ICCJ. Decizia nr. 7221/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7221/2013
Dosar nr. 8584/2/2011
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2011 sub nr. 8584/2/2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul F.N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat arată că pârâtul a fost verificat la cererea numitului B.H. adresată C.N.S.A.S. la data de 1 octombrie 2008.
S-a susţinut că din cuprinsul notei de constatare din data de 27 iunie 2011 şi al înscrisurilor ataşate, rezultă că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul I.J.S. Timiş, Serviciul 1B, calitate în care a desfăşurat activitate de natură a avea ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16 februarie 2011 pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în întreaga sa carieră a acţionat sub imperativele jurământului militar, care impunea rigoare şi solemnitate supremă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1187 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul F.N. S-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului F.N.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că din cuprinsul înscrisurilor identificate în arhiva fostei Securităţi privitoare la pârât rezultă că acest a avut calitatea de angajat al Securităţii, având gradul de căpitan şi funcţia de Şef Serviciu 1/B (1980) din cadrul I.J.S. Timiş (1978 - 1981), calitate în care a desfăşurat activităţi de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
S-a avut în vedere că în cadrul R816-titular BM (recrutat pentru urmărirea informativă a unor persoane „semnalate cu manifestări duşmănoase la adresa orânduirii de stat din R.S.R.”) pârâtul a dirijat sursa aflată în legătura sa personală pe lângă o serie de persoane din localitatea C., jud. Timiş, stabilindu-i sarcini informative, informaţiile referitoare la persoanele urmărite vizând comentariile şi manifestările ostile la adresa politicii de partid şi de stat.
De asemenea, s-a reţinut că în „Observaţii” la „Nota informativă asupra atitudinii Familiei D., director adj. la Şcoala Generală C.” din data de 10 mai 1979 întocmită şi semnată olograf de cpt. F.N., acesta a dispus măsura exploatării notei informative la celelalte materiale şi informarea organelor Partidului Comunist Român.
În dosarul I 236286, titular P.F.D. şi M.M. (urmăriţi informativ în urma semnalării că se ocupau „cu racolarea de persoane dispuse să treacă frontiera ilegal”) s-a reţinut că pârâtul a dispus prin raportul din data de 22 iunie 1979 dactilografiat şi semnat olograf de acesta, măsură de instalare a mijloacelor speciale la domiciliul numitei I.A. pentru a stabili unde se află ascunsă P.D., fiind vizate diferite manifestări ostile la adresa politicii de partid şi de stat şi „activităţi subversive împotriva orânduirii noastre”.
A apreciat judecătorul fondului că nu sunt incidente dispoziţiile cuprinse în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind limitarea exerciţiului drepturilor garantate, prin anumite măsuri ale statelor, scopul legitim, respectiv protecţia securităţii naţionale (invocată de pârât în întâmpinare) neputând fi reţinut, în condiţiile în care faptele persoanelor urmărite vizau politica de partid şi de stat şi nicidecum securitatea naţională.
În concluzie, s-a constatat că prin activităţile desfăşurate pârâtul a încălcat dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, fiind întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-pârât F.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esenţă, că reclamantul C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv verificările şi la alte persoane decât la persoana îndreptățită conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, în mod nelegal au fost efectuate cercetări asupra muncii ofiţerului şi asupra numiţilor P.F.D. şi M.M.
S-a susţinut că activitatea pârâtului a fost una de monitorizare şi obţinere de date şi nu de poliţie politică, niciuna dintre rapoartele semnate de către acesta neaducând prejudicii celor vizaţi.
S-a mai arătat prin motivele de recurs că instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ în ceea ce priveşte administrarea probatoriului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea acţiunii formulate.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se reţine că pârâtul a fost verificat de C.N.S.A.S. la cererea numitului B.H., fiul numitului B.N., înregistrată la data de 1 octombrie 2008.
Urmare a acestor verificări a fost întocmită nota de constatare din data de 27 iunie 2011, în temeiul căreia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ.
Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului, având în vedere că prima instanţă, adăugând la lege, a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008
În cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7), alin. (8) art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Alin. (8) al aceluiaşi art. prevede că (8) „De drepturile prevăzute la alin. (1)-alin. (7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari”.
Deci, din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii, sau la cererea soţului supravieţuitor şi a rudelor acestuia.
Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea, iar nu şi cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispoziţiilor respective.
În speţă, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securităţii, însă, sub aspectul verificării condiţiei prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu s-a stabilit în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire al tatălui persoanei îndreptăţite care a formulat cererea de verificare.
Or, in cauză recurentul-pârât a fost verificat la cererea formulată de petentul B.H., fiul numitului B.N., dar în conţinutul notei de constatare, cât şi al celorlalte acte aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a cerut verificarea acestuia.
În ceea ce priveşte persoana numitului B.N., la dosar a fost depus o singură notă înregistrată la cota C.N.S.A.S., în care este relatat un comentariu cu privire la fuga acestuia, furnizată de sursa „K.”, care nu cuprinde sarcini, măsuri sau orice alte precizări care să fie circumscrise condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv, desfăşurarea de activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Recurentul-reclamant a contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane, fiind reţinute în mod greşit de către instanţa de fond ca fiind probe prin care s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, însă acele persoane nu au formulat cerere de verificare, în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a mai pronunţat, în situaţii similare şi prin alte decizii (ex. decizia nr. 1582/2011, 2562/2011, 5359/2011).
Această abordare se regăseşte constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 11 iunie 2012 având ca obiect interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată, care a fost adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curţi, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Faţă de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să admită recursul formulat, să se modifice sentinţa recurată şi, pe fond, să se dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.N. împotriva sentinţei nr. 1187 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7204/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 656/2013. Contencios. Cetăţenie. Revizuire -... → |
|---|
