ICCJ. Decizia nr. 6943/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6943/2013
Dosar nr. 1589/1/2013
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ reclamantul Ş.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi E.Ş. - decanul Baroului Hunedoara, a solicitat obligarea primului pârât la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea 51/1995 republicată şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro, în temeiul art. 11 şi 13 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 1306 din 22 martie 2002 a Comisiei permanente, arătând că testarea ce s-a efectuat la Baroul Hunedoara este „eronată", făcută de asemenea natură încât să fie imposibilă corelarea răspunsurilor date de candidaţi cu cele date de către comisie. A solicitat Consiliului Uniunii să examineze legalitatea deciziei Comisiei Permanente şi să constate că îndeplineşte condiţiile pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, dar până în prezent nu a obţinut un răspuns.
A mai afirmat că de această situaţie se face vinovat Decanul Baroului Hunedoara - membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor din România care nu a asigurat respectarea prevederilor legale şi care, prin acţiunile sale, a girat o stare de fapt de natură să prejudicieze dreptul legitim primire în profesia de avocat.
A mai arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în sumă 100.000 euro, pentru refuzul de a-i satisface o cerere legală, pentru obstrucţionarea soluţionării cererii sale şi pentru falsificarea rezultatelor testărilor, cu deosebire a celor din 2 februarie 2002.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Sentinţa nr. 1 din 28 august 2002, a admis în parte acţiunea şi a obligat Uniunea Avocaţilor din România să înscrie pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen. A respins acţiunea faţă de E.Ş. şi celelalte capete de cerere ale acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că refuzul de primire în Barou este nejustificat.
În privinţa cererii de atragere a răspunderii pârâtului E.Ş., s-a reţinut că îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi ataşate funcţiei de decan al Baroului, precum şi aprecierile pregătirii profesionale a candidaţilor, în raport de răspunsurile date la testul organizat, nu pot fi imputate ca fapte ilicite.
De asemenea, în absenţa dovedirii existenţei şi întinderii prejudiciului invocat, cererea în răspunderea delictuală formulată de reclamant împotriva lui E.Ş. - decan al Baroului Hunedoara şi a Uniunii Avocaţilor din România nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România împotriva Sentinţei civile nr. 155 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
- în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
- în toate cazurile prevăzute de lege Consiliul Uniunii Avocaţilor din România aprobă în baza art. 63 lit. g) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, iar scutirea de examen se acordă potrivit art. 65 lit. d) de către Comisia permanentă, acelor jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, cu avizul consultativ al baroului respectiv.
- Legea nr. 51/1995, prevede o procedură specială de primire, respectiv o cerere din partea persoanei interesate la Barou, care, în urma testării candidatului, pronunţă un aviz ce poate fi atacat la Comisia permanentă a Uniunii Avocaţilor, iar decizia pronunţată de aceasta urmează a fi atacată la Consiliul Uniunii (art. 52 alin. (2) din Statut).
- în speţă, reclamantul-recurent nu a realizat procedura instituită de lege, susţinând că a formulat o contestaţie la care nu i s-a răspuns încă, aspect necombătut de pârâţi.
În acest context, instanţa de recurs a apreciat că, faţă de obiectul acţiunii - refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, se reţine că excepţia prematurităţii acţiunii invocată nu este întemeiată.
Pe de altă parte, a reţinut Curtea Supremă de Justiţie că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, prevede că, persoana interesată poate fi primită cu scutire de examen, în anumite condiţii, fiind vorba despre o vocaţie şi nu despre un drept.
În final, a reţinut instanţa de recurs că, în cauză, reclamantul-recurent a primit un aviz nefavorabil din partea Baroului Hunedoara, întrucât la testul privind verificarea. cunoştinţelor a primit un punctaj foarte mic, iar în aceste condiţii, nu se poate reţine un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de primire în profesia de avocat.
Prin cererea din data 11 martie 2013 revizuentul Ş.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România, revizuirea acestei decizii iar ca urmare a admiterii cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei în sensul respingerii recursului formulat de pârâta Uniunea Avocaţilor din România împotriva Sentinţei civile 155 din 28 august 2002 pronunţată în Dosarul 3350/2002 a Curţii de Apel Alba, înscrierea lui pe tabloul avocaţilor definitivi începând cu data de 28 august 2002 cu consecinţa obligării pârâtei la plata cotelor de contribuţie la Casa de Asigurări a Avocaţilor de la Baroul Hunedoara pentru perioada 28 august 2002 - 1 martie 2005 dată ce coincide cu înscrierea lui în profesia de avocat. Valoarea contribuţiei urmează să fie calculată la media contribuţiei sale pe primii trei ani de activitate.
În motivarea cererii de revizuire se arată că împotriva Deciziei civile nr. 3032 din 3 octombrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului iar prin Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunţată în cauza Ilie Şerban contra României, (cauza 17984/04), Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţie şi a declarat admisibil capătul de cerere privitor la încălcarea art. 14.
Se arată în continuare că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-au produs consecinţe grave asupra drepturilor sale patrimoniale, prin pierderea dreptului la pensie prevăzut de O.U.G. nr. 221/2000 aprobată prin Legea nr. 452/2001, consecinţe care continuă să se producă şi în prezent şi care nu pot fi remediate decât prin revizuirea deciziei Curţii Supreme.
Astfel potrivit art. 9 din lege, stagiul minim de cotizare pentru stabilirea dreptului la pensie este de 15 ani. Prin respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaţilor definitivi începând cu data de 28 august 2002, ca urmare a admiterii cererii de recurs a făcut imposibilă realizarea la împlinirea vârstei de 65 de ani a stagiului minim de 15 ani. Precizează că a fost primit în profesia de avocat începând cu data de 1 martie 2005 iar la împlinirea vârstei de 65 de ani va avea un stagiu de cotizare de 12 ani 10 luni şi 29 de zile stagiu care nu-i permite să beneficieze de dreptul la pensie din profesia de avocat. Contribuţia efectuată către Casa de Asigurări a Avocaţilor fiind de asemenea o pierdere patrimonială din moment ce nu poate beneficia de pensie pentru lipsa stagiului minim de 15 ani.
În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România solicită respingerea cererii de revizuire pe motiv că revizuentului i-a fost admisă cererea de primire în profesia de avocat şi a fost înscris pe tabloul avocaţilor definitivi începând cu data de 1 martie 2005 conform Deciziei nr. 71 din 28 februarie 2005 a Baroului Hunedoara.
În acest fel consecinţele grave ale încălcării drepturilor sau libertăţilor fundamentale reţinute de CEDO nu continuă să se mai producă, nefiind îndeplinite astfel una dintre condiţiile pentru revizuirea hotărârii.
Se arată în continuare că Uniunea nu poate fi obligată la plata contribuţiei de asigurări pentru o perioadă anterioară primirii în profesia de avocat deoarece contribuţia respectivă trebuie plătită de persoana în cauză, conform art. 9 alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor.
Cu privire la celelalte cereri cu caracter patrimonial se precizează că revizuentul prin hotărârea CEDO a fost despăgubit cu suma de 3.000 euro cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie şi a stabilit că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 14 din Convenţie, respingând cererea de acordare a unei reparaţii pentru celelalte capete de cerere.
Fiind deja despăgubit o astfel de cerere nu mai poate fi primită. Cererea se impune a fi respinsă şi pentru că la data formulării acesteia s-a împlinit termenul de prescripţie, revizuentul solicitând drepturi băneşti pentru perioada 2002 - 2005.
Susţine de asemenea, că aceste pretenţii exced cadrului procesual întrucât nu au fost solicitate prin acţiunea introductivă.
Analizând cererea de revizuire Curtea reţine următoarele:
Art. 322 pct. 9 C. proc. civ. stabileşte că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”.
Acest text de lege instituie aşadar condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire şi anume: constatarea de către CEDO a unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorită unei hotărâri judecătoreşti; existenţa unor consecinţe grave ale încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi care continuă să se producă imposibilitatea remedierii consecinţelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Verificând dacă în speţă sunt îndeplinite aceste condiţii Curtea constată că prin acţiunea înregistrată la 2 iulie 2002, reclamantul Ş.I. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi E.Ş., acesta din urmă în calitate de decan al Baroului Hunedoara solicitând obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro.
A susţinut în cererea introductivă că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen întrucât are o vechime în funcţii juridice de peste 20 de ani.
Prin Sentinţa civilă nr. 155 din 28 august 2002 pronunţată în Dosarul nr. 3350/2002 a Curţii de Apel Alba s-a admis în parte acţiunea, pârâta Uniunea Avocaţilor din România fiind obligată să înscrie petentul în tabloul avocaţilor definitivi cu scutire de examen. S-au respins celelalte pretenţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Uniunea Avocaţilor din România iar prin Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 3020/2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul, a modificat hotărârea în sensul respingerii acţiunii reclamantului. Efectele acestei hotărâri au constat în imposibilitatea reclamantului de înscriere pe tabloul avocaţilor definitivi.
Împotriva acestei decizii reclamantul s-a adresat cu o plângere la CEDO şi Curtea prin Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunţată în cauza I.Ş. împotriva României (cererea nr. 17984/04), a hotărât că a fost încălcat art. 6 prag. 1 din Convenţie reţinând că în mod contrar jurisprudenţei sale constante care confirmă dreptul foştilor consilieri juridici cu o vechime mai mare de 10 ani să se înscrie în profesia de avocat, a adoptat o soluţie opusă în cauza reclamantului. Această hotărâre nu poate fi calificat drept un reviriment al jurisprudenţei datorat al unei noi interpretări a legii. Astfel Curtea Supremă de Justiţie nu a explicat în nici un fel motivele schimbării poziţie sale şi a revenit ulterior la jurisprudenţa sa constantă. În acest context, hotărârea care îi refuză reclamantului dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 51/1995 apare drept singulară şi arbitrară.
Din această stare de fapt, rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire întrucât ne aflăm în prezenţa unei condamnări la CEDO prin care s-a constatat încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale reclamantului (dreptul la un proces echitabil), hotărârea a cărei revizuire se solicită a produs grave consecinţe, reclamantul a fost împiedicat să se înscrie pe tabloul avocaţilor definitivi începând cu data de 28 august 2002 şi să beneficieze de drepturile ce decurg din exerciţiul acestei profesii inclusiv dreptul la pensie, aceste consecinţe se produc şi prezent, întrucât reclamantul a fost înscris pe tabloul avocaţilor definitivi numai cu data de 1 martie 2005, deşi cererea a fost formulată la data de 28 august 2002, reclamantul fiind în acest fel în imposibilitatea de a realiza stagiul minim de cotizare de 15 ani pentru ca la împlinirea vârstei de 65 de ani să poată beneficia de dreptul la pensie specific categoriei profesionale a avocaţilor.
Înlăturarea pentru viitor a acestor consecinţe este posibilă şi se poate realiza numai prin admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei revizuite în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâta Uniunea Avocaţilor din România împotriva Sentinţei civile nr. 155 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Soluţia de respingere a recursului se impune întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, acesta dovedind că a funcţionat ca juris-consult mai mult de 20 de ani, neaflându-se în nicio situaţie de incompatibilitate prevăzută de art. 14 din lege.
În cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen Legea nr. 51/1995 nu prevede ca o condiţie prealabilă promovarea unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale iar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal sus menţionat, cererea nu poate fi respinsă în lipsa unor motive obiective. În cauză nu s-a demonstrat existenţa unor astfel de motive, cererea a fost respinsă pe considerentul că reclamantul nu a promovat testul la care a fost supus pentru verificarea cunoştinţelor profesionale
Pentru toate aceste considerente instanţa în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 326 din acelaşi cod, va admite cererea de revizuire şi va schimba Decizia nr. 3032 din 1 octombrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 155 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulie.
Celelalte cereri cu caracter patrimonial formulate de către reclamant urmează a fi respinse ca inadmisibile întrucât nu au fost formulate în faţa primei instanţe şi nici nu au făcut obiectul cercetării în faţa instanţei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de Ş.I. împotriva Deciziei nr. 3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Schimbă Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, împotriva Sentinţei nr. 155 din 28 august 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6936/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7429/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
