ICCJ. Decizia nr. 690/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 690/2013
Dosar nr. 9969/2/2009*
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9969/2/2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, C.N.S.A.S.) a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta Puie Iulia/Iulie.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 3081 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe
Împotriva Sentinţei civile nr. 3081 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta P.I.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 2924 din 20 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta P.I., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
5. Hotărârea instanţei de rejudecare
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9969/2/2009*.
Prin Sentinţa civilă nr. 7221 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată, reţinând că acţiunea introdusă de C.N.S.A.S. a avut la bază procedura verificării din oficiu a persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h1) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru care legea nu a prevăzut un termen de decădere în interiorul căruia să fie formulate acţiunile;
- a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâta P.I.;
- a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.
Pentru a pronunţa această soluţie, cu privire la fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prevederile art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, stabilesc calitatea de colaborator al Securităţii şi în privinţa acelor persoane care în mod voluntar au pus la dispoziţia organelor Securităţii, locuinţa sau un alt spaţiu pe care îl deţineau cu scopul înlesnirii activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă, fără fi condiţionată constatarea acestei calităţi de culegerea de informaţii de însăşi persoana care a pus la dispoziţie locuinţa sau spaţiul şi nici de faptul producerii vreunor consecinţe asupra persoanelor vizate de aceste informaţii.
În cauză, din conţinutul raportului cu propunerea de recrutare în calitate de gazdă casă de întâlniri întocmit la data de 17 decembrie 1981, a angajamentului semnat de pârâtă la 25 ianuarie 1982 şi a raportului asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri întocmit la data de 22 decembrie 1981, reiese că pârâta şi-a dat acceptul în ceea ce priveşte punerea la dispoziţia organelor Securităţii a unei încăperi din incinta grădiniţei în care îşi desfăşura activitatea.
Astfel, în angajamentul întocmit şi semnat olograf de pârâtă, aceasta a arătat: „… mă angajez să pun la dispoziţia organelor de securitate o cameră din instituţia în care lucrez - grădiniţa nr. 6, str. M. Sadoveanu, nr. 23”
De asemenea, în raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, s-au consemnat de către ofiţerul de securitate următoarele: „După ce a acceptat să pună la dispoziţia organelor noastre o încăpere din incinta grădiniţei în cea mai deplină conspirativitate, a fost instruită asupra modului cum să motiveze prezenta ofiţerului C.I. şi a altor persoane în incinta grădiniţei în cazul în care ar fi întrebată.”
În cauză, din înscrisurile menţionate, reiese că, în mod voluntar, pârâta a pus la dispoziţia organelor de securitate o încăpere din incinta instituţiei în care îşi desfăşura activitatea.
Prin urmare, condiţia legală prevăzută de dispoziţiile legale enunţate referitoare la punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu este îndeplinită în cauză, Curtea urmând a analiza dacă prin oferirea acestui spaţiu s-a înlesnit activitatea de culegere de informaţii.
Din materialul probator administrat în cauză de către reclamant rezultă că pe parcursul perioadei în care pârâta a colaborat cu organele Securităţii, în încăperea pusă la dispoziţie de către pârâtă s-au desfăşurat activităţi din cele menţionate anterior.
Astfel, în nota de analiză întocmită la data de 15 decembrie 1982 de către ofiţerul de securitate, s-a consemnat: „Nu rezultă să se fi deconspirat casa de întâlniri sau gazda casei de întâlniri. Casa de întâlniri Maria a fost folosită în bune condiţii.”
Prin urmare, instanţa constată că este îndeplinită atât condiţia privind înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la alte persoane, cât şi cea privind punerea spaţiului la dispoziţia Securităţii, în mod voluntar.
Apărările pârâtei în sensul că angajamentul pe care l-a semnat nu a fost urmat de nicio acţiune de informare şi că nu a participat la vreo întâlnire în încăperea respectivă, nu pot fi reţinute, având în vedere că pentru reţinerea calităţii de gazdă a unei case de întâlniri nu este necesară culegerea unor informaţii de o anumită natură şi nici participarea gazdei la întâlnirile organizate în spaţiul pus la dispoziţia organelor de securitate.
6. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de rejudecare
Împotriva Sentinţei civile nr. 7221 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta P.I., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii, având în vedere prevederile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., întrucât Nota de constatare nr. S/DI/2349 este adoptată la data de 30 iulie 2009, iar acţiunea a fost depusă la data de 22 octombrie 2009.
Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că prima instanţă în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În acest sens, recurenta arată că, din actele dosarului, nu rezultă că ar fi furnizat informaţii despre opiniile politice, religioase sau de altă natură ale altor persoane, care să conducă la îngrădirea dreptului la liberă exprimare, iar faptul că a semnat un angajament nu poate conduce la o asemenea concluzie. Sub acest aspect, recurenta expune argumente în sensul că ofiţerul G.I. nu i-a creat niciodată impresia că este ofiţer de securitate, invocă vârsta de 19-20 de ani pe care o avea în perioada respectivă, instruirea medie şi faptul că instanţa a reţinut în mod greşit că a fost instruită asupra modului cum să motiveze prezenţa ofiţerului sau a altor persoane în incinta grădiniţei. Totodată, arată că angajamentul a fost semnat la data de 25 ianuarie 1982, recrutarea s-ar fi finalizat, conform raportului, la data de 22 decembrie 1981, când nu i s-ar fi luat angajament scris. Recurenta invocă existenţa unor inadvertenţe în succesiunea „rapoartelor”, care nu au fost analizate de instanţa de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., precum şi cu normele incidente litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Cu referire la critica din recurs privind soluţia dată excepţiei tardivităţii acţiunii, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu pot fi primite.
Este adevărat că, potrivit art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008: „ Pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, acţiunea în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, fiind scutită de taxa de timbru. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. ”
Se observă faptul că Nota de constatare a fost adoptată de Colegiul C.N.S.A.S. la data de 10 septembrie 2009, iar acţiunea a fost introdusă la data de 22 octombrie 2009, cu respectarea termenului de 30 de zile lucrătoare prevăzut de dispoziţiile citate.
Totodată, însă, Înalta Curte reţine că este corectă argumentaţia oferită de judecătorul fondului în sensul că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede un termen de decădere pentru introducerea de către CNSAS a acţiunii în urma procedurii de verificare din oficiu a persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală, iar susţinerile recurentei vor fi înlăturate pentru considerentele arătate în continuare.
În sensul celor reţinute şi de instanţa de rejudecare, conform art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008: „ Art. 2. - În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: b) colaborator al Securităţii - […] Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Se observă că prevederile citate nu impun condiţia dovedirii unei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţă prevăzută numai pentru prima ipoteză a textului de lege referitoare la „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist”.
Or, în cauză, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este justificată de existenţa angajamentului olograf, ataşat în copie, la fila 35 a dosarului de fond, necontestat de recurentă, prin care pârâta se angajează să pună la dispoziţia organelor de securitate o cameră din instituţia în care lucrează, Grădiniţa nr. 6, Str. M. Sadoveanu nr. 23.
În deplin acord cu cele reţinute de instanţa de rejudecare, Înalta Curte observă că legiuitorul nu a prevăzut că ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008 este condiţionată de culegerea informaţiilor de către persoana care a pus la dispoziţie spaţiul respectiv ori de producerea unor consecinţe asupra unor alte persoane.
Din probatoriul administrat, se reţine, pe de o parte, că recurenta-pârâtă şi-a asumat voluntar, în deplină cunoştinţă de cauză, aspectele menţionate în angajament, aşa cum rezultă din conţinutul înscrisurilor avute în vedere şi de instanţa de rejudecare, respectiv din raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri din 22 decembrie 1981, iar, pe de altă parte, că, pe parcursul perioadei de colaborare a pârâtei, încăperea pusă la dispoziţie a fost utilizată în vederea desfăşurării de activităţi informative.
În raport cu probatoriul administrat, nu pot fi primite apărările recurentei referitoare la vârsta pe care o avea în perioada respectivă, la nivelul de instruire ori la faptul că acţiunile sale nu au avut ca efect îngrădirea drepturilor fundamentale ale altor persoane.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Puie împotriva Sentinţei civile nr. 7221 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6867/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 7204/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
