând nici o legătură între conduita de a propune angajarea fratelui pe postul de şofer personal şi sfera competenţelor ce revin parlamentarilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată .
În cauză, instanţa a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., având competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii raportului de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă întocmit la 7 noiembrie 2011.
Deşi conflictul de interese nu este prevăzut expres în Constituţie, care nu se referă la această situaţie, reglementându-se doar incompatibilităţile, dispoziţiile din legi şi regulamente referitoare la problema în discuţie trebuie să respecte cadrul constituţional care configurează regimul juridic al mandatului parlamentar, inclusiv sub aspectul îndatoririlor, incompatibilităţilor şi interdicţiilor în cazul deputaţilor şi senatorilor.
Actele normative relevante pentru reglementarea în cazul parlamentarilor, a conflictului de interese pentru aspectele administrative sunt pe lângă Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 96/2006 şi regulamentele celor două camere ale Parlamentului.
Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi a altor acte normative.
Aceeaşi definiţie a fost preluată în dispoziţiile art. 174 alin. (3) din Regulamentul Senatului, în Secţiunea a 2-a - Conflictul de interese, constatarea incompatibilităţilor şi ale interdicţii -, cu menţiunea că noţiunea de conflict de interese nu este reglementată expres de Legea nr. 96/2006 în forma în vigoare la data emiterii raportului de evaluare contestat.
O definiţie a conflictului de interese pentru funcţionarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
Astfel, se prevede: „Conflictul de interese apare atunci când funcţionarul public are un interes personal care influenţează sau pare că influenţează îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi obiectivitate. Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau apropiaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi şi la orice datorii pe care funcţionarul public le are faţă de persoanele enumerate mai sus”.
Deşi statutul constituţional şi legal al deputaţilor şi senatorilor este diferit de statutul funcţionarilor publici, existând particularităţi cu privire la exercitarea anumitor drepturi, acest statut nu poate justifica diferenţa de tratament juridic în raport cu celelalte categorii de persoane care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică, pentru a se reţine că parlamentarilor nu le sunt aplicabile prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 care reglementează conflictul de interese.
În acest sens, prezintă relevanţă considerentele deciziei nr. 81 din 27 februarie 2013, publicate în M. Of. nr. 136 din 14 martie 2013 prin care Curtea Constituţională a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că, în vederea asigurării integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, toate persoanele menţionate la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se află în aceeaşi situaţie juridică, circumscrisă încă din titlul reglementării, prin sintagma „funcţii şi demnităţi publice”, în considerarea căreia le revin obligaţii specifice.
Or, a mai constatat instanţa constituţională, situaţia deputaţilor şi a senatorilor - prevăzută la pct. 3 al art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 - este aceeaşi cu a celorlalte categorii de demnitari şi funcţionari publici cărora li se aplică actul normativ.
În raport de cele menţionate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, reţinând că acestea nu ar fi aplicabile tuturor categoriilor de persoane care exercită demnităţi sau funcţii publice, respectiv deputaţilor şi senatorilor.
Referitor la susţinerea reclamantului privind inexistenţa conflictului de interese în privinţa angajării personalului birourilor parlamentare, situaţie stabilită prin hotărârea din 18 octombrie 2011 a comisiei comune speciale a celor două camere ale Parlamentului României, Curtea apreciază că acest document nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât la data adoptării actului, împrejurarea care determinase conflictul de interese nu mai exista, contractul de muncă al fratelui încetând din martie 2011.
Este reală susţinerea reclamantului că în materia conflictului de interese există o reglementare neunitară, de natură să determine interpretări diferite ale textelor de lege, fiind însă atributul legiuitorului de a realiza o sistematizare a dispoziţiilor cu consecinţa creşterii predictibilităţii legii.
Curtea reţine de asemenea, că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în definiţia cuprinsă în art. 70 din Legea nr. 161/2003 interesul personal putând fi reprezentat şi de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoană apropiată îl obţine ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică, de natură a influenţa exercitarea cu obiectivitate a atribuţiilor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că instanţa de fond a dispus în mod eronat anularea raportului de evaluare, motiv pentru care, admiţând recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei nr. 29 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul L.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6871/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 6877/2013. Contencios → |
|---|
