ICCJ. Decizia nr. 6877/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6877/2013
Dosar nr. 5386/1/2012*
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii şi hotărârea supusă revizuirii
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 martie 2012, A.D. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinţei nr. 5720 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul înlăturării soluţiei pronunţate asupra excepţiei tardivităţii capătului de cerere privind anularea Ordinelor înregistrate la poziţiile 104-106 din Carnetul de muncă seria x şi a Ordinelor nr. 257 din 28 februarie 2008 şi nr. 280 din 03 martie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă, şi obligarea intimatului Secretariatul General al Guvernului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin Sentinţa nr. 4403 din 29 iunie 2012, Curtea de apel a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reţinând, pe de o parte, că revizuentul solicită revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de fond care soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, şi nu a hotărârii unei instanţe de recurs, şi, pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
2.Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat cerere de revizuire de către A.D., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin considerentele acestei sentinţe civile se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă, în mod neîndoielnic, din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind hotărâri definitive, pronunţate de către instanţe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărâri care sunt potrivnice, prin Sentinţa 4403 a Curţii de Apel Bucureşti încălcându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, în timp ce în decizia Înaltei Curţi s-a precizat faptul că „(…) Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei …”, prin sentinţa Curţii de Apel s-a precizat, în mod contrar, faptul că: „(…) Fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, sunt incidente dispoziţiile textului de lege menţionat anterior, cererea revizuentului urmând a fi respinsă ca inadmisibilă…”.
Mai susţine revizuentul că este îndeplinită şi condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.
3. Apărările formulate de intimat
Intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, apreciind că, din analiza hotărârilor judecătoreşti care formează obiectul acesteia, reiese, în mod evident, că nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, hotărârile judecătoreşti sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire, nu sunt hotărâri potrivnice, în sensul articolului menţionat, şi nu sunt date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză.
Mai arată intimatul că justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice şi care ar conţine dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
1. Examinând cererea în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Articolul menţionat reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 10.
Condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)”.
Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti numai dacă este vorba despre:
- o hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de apel ;
- o hotărâre definitivă a primei instanţe împotriva căreia nu s-a declarat apel;
- o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.
Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de revizuire îl formează Sentinţa nr. 4403 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, sentinţă pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de revizuire şi care nu face parte din categoria hotărârilor expres şi limitativ prevăzute de textul C. proc. civ.
În plus, deşi, în raport cu cele reţinute mai sus, nu se mai impune analiza condiţiilor specifice motivului de revizuire invocat în cauză, pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acestea nu sunt îndeplinite.
În speţă, prin Sentinţa nr. 4403 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei nr. 5720 din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, prin care s-a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantului A.D., formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul A.D.
Prin Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizie în raport cu care s-a formulat prezenta cerere de revizuire, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat”.
Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot duce la îndeplinire.
Înalta Curte constată că, şi sub acest aspect, cererea de revizuire este inadmisibilă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei nr. 4403 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal‚ ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6874/2013. Contencios. Sesizări conform Legii... | ICCJ. Decizia nr. 6896/2013. Contencios → |
|---|
