ICCJ. Decizia nr. 5607/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5607/2013
Dosar nr. 462/42/2012/a1
Şedinţa de la 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamantul Judeţul Mureş, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, C.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi a Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cauză, la o simplă constatare, se poate observa că nu s-au respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a stat la baza aplicări corecţiilor financiare, deoarece în cuprinsul actului de constatare nu se face referire la producerea vreunui prejudiciu prin aşa-zisele abateri reţinute de organul de control, prejudiciul care ar trebui să reprezinte un element esenţial al aplicării corecţiilor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Încheierea nr. 192 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012, formulată de reclamantul Judeţul Mureş, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, C.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi a Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut în esenţă că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între Judeţul Mureş şi SC H. SA în asociere cu I.G. şi SC A.P. SRL, apreciindu-se că procedura de atribuire a contractului s-a realizat cu încălcarea mai multor prevederi legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că nu poate fi primită obiecţiunea reclamantului vizând vădita inaplicabilitate - faţă de neindicarea de către organul constatator a cauzării vreunui prejudiciu - a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, din moment ce textul amintit arată expres că paguba cauzată sau care se poate produce în urma abaterilor de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport de obligaţiile asumate, constă în realizarea unei plăţi necuvenite în favoarea beneficiarului fondurilor europene.
De asemenea, judecătorul fondului a reţinut că în cauză, posibilitatea aplicării corecţiilor financiare, în cazul nerespectării de către beneficiar a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, a fost prevăzută de art. 19 din Contractul de finanţare nr. 99065 din 30 iunie 2010, încheiat în părţi, clauză care face trimitere la Ghidul pentru determinarea corecţiilor financiare, versiunea COCOF 07/0037/03-EN din 29 noiembrie 2007, care face parte integrantă din contract, constituind anexa IV la acesta.
Curtea de apel a constatat că, în condiţiile în care prin contractul de finanţare s-a prevăzut obligaţia respectării legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, cu posibilitatea aplicării unor corecţii financiare, în primul rând de către stat, fiind stabilite, prin trimitere la Ghidul pentru determinarea corecţiilor financiare, abaterile şi întinderea sancţiunii, aspecte la care O.U.G. nr. 66/2011 nu aduce nicio adăugire, astfel că nu poate reţine în speţă nesocotirea principiului neretroactivităţii legii.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a reţinut că raportat la cuantumul ridicat al corecţiilor financiare, declanşarea punerii în executare a corecţiilor financiare poate duce la apariţia unor întârzieri şi blocaje în executarea proiectului de interes local, având ca obiect „Construcţia depozitului zonal de deşeuri şi a instalaţiei de tratare mecano-biologică şi închiderea depozitelor neconforme în judeţul Mureş”, însă îndeplinirea cerinţei pagubei iminente nu poate fundamenta admiterea cererii, câtă vreme art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiţionează acordarea suspendării de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor pe care le stabileşte.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, a declarat recurs Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond respingând în mod greşit argumentul privitor la principiul neretroactivităţii prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cu motivarea că acest act normativ care fundamentează în drept măsura corecţiei aplicate, redă în fond aceleaşi sancţiuni pe care le determină şi Ghidul pentru determinarea corecţiilor financiare.
În opinia recurentului, aplicarea unei corecţii financiare, deşi în cauză nu s-a constatat producerea unui prejudiciu, este de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat.
Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod corect a reţinut îndeplinirea acestei condiţii, fiind evident că bugetul proiectului este prejudiciat de aceste corecţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între Judeţul Mureş şi SC H. SA în asociere cu I.G. şi SC A.P. SRL.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că în cauză în mod greşit şi nelegal a fost respinsă cererea de suspendare formulată, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenţei unor cazuri bine justificate şi a unei pagube iminente.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi că acest act administrativ constituie el însuşi titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, a abuzului autorităţii, a atitudinii acesteia, iar Înalta Curte reţine că toate aceste situaţii sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.
Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecţie a drepturilor şi intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că dispoziţiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd că neregula este socotită a fi orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, or din analiza notei de constatare nu rezultă că autoritatea pârâtă ar fi constatat un eventual prejudiciu produs sau care s-ar fi putut produce prin aşa zisă abatere reţinută de organul de control.
Prin urmare, cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actului contestat, Înalta Curte a reţinut că acestea se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De asemenea, se constată că la momentul emiterii titlului de creanţă, Contractul de execuţie de lucrări nr. 18280/1929 din 3 noiembrie 2011 se afla în plină desfăşurare, astfel încât executarea acestei note de constatare ar pune recurenta în imposibilitatea de a continua contractul şi s-ar crea o pagubă, imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor, prin urmare şi cea de-a doua condiţie cerută de lege - paguba iminentă, se apreciază că a fost dovedită.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), va modifica sentinţa recurată în sensul că va admite acţiunea, va dispune suspendarea executării actelor administrative până la până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş împotriva Încheierii nr. 192 din 28 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamantului.
Suspendă executarea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141177 din 30 iulie 2012 emisă de Ministerul Mediului şi Pădurilor, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7443/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 7209/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
