ICCJ. Decizia nr. 6920/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6920/2013
Dosar nr. 3933/1/2012
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 50 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanţa (RAJDP Constanţa ) în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa şi SAF - Activitatea de Inspecţie Fiscală Constanţa şi a dispus anularea atât a Deciziei nr. 115 din 27 septembrie 2010 emisă de ANAF - DGFP Constanţa în soluţionarea contestaţiei reclamantei, cât şi a Deciziei de impunere nr. 6321 din 21 iulie 2010 precum şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 6321 din 21 iulie 2010 întocmite de SAF - AIF Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că în urma unei inspecţii fiscale efectuate la reclamantă, având ca obiect plata TVA, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005, s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 6321 din 21 iulie 2010 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 6321 din 21 octombrie 2010 prin care s-au stabilit de organele de inspecţie fiscale în sarcina reclamantei obligaţii fiscale de plată: TVA de plată stabilit suplimentar pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005 în sumă de 1.012.132 RON şi majorări de întârziere.
S-a arătat că potrivit art. 127 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, instituţiile publice sunt persoana impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenţiale.
În speţă, judecătorul a apreciat că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor care nu datorează TVA pentru activităţile prestate în beneficiul Consiliului Judeţean şi a consiliilor locale din judeţul Constanţa întrucât este vorba de o regie autonomă de interes judeţean care a desfăşurat servicii publice, de interes local, respectiv activităţi de construire, reparare şi întreţinere curentă şi periodică a drumurilor judeţene, fără a exista o procedură competitivă în acest sens, pentru a fi afectaţi ceilalţi operatori economici datorită unui tratament preferenţial.
Întrucât Consiliul Judeţean Constanţa nu a cesionat serviciile aferente infrastructurii rutiere, prima instanţă a apreciat că reclamanta, prin activităţile desfăşurate nu a creat distorsiuni concurenţiale, activităţile respective nefiind desfăşurate şi de alte persoane impozabile.
Referitor la susţinerile conform cărora prin actul de înfiinţare al regiei nu s-a prevăzut în mod expres că activităţile de construire, reparare şi întreţinere curentă şi periodică a drumurilor şi podurilor de interes judeţean şi local nu vor fi desfăşurate şi de alte persoane impozabile şi în consecinţă aceasta este o persoană impozabilă care datorează TVA, Curtea de apel a constatat că acestea sunt ca nefondate, întrucât aceste activităţi, la nivel judeţean, au fost în perioada reclamată, desfăşurate exclusiv de reclamantă, iar într-un act de constituire a unei persoane juridice nu se poate institui o interdicţie pentru alte persoane juridice, actul constitutiv menţionând „ce anume face persoana" şi nu „ce nu face" sau „nu fac" altele.
Prin urmare, instanţa a constatat că tratarea reclamantei ca „persoană neimpozabilă", nu va avea ca efect şi nu va produce distorsiuni concurenţiale, acestea existând numai în situaţia în care ar exista mai mulţi ofertanţi pentru prestarea activităţilor analizate, ceea ce în cauză nu există, ele fiind desfăşurate în fapt exclusiv de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., arătându-se în esenţă că în mod corect şi ţinând seama şi de punctul de vedere al Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia de Legislaţie în domeniul TVA, organele de control au procedat la recalcularea TVA colectată, a TVA deductibilă şi la determinarea obligaţiei de plată suplimentară, stabilind cuantumul acesteia la suma de 1.012.132 RON. Au fost calculate şi obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 1.838.121 RON.
RAJDP Constanţa a încheiat cu primăriile din judeţ contracte de execuţie de lucrări al căror obiect a constat în lucrări de reparaţie şi întreţinere a drumurilor, contracte în care se stipulează că „preţul convenit pentru îndeplinirea contractului plătibil executantului este inclusiv TVA”. În perioada 2004 - 2005 regia a executat lucrări pentru Consiliul Judeţean Constanţa în baza unor Contracte (nr. 736 din 17 martie 2004 şi nr. 6978 din 3 decembrie 2004) carte la capitolul privind preţul contractului este stipulat că valoarea acestuia nu conţine TVA. Regia s-a prevalat de dispoziţiile art. 127 alin. (7) din Codul fiscal,însă recurenta-pârâtă apreciază că acest text legal nu este aplicabil în speţă deoarece în actul de înfiinţare - Decizia nr. 56/1995 şi în O.G. nr. 69/1994 nu se stabileşte că activităţile de construire, întreţinere şi modernizare a drumurilor de interes judeţean şi local şi a podurilor, precum şi altor activităţi de interes public nu vor fi desfăşurate şi de alte persoane impozabile.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la 31 decembrie 2006 cu dispoziţiile H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, date în aplicarea art. 127, care lămureşte sintagma „distorsiuni de concurenţă”, rezultă în mod clar, în opinia recurentei, că este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi şi că în ceea ce priveşte regulile aplicabile din punct de vedere al TVA sunt asimilate instituţiilor publice, orice entităţi a căror înfiinţare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activităţile prevăzute prin actul de înfiinţare, care nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind desfăşurate şi de alte persoane impozabile.
Cum în actul de înfiinţare al RAJDP Constanţa şi în O.G. nr. 69/1994 privind unele măsuri de reorganizarea regiilor autonome de interes local, republicată, nu se menţionează expres că lucrările legate de construirea, repararea şi întreţinerea curentă şi periodică a drumurilor judeţene sunt atribuite în exclusivitate acestei regii şi nu vor putea fi desfăşurate şi de alte persoane impozabile, organul de control a aplicat art. 140 din Legea nr. 521/2003 privind Codul fiscal privind cota standard de TVA de 19%, calculând şi majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, aşa încât actele contestate sunt emise în conformitate cu prevederile legale.
Prin întâmpinare, intimata Regia Autonomă Judeţeană de Drumuri şi Poduri (RAJDP) Constanţa a subliniat că se impune menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, pentru argumentele deja expuse şi în faţa instanţei de fond.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Aşa cum se poate lesne observa din cuprinsul cererii de recurs, nu sunt aduse critici efective sentinţei pronunţate de curtea de apel, ci sunt reiterate susţineri/apărări, făcute şi în primă instanţă, care vizează încadrarea regiei autonome reclamate pentru activităţile prestate în beneficiul consiliului judeţean şi al consiliilor locale în categoria persoanelor impozabile din punct de vedere al TVA.
Considerentele sentinţei aflate în control judiciar demonstrează că instanţa fondului s-a raportat la aspectele de fapt reţinute în actele administrativ fiscale, la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi la toate normele legale relevante în materia dedusă judecăţii, concluzionând în mod corect că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor care nu datorează TVA pentru activităţile prestate în beneficiul Consiliului Judeţean şi a consiliilor locale din judeţul Constanţa.
DGFP Constanţa - Activitatea de inspecţie fiscală prin Decizia de impunere nr. 6321 din 21 iulie 2010, pe baza constatărilor reţinute în Raportul de inspecţie fiscală din aceeaşi dată, a stabilit în sarcina RAJDP Constanţa obligaţii fiscale suplimentare reprezentate de TVA în sumă de 1.012.132 RON şi majorări de întârziere în sumă de 1.838.121 RON.
Aceste obligaţii fiscale suplimentare au fost menţinute prin Decizia nr. 115 din 27 septembrie 2010 a DGFP Constanţa emisă în procedura de soluţionare a contestaţiei prevăzute de art. 210 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală.
Organele fiscale au reţinut că nu-i sunt aplicabile regiei dispoziţiile art. 127 alin. (7) din C. fisc., aceasta fiind persoană impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată; astfel s-au aplicat dispoziţiile art. 140 din C. fisc. (cota standard a TVA) asupra veniturilor facturate fără TVA în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005, la care s-au adăugat şi obligaţii de plată accesorii constând în majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Textul legal care a provocat controverse, art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la 31 decembrie 2006, prevede „(4) Cu excepţia celor prevăzute la alin. (5) şi (6), instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi.
(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenţiale.
(6) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică, precum şi pentru activităţile următoare:
a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;
c) transport de bunuri şi de persoane;
d) servicii prestate de porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) reactivităţile organelor de publicitate comercială;
i) activităţile agenţiilor de călătorie;
j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare.
(7) Sunt asimilate instituţiilor publice, în ceea ce priveşte regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice entităţi a căror înfiinţare este reglementată prin legi sau hotărâri ale Guvernului, pentru activităţile prevăzute prin actul normativ de înfiinţare, care nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind desfăşurate şi de alte persoane impozabile."
În examinarea incidenţei dispoziţiei legale citate judecătorul fondului s-a raportat în mod just la normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la 31 decembrie 2006, mai exact la pct. 151.1 parag. 3 potrivit căruia „Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, distorsiuni de concurentă rezultă atunci când aceeaşi activitate este desfăşurată de mai mulţi operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferenţial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de aceştia nu este grevată de taxa pe valoarea adăugată, faţă de ceilalţi operatori economici care sunt obligaţi să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adăugată".
Au fost avute în vedere în mod just prevederile O.G. nr. 69 din 26 august 1994 privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local, cele ale O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată. În baza acestei din urmă ordonanţe Consiliul Judeţean, în calitate de administrator al drumurilor judeţene, are obligaţia menţinerii drumurilor într-o stare corespunzătoare şi în baza art. 59 din O.G. nr. 43/1997 Consiliul Judeţean Constanţa a delegat RAJDP Constanţa activitatea de proiectare, execuţie, modernizare, reparare, întreţinere, exploatare şi administrare a drumurilor judeţene.
RAJDP Constanţa a fost organizată ca regie autonomă de interes judeţean prin Decizia nr. 277/1991 a Prefectului Judeţului Constanţa, prevăzându-se că obiectul său principal de activitate constă în administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor judeţene şi comunale.
Prin Decizia nr. 56 din 31 martie 1995 Consiliul Judeţean Constanţa a oferit acestei regii exclusivitate în ceea ce priveşte lucrările efectuate la drumurile judeţene şi comunale şi la podurile existente pe acestea, lucrările fiind derulate în procedura achiziţiei sau negocierii directe.
Tratarea intimatei-reclamante ca „persoană neimpozabilă”, în condiţiile în care activităţile de construire, reparare şi întreţinere curentă şi periodică a drumurilor judeţene nu au fost desfăşurate şi de alte persoane impozabile, nu poate avea ca efect crearea de distorsiuni concurenţiale în accepţiunea dată de norma metodologică de aplicare a art. 127 din C. fisc.
Faţă de cele expuse, concluzia care se desprinde este aceea a nelegalităţii actelor administrativ fiscale contestate de RAJDP Constanţa care nu este persoană impozabilă din punctul de vedere al TVA pentru operaţiunile analizate şi pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2005 reţinută de inspecţia fiscală.
Soluţia anulării actelor administrativ fiscale contestate de RAJDP Constanţa este legală şi temeinică şi având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 50/CA din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7222/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 6936/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
