ICCJ. Decizia nr. 6965/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6965/2013
Dosar nr. 4083/1/2012
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 aprilie 2011, reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011, încheiat la data de 14 ianuarie 2011, de echipa de verificare din cadrul Direcţiei Control Verificare şi Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorităţii contractante cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 365.838,03 euro, echivalentul a 1.557.152,99 RON şi s-a dispus plata sumei respective către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului; precum şi anularea deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 prin a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pentru implementarea acţiunii intitulată „Prevenirea inundaţiilor şi reducerea urmărilor acestora prin fundamentarea deciziilor folosind un sistem informaţional integrat” a încheiat la data de 18 august 2008 Contractul de Grant - Acţiuni Externe ale Comunităţii Europene nr. RO-2006/018-446.01.01.01.09, perioada de implementare a acţiunii fiind de 16 luni, dar nu mai târziu de 28 februarie 2010.
Pentru implementarea acţiunii, prin contract s-au prevăzut fonduri totale în valoare de 806.760 euro, din care: 722.020 euro fonduri nerambursabile, reprezentând 89,50% din valoarea estimată a cheltuielilor, iar 84.740 euro contribuţia beneficiarului, reprezentând 10,50% din valoarea estimată a cheltuielilor.
Pentru realizarea proiectului autoritatea contractantă a plătit reclamantei avansul în sumă de 361.010 euro, după cum urmează: la 09 octombrie 2008 - 334.158,11 RON cu titlu de avans aferent cofinanţării de la bugetul de stat, echivalentul a 90.288,60 euro, iar la data de 09 octombrie 2008 - 210.721,40 euro cu titlu de avans aferent fondurilor PHARE.
Conform art. 4 din contract, autoritatea contractantă s-a obligat să mai facă o plată ulterioară prefinanţării în valoare de 288.808 euro, precum şi o plată finală în sumă de 72.202 euro, plăţi pe care însă nu le-a mai făcut, deşi reclamanta a adresat la BRECO o cerere de plată finală în valoare de 311.682 euro, însoţită de raportul final şi raportul de audit, iar BRECO a avizat cheltuieli eligibile în valoare de 730.819,01 euro şi TVA în valoare de 113.523,25 RON.
Reclamanta a arătat că, în perioada 08 noiembrie 2010 - 29 noiembrie 2010, o echipă din cadrul pârâtei Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a verificat modul de utilizare a avansului în valoare de 361.010 euro primit pentru implementarea proiectului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 365.838,03 euro, echivalentul a 1.557.152,99 RON.
A susţinut reclamanta că, în speţă, nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile antrenării răspunderii în baza O.G. nr. 79/2003 şi ale Normelor metodologice de aplicare ale acestei ordonanţe, aprobate prin H.G. nr. 1203/2007, respectiv că, deşi proiectul a fost finalizat, iar suma de 361.010 euro a fost utilizată în scopul implementării acţiunii, în mod nelegal şi neîntemeiat prin procesul-verbal de constatare s-a dispus rambursarea acestei sume Autorităţii Contractante Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
S-a arătat că în perioada 13 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, pentru suma de 270.721,40 euro, reprezentând avansul din fondurile PHARE, depus în contul special de euro al proiectului, s-a acumulat o dobândă în valoare de 4.556,47 euro. Suma de 4.556,47 euro, precum şi suma de 20,53 euro rămasă în cont din avansul primit de la autoritatea contractantă au fost poprite de A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea în vederea stingerii debitelor Administraţiei Bazinale de Apă Crişuri faţă de bugetele fondurilor speciale şi al asigurărilor sociale de stat şi fără acordul reclamantei, banca, la cererea creditorului a efectuat schimbul valutar şi a virat ulterior suma rezultată Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Oradea.
Ca atare, reclamanta a apreciat că, în mod greşit, echipa de verificare a considerat că prin actele şi faptele sale a utilizat în alte scopuri fondurile comunitare.
A învederat faptul că a depus la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Oradea cererea finală de plată la care a anexat evidenţa cheltuielilor, cerere avizată la plata de BRECO pentru suma de 730.819,01 euro, din care 348.542,58 euro reprezintă cheltuieli efectuate din conturile proiectului, iar 382.276,43 euro reprezintă cheltuieli efectuate din contul curent al reclamantei, inclusiv contribuţia proprie.
Plata contribuţiei proprii la implementarea proiectului s-a efectuat din contul curent al reclamantei, întrucât, a susţinut aceasta, nu a mai avut la dispoziţie timpul fizic necesar pentru a face transferul sumei reprezentând contribuţia proprie din contul curent în contul special în lei deschis pentru proiect din care să facă plăţile către furnizori.
Referitor la rambursarea comisionului bancar în sumă de 270,72 euro, reclamanta a arătat că şi această măsură a fost dispusă ca urmare a unei interpretări greşite a prevederilor contractului de grant, neexistând niciun temei pentru obligarea sa la rambursarea acestei sume, după cum nu există temei nici pentru rambursarea dobânzii de 3,70 RON.
Referitor la respectarea prevederilor art. 16.1 din Anexa II - Condiţii Generale la Contractul de Grant privind înregistrările în contabilitate, a precizat că a deschis conturi speciale pentru implementarea proiectului, conturi care au fost alimentate cu avansul acordat de Autoritatea Contractantă şi contribuţia beneficiarului din care s-au efectuat plăţile pentru echipamentele şi serviciile achiziţionate în vederea finalizării proiectului, salariilor şi obligaţiilor fiscale aferente.
Contrar celor reţinute de echipa de verificare/evaluare în procesul-verbal de constatare, reclamanta are înregistrări separate în contabilitate, fapt dovedit cu jurnalele distincte puse la dispoziţia comisiei şi înaintate acesteia cu adresa din 08 decembrie 2010.
Referitor la salariile acordate membrilor echipei de implementare a proiectului, s-a arătat că acestea au fost mai mici decât cele plătite de Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, fiind totodată aprobate şi de Autoritatea Contractantă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului prin aprobarea bugetului proiectului.
Referitor la cheltuielile ocazionate de achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor necesare implementării proiectului, considerate neeligibile prin procesul-verbal contestat, reclamanta a arătat că în anul 2009 a organizat o licitaţie deschisă pentru achiziţionarea - echipamentelor şi serviciilor necesare implementării proiectului. Dat fiind că soluţionarea contestaţiilor formulate de participanţii la procedura de licitaţia publică deschisă a avut loc la finele lunii noiembrie 2009, achiziţionarea echipamentelor şi a serviciilor şi plata contravalorii acestora s-a putut efectua numai ulterior acestei perioade. Echipamentele PDA cu GPS şi aplicaţia soft GIS au fost achiziţionate prin licitaţie publică deschisă de la SC T.I. SA. Întrucât acest furnizor nu avea în obiectul de activitate prevăzute şi serviciile de instalare a unor astfel de echipamente, serviciile respective au fost achiziţionate direct de la SC A.C. SRL.
Ca urmare, cheltuielile ocazionate de achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor în valoare de 84.911,29 euro sunt, în opinia reclamantei, eligibile, cu atât mai mult cu cât BRECO a considerat eligibile aceste cheltuieli şi nici nu s-a depăşit suma prevăzută în bugetul contractului aprobat de Autoritatea Contractantă pentru echipamentele şi serviciile în cauză.
Referitor la serviciile de mentenanţă echipamente hardware şi de mentenanţă echipamente software, reclamanta a învederat că în procesul-verbal de constatare s-a reţinut că suma de 60.573,60 euro, reprezentând contribuţia Autorităţii Contractante la implementarea proiectului, este neeligibilă în întregime, deşi în bugetul proiectului sunt prevăzute expres şi aprobate la linia 7.2 - Servicii în perioada de garanţie şi mentenanţă post-implementare în valoare de 67.680 euro.
Privitor la serviciile de organizare seminar şi organizare conferinţă, s-a arătat că în procesul-verbal de constatare s-a reţinut că suma de 8.809,57 euro este neeligibilă, dat fiind că, deşi potrivit contractului încheiat cu SC T.F. SA trebuia să se achite un avans de 30% din valoarea serviciilor, acestea au fost facturate şi achitate integral în avans şi, în consecinţă, s-a dispus rambursarea în întregime a sumei de 8.809,57 euro către Autoritatea Contractantă.
Deşi nu se contestă prestarea serviciilor de organizare a seminarului şi a conferinţei de către SC T.F. SA şi nici faptul că acestea au fost achiziţionate în scopul implementării proiectului, singurul considerent avut în vedere pentru a trata ca neeligibilă cheltuiala în sumă de 8.809,57 euro, este acela că această sumă a fost înregistrată în contabilitate direct pe costuri, deşi nu se bazează pe un document fiscal care să ateste prestarea serviciilor, ci pe baza facturilor proforma, care sunt prevăzute în legislaţia financiar-contabilă ca documente justificative.
Referitor la costurile administrative şi celelalte costuri considerate neeligibile de către BRECO, reclamanta a susţinut că şi acestea au fost declarate în mod greşit neeligibile, în condiţiile în care ele au fost efectuate în scopul implementării proiectului şi potrivit prevederilor art. 14.6 din Anexa II - Condiţii Generale la Contractul de Grant, acestea reprezintă 5% din valoarea cheltuielilor directe.
Cât priveşte diurnele acordate pentru deplasarea externă, s-a susţinut că întrucât s-a constatat că s-au decontat diurna şi cazarea pentru 10 persoane, s-a considerat ca fiind neeligibile şi cheltuielile ocazionate de deplasarea externă a celor 5 salariaţi care făceau parte din echipa de implementare. Ca urmare, în procesul-verbal de constatare s-a reţinut fără temei că în întregime aceste cheltuieli sunt neeligibile, deşi membrii echipei de implementare erau îndreptăţiţi să primească diurnă şi să li se deconteze cazarea.
Referitor la serviciile de audit financiar s-a arătat că acestea au fost efectuate, cuprinzând toată perioada de implementare a proiectului, în mod cu totul nejustificat acestea fiind considerate neeligibile. În prima etapă de implementare a proiectului - respectiv până la finele anului noiembrie 2009, când au fost soluţionate contestaţiile formulate de participanţii la licitaţia publică deschisă organizată pentru achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor aferente nu s-au efectuat cheltuieli şi, în consecinţă, s-a efectuat un singur audit financiar de către SC A.C. SRL, faţă de două cât prevedea contractul, dar nu s-a depăşit suma prevăzută în bugetul aprobat.
În privinţa deciziei nr. 1 din 17 martie 2011, s-a arătat că aceasta este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 211 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., deoarece în dispozitiv nu s-a prevăzut termenul în care poate fi exercitată calea de atac şi nici instanţa competentă.
Prin întâmpinare , pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamantă.
Prin sentinţa nr. 133 din data de 06 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.
A dispus anularea în parte a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 şi anularea parţială a procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 încheiat la data de 14 ianuarie 2011 cu privire la proiectul RO 2006/018/446.01.01.01.09, sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantei a obligaţiei de rambursare a întregii finanţări primită drept avans în sumă de 361.010 euro şi a declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului.
A menţinut constatările referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii şi echipamente achiziţionate direct, 60.573,60 euro reprezentând achiziţionarea serviciilor de mentenanţă echipamente hardware şi mentenanţă aplicaţii software, precum şi constatările referitoare la costurile administrative şi celelalte costuri declarate neeligibile de BRECO.
A menţinut constatările referitoare la obligaţia beneficiarului de restituire a sumei de 4.577,84 euro reprezentând dobândă.
A înlăturat constatarea referitoare la obligaţia reclamantei de plată a comisionului în valoare de 270,72 euro şi a respins celelalte pretenţii ale reclamantei.
Totodată, a obligat pârâţii la plata sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Referitor la declararea ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului, inclusiv a celor efectuate din finanţarea nerambursabilă primită ca avans, r aportat la existenţa prejudiciului, prima instanţă a apreciat criticile reclamantei ca fiind întemeiate.
A reţinut că, din economia art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, pentru angajarea răspunderii, nu este suficient a se produce doar o abatere de la prevederile contractuale, cum s-a întâmplat în prezenta speţă, fiind absolut necesar ca respectiva abatere să prejudicieze bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de acestea ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a confirmat faptul că, deşi aportul propriu al reclamantei nu s-a derulat prin contul special pentru proiect, sumele respective au fost utilizate pentru achitarea cheltuielilor necesare realizării proiectului. De asemenea, concluziile acestuia au relevat faptul că societatea a înregistrat separat în contabilitate, în jurnalul CBC, toate operaţiunile legate de proiect, ceea ce permite urmărirea acestuia prin evidenţierea distinctă a tuturor veniturilor şi cheltuielilor, precum şi faptul că evidenţa contabilă oferă cu precizie detalii privind dobânda provenită din fondurile plătite de Autoritatea Contractantă.
Or, raportat la această stare de fapt, chiar dacă reclamanta se face culpabilă de nerespectarea clauzelor contractuale în temeiul cărora avea obligaţia de a derula partea de cofinanţare proprie prin contul special aferent proiectului, instanţa de fond a apreciat că din această încălcare a clauzelor contractuale nu a rezultat nici un prejudiciu care să justifice măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului şi instituirea în sarcina reclamantei a obligaţiei de restituire a avansului de care a beneficiat. De altfel, nici pârâţii nu au indicat în concret în ce constă prejudiciul cauzat de reclamantă, limitându-se să afirme generic că sunt incidente prevederile O.G. nr. 79/2003.
Măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului se impune a fi analizată şi prin prisma proporţionalităţii acesteia, raportat la scopul urmărit prin instituirea în sarcina reclamantei a obligaţiei de a derula sumele necesare implementării proiectului prin conturi speciale.
Or, în condiţiile în care, evidenţa condusă de reclamantă răspunde scopului urmărit prin instituirea obligaţiei de derulare a operaţiunilor prin conturi speciale, s-a apreciat că măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă criteriul de proporţionalitate, impunându-se şi din această perspectivă, înlăturarea ei.
Referitor la obligaţia de rambursare a sumei de 4.556,47 euro, reprezentând dobânda netă acumulată în contul proiectului, a dobânzii în suma de 0,84 euro evidenţiată în contul de RON deschis pentru proiect şi a sumei de 20,53 euro, aflată în cont din avansul primit, Curtea de Apel a reţinut că obligaţia de rambursare a dobânzii nete în sumă de 4.556,47 euro aferentă sumei achitată cu titlu de avans, precum şi a dobânzii în suma 3,11 RON, echivalent a 0,84 euro, evidenţiată în contul de RON deschis pentru proiect, îi incumbă reclamantei în temeiul prevederilor art. 15.10 din Anexa II la contractul de grant, potrivit cărora, orice dobândă rezultată din avansul plătit de Autoritatea Contractantă către Beneficiar va fi returnat Autorităţii Contractante la cererea acesteia, în conformitate cu Articolul 18.
Faţă de natura celor două sume, susţinerile reclamantei referitoare la inexistenţa obligaţiei de restituire a acestora sunt total nefondate.
De asemenea, suma de 20,53 euro rămasă din avansul primit şi virată de banca pentru stingerea datoriilor bugetare ale reclamantei a fost considerată în mod corect cheltuială neeligibilă, dat fiind faptul că aceasta nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 14 din Condiţiile generale pentru a fi considerată eligibilă, şi anume, nu a fost utilizată în scopul implementării proiectului.
Este adevărat că restituirea dobânzii se face de beneficiar la cererea autorităţii contractante, însă o atare cerere trebuie considerată ca fiind formulată prin însăşi actul întocmit de echipa de verificare din cadrul Direcţiei Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, structură cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, neexistând astfel temei pentru exonerarea reclamantei de obligaţia restituirii sumelor acumulate cu titlu de dobândă.
Referitor la comisionul bancar în valoare de 270,72 euro, pentru a dispune rambursarea acestei sume au fost avute în vedere prevederile art. 18.4 din Condiţiile Generale ale contractului de grant, potrivit cărora, „Taxele bancare apărute la rambursarea sumelor datorate Autorităţii Contractante vor fi exclusiv în sarcina Beneficiarului”.
Având în vedere că suma de 270,72 euro nu este o cheltuială bancara apărută la rambursarea sumelor datorate de reclamantă autorităţii contractante, instanţa de fond a apreciat dispoziţia de restituire a sumei reprezentând comision bancar ca fiind lipsită de temei, dispunând înlăturarea acesteia.
Referitor la salariile primite de echipa de implementare, f aţă de caracterul lipsit de echivoc al clauzelor contractuale, prima instanţa a apreciat că reclamanta nu poate justifica acordarea în favoarea personalului responsabil de implementarea proiectului a unor drepturi salariale mai mari decât cele plătite în mod obişnuit în cadrul instituţiei, prin prisma dispoziţiilor art. 120 C. muncii.
Referitor la echipamentele şi serviciile achiziţionate prin atribuire directă , argumentul invocat de reclamantă pentru a justifica atribuirile directe nu poate fi primit de instanţă, posibilitatea contestării procedurilor de achiziţie derulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 neputând fi înlăturată prin eludarea prevederilor acestui act normativ, cum în mod greşit a procedat reclamanta.
Nu corespunde realităţii nici susţinerea reclamantei că echipamentele şi serviciile achiziţionate sunt distincte unul de altul, neputând fi achiziţionate împreună de la un singur furnizor. Dovada contrară o reprezintă oferta primită din partea SC A.C. SRL de furnizare a tuturor echipamentelor şi serviciilor necesare.
De asemenea, reclamanta putea previziona din timp natura echipamentelor şi serviciilor de care avea nevoie pentru implementarea proiectului, întrucât achiziţionarea unui anumit echipament nu era condiţionată de instalarea celui anterior achiziţionat, compatibilitatea acestora putând fi determinată pe baza caracteristicilor tehnice.
Referitor la serviciile de mentenanţă, judecătorul fondului a apreciat că şi aceste cheltuieli sunt neeligibile, dat fiind faptul că reprezintă contravaloarea unor servicii viitoare ce nu îndeplinesc condiţia de a fi identificabile şi verificabile, ele urmând a fi prestate pe seama reclamantei în afara perioadei de implementare a proiectului. Mai mult, conform concluziilor raportului de expertiză, evidenţierea lor directă în contul de cheltuieli nu este corectă, ele nefiind integral aferente exerciţiului în care au fost efectuate. Prin urmare, în mod corect s-a apreciat ca aceste cheltuieli nu ţin de implementarea proiectului, ci mai degrabă de sustenabilitatea acestuia, neintrând astfel sub incidenţa art. 14 din Anexa II - Condiţii Generale.
Referitor la suma de 8.809,57 euro, aferentă serviciilor de organizare seminar şi organizare conferinţă s-a reţinut că aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind înregistrată în contabilitate direct pe costuri, deşi nu există un document fiscal care să ateste prestarea efectivă a respectivelor servicii, încălcându-se astfel prevederile art. 14.1 din Condiţiile Generale ale contractului de grant.
Întrucât până la data pronunţării prezentei hotărâri au fost emise de către SC T.F. SRL facturile care atestă prestarea efectivă a serviciilor de organizare seminar şi organizare conferinţă, urmează a fi înlăturată constatarea referitoare la caracterul neeligibil al sumei de 8.809,57 euro.
Referitor la costurilor administrative declarate neeligibile prin decizia BRECO , supradimensionarea acestor cheltuieli este confirmată şi prin concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, împrejurare în raport de care, neputându-se stabili pe baza de documente justificative cuantumul real al costurilor administrative suportate de reclamantă ca urmare a implementării proiectului, instanţa de fond a apreciat că în mod justificat BRECO a refuzat avizarea acestora.
Cât priveşte diurna, BRECO a avizat partea cuvenită celor cinci persoane responsabile de implementarea proiectului, fiind considerată cheltuială neeligibilă doar diurna acordată unor persoane care nu făceau parte din echipa responsabilă de proiect.
De asemenea, şi serviciile de audit au fost avizate în limita celor efectiv prestate, reţinându-se că reclamanta nu a respectat prevederile contractuale, în sensul că deşi suma bugetară a fost pentru două audituri, în fapt a existat un singur serviciu prestat.
În cauză, nu s-a făcut de către reclamantă dovada contrară celor reţinute în actele administrative contestate, dimpotrivă, inclusiv prin concluziile raportului de expertiză însuşit de reclamantă se confirmă faptul că a existat un singur serviciu de audit, astfel că şi sub acest aspect acţiunea reclamantei este nefondată.
Celelalte cheltuieli au fost declarate neeligibile de BRECO pe considerentul că reprezintă depăşiri ale liniilor bugetare, iar reclamanta nu a făcut nici în privinţa acestora dovada contrară.
Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei şi susţinerea referitoare la neindicarea termenului şi a instanţei la care decizia nr. 1/2011 poate fi atacată, în cuprinsul acesteia regăsindu-se menţiunea că poate fi atacată la instanţa competentă în condiţiile art. 218 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003.
Chiar şi în lipsa acestei menţiuni, nu se putea reţine existenţa unei vătămări de natură să conducă la anularea actului, reclamanta sesizând în termenul legal instanţa competentă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut faptul că sentinţa atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, cât şi a Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, care reglementează cazurile, condiţiile şi procedura de recuperare a fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător.
În acest sens, recurenta-reclamantă a susţinut că prin menţinerea constatărilor din procesul-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 potrivit cărora aceasta datorează autorităţii contractante cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, suma de 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii şi echipamente, achiziţionate direct şi suma de 60.573,90 euro reprezentând achiziţionarea serviciilor de mentenanţă echipamente hardware şi mentenanţă aplicaţii software, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 întrucât cheltuielile respective nu au fost achitate din avansul în sumă de 361.010 euro acordat de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru realizarea proiectului, ci din contribuţia proprie a recurentei-reclamante.
Totodată, recurenta-reclamantă a susţinut că deşi în considerentele sentinţei atacate s-a reţinut ca fiind întemeiate criticile reclamantei referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor efectuate din aportul propriu, cât şi faptul că evidenţa contabilă răspunde scopului urmărit prin instituirea obligaţiei de derulare a operaţiunilor prin conturi speciale, măsura declarării ca neeligibile a tuturor cheltuielilor aferente proiectului nu respectă criteriul de proporţionalitate, aceste sume nu au fost scăzute din suma totală stabilită ca fiind datorată.
Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a criticat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentinţa atacată, susţinând în esenţă că, în mod greşit, a fost admisă în parte acţiunea formulată de către reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri deşi aceasta avea obligaţia conform prevederilor art. 34 din contractul de grant, de a deschide conturi speciale pentru proiect şi să deruleze toate operaţiunile financiare prin aceste conturi speciale, numai cheltuielile angajate şi derulate prin aceste conturi speciale fiind considerate eligibile.
În acest sens, recurentul-pârât a susţinut că deşi instanţa de fond a constatat încălcarea clauzelor contractuale de către reclamantă cât şi sancţiunea prevăzută în contract pentru această încălcare în mod eronat a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea acesteia deşi conform clauzelor contractului de grant, în cazul nerespectării clauzelor contractuale, prejudiciul se prezumă.
Intimata Administraţia Naţională „Apele Române”- Administraţia Bazinală de Apă Crişuri a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, susţinând în esenţă că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată inexistenţa unui prejudiciu ca urmare a efectuării plăţilor aferente contribuţiei proprii prin contul curent şi nu din conturile speciale ale proiectului.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ. procedură civilă, în vederea casării sau modificării sentinţei atacate, prima instanţă reţinând în mod corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi realizând o încadrare juridică adecvată.
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, instanţa de control judiciar reţine că menţinerea procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011 în ceea ce priveşte caracterul neeligibil al cheltuielilor în valoare de 84.911,29 euro reprezentând cheltuielile cu servicii şi echipamente achiziţionate direct şi de 60.573,90 euro reprezentând achiziţionarea serviciilor de mentenanţă echipamente hardware şi mentenanţă aplicaţii software a fost făcută cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.
Susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora în mod greşit instanţa de fond ar fi menţinut constatările referitoare la obligaţia de a rambursa pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului respectiv suma totală de 145.484,89 euro, întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate din contribuţia proprie în valoare de 382.276,43 euro, respectiv din credite bugetare contractate, nu pot fi primite, fiind nefondate.
În fapt, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză şi cum în mod corect s-a reţinut şi de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, recurenta-reclamantă avea obligaţia conform prevederilor art. 3 alin. (34) din contractul de grant - Condiţii speciale de a deschide conturi speciale pentru proiect, aferente PHARE (euro) şi cofinanţării naţionale (RON) şi să deruleze toate operaţiunile financiare prin aceste conturi speciale, numai cheltuielile angajate şi derulate prin aceste conturi urmând a fi considerate eligibile.
Potrivit prevederilor art. 17.2 şi art. 17.3 din Anexa II - Condiţii generale ale contractului de grant, finanţarea nerambursabilă (PHARE şi cofinanţarea naţională) este asigurată numai cu privire la cheltuielile eligibile ale proiectului.
În cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare, organele de control constatând neeligibilitatea cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă din contribuţia proprie, prin raportare la prevederile contractuale mai sus menţionate au reţinut neeligibilitatea totalităţii cheltuielilor proiectului.
Verificând eligibilitatea cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă pentru achiziţionarea de echipamente şi servicii prin atribuire directă în sumă de 84.911,29 RON, cât şi a serviciilor de mentenantă în valoare de 60.573,60 RON instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată caracterul neeligibil al acestora având în vedere nerespectarea legislaţiei în vigoare, conform art. 7.1.5 din contractul de grant, respectiv dispoziţiile art. 23 şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, cât şi a legislaţiei privind înregistrarea operaţiunilor contabile în ceea ce priveşte facturarea şi recepţionarea serviciilor de mentenanţă, care au fost înregistrate pe conturile de cheltuieli, deşi urmau a fi prestate în exerciţiile următoare.
Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora aceste cheltuieli în sumă totală de 236.792 euro trebuiau scăzute din avansul în sumă de 361.010 euro primit din partea intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, fiind efectuate din contribuţia proprie nu pot fi primite, având în vedere caracterul neeligibil al acestor cheltuieli determinat de nerespectarea legislaţiei în vigoare, respectiv achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor prin atribuire directă, cât şi divizarea contractului de achiziţie în mai multe contracte pentru a se evita aplicarea procedurilor legale de achiziţie în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006, iar în cazul serviciilor de mentenanţă, fiind servicii viitoare care nu puteau fi identificate şi verificate întrucât urmau a fi prestate ulterior perioadei prevăzute pentru implementarea proiectului.
În ceea ce priveşte recursul formulat în cauză de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat având în vedere următoarele considerente.
În fapt, astfel cum rezultă din sentinţa atacată acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, dispunându-se anularea în parte a deciziei nr. 1 din 17 martie 2011 şi anularea parţială a procesului-verbal de constatare din 24 ianuarie 2011.
Au fost menţinute constatările referitoare la caracterul neeligibil al următoarelor cheltuieli: 8.121,44 euro reprezentând cheltuieli cu salariile personalului implicat în proiect, 84.911,29 euro reprezentând cheltuieli cu servicii şi echipamente achiziţionate direct, 60.573,69 euro reprezentând achiziţionarea serviciilor de mentenanţă echipamente hardware şi aplicaţii software, precum şi constatările referitoare la costurile administrative ca şi celelalte costuri declarate neeligibile de BRECO.
Singurele constatări care au fost înlăturate se referă la suma de 8.809,57 euro aferentă serviciilor de organizare seminar şi organizare conferinţă cât şi la suma de 270,72 euro reprezentând comision.
Verificând susţinerile recurentului-pârât instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a dispus prin sentinţa atacată înlăturarea constatării referitoare la suma de 8.809,57 euro aferentă serviciilor de organizare seminar şi conferinţă, întrucât prin facturile emise de către SC T.F. SRL depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor astfel că suma respectivă nu mai poate fi considerată drept o cheltuială neeligibilă.
În ceea ce priveşte suma de 270,72 euro reprezentând comision bancar achitat de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru efectuarea plăţii în sumă de 270.721,40 euro, instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect a fost înlăturată această constatare de către instanţa de fond, întrucât această taxă bancară nu a fost achitată ca urmare a vreunei operaţiuni de rambursare a sumelor datorate de reclamantă autorităţii contractante, pentru a deveni incidente în cauză dispoziţiile art. 18.4 din Condiţiile generale ale contractului de grant.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, instanţa de fond interpretând în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Administraţia Naţională „Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului) împotriva sentinţei nr. 133 din 06 aprilie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6962/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6968/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
