ICCJ. Decizia nr. 6968/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6968/2013
Dosar nr. 1452/54/2011
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 iulie 2011, reclamanta P.E.L. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 177/2011 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, să se constate îndeplinirea condiţiilor pentru primirea sa în profesie cu scutire de examen în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii sale, să se dispună anularea deciziei nr. 207/2011, să fie obligat Baroul Dolj să pună în aplicare prevederile deciziei nr. 325 din 04 noiembrie 2010, cu consecinţa depunerii jurământului şi înscrierii sale în tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei la Baroul Dolj, şi repararea pagubei cauzate, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin obligarea Baroului Dolj şi a Consiliului Baroului Dolj la plata sumei de 4.000 RON lunar, reprezentând venitul lunar pe care l-ar fi înregistrat dacă nu era obligată să demisioneze, începând cu luna ianuarie 2011 până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în data de 13 octombrie 2010 a depus la Baroul Dolj cererea înregistrată în 13 octombrie 2010 prin care a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
A menţionat că, după analizarea cererii şi a documentelor depuse, a fost programată pentru susţinerea interviului în vederea primirii în profesia de avocat, în data de 04 noiembrie 2010, dată la care a susţinut interviul de verificare a cunoştinţelor de legislaţie specifice profesiei de avocat, în faţa Consiliului Baroului Dolj, fiind declarată admisă. În perioada 13 octombrie 2010 - 04 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Dolj, potrivit atribuţiilor sale prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 51/1995, a procedat la analizarea cererii sale şi verificarea documentelor cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru primirea în profesia de avocat.
Urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor legale pentru admiterea cererii şi a susţinerii interviului privind verificarea cunoştinţelor de legislaţie specifice profesiei de avocat, s-a emis decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010 prin care s-a dispus înscrierea sa în Tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei la Baroul Dolj.
În vederea încetării stării de incompatibilitate în termenul de două luni, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, după emiterea deciziei nr. 325 din 04 noiembrie 2010 de către Baroul Dolj, a depus cerere de încetare a raporturilor de muncă, prin demisie, la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea unde era încadrată cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în funcţia de consilier juridic. În data de 15 decembrie 2010 au încetat raporturile de muncă la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea, după efectuarea perioadei de preaviz conform prevederilor Legii nr. 53/2003 - C. muncii.
După emiterea şi comunicarea deciziei, în data de 16 decembrie 2010, a achitat taxa de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei, fiind înscrisă pe ordinea de zi în vederea depunerii jurământului în faţa Consiliului Baroului, conform art. 21 din Legea nr. 51/1995.
În cadrul şedinţei din data de 16 decembrie 2010, nu i-a fost permis să depună jurământul, motivat de faptul că parte din membrii Consiliului Baroului Dolj au neclarităţi cu privire la vechimea sa în specialitate aferentă perioadei 1998-2006, având în vedere că examenul de licenţă l-a susţinut în anul 2006. Reclamanta a făcut precizarea că această perioadă o are înscrisă de către Camera de Muncă Craiova în carnetul de muncă, fiind încadrată ca şi jurist la SC L.I. SRL Craiova.
Prin adresa înregistrată la Baroul Dolj în 17 decembrie 2010 a depus o nouă cerere de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, formulând totodată şi precizări cu privire la vechimea în specialitate.
A precizat că Baroul Dolj nu a formulat răspuns scris la această cerere, însă în data de 21 martie 2011 Baroul Dolj i-a comunicat decizia nr. 207/2011, prin care se revoca decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Dolj.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie la Uniunea Naţională a Barourilor din România, aceasta fiind soluţionată prin decizia nr. 177/2011.
Reclamanta a menţionat dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă şi a susţinut că potrivit Legii nr. 53/2003 - C. muncii, constituie vechime în funcţii de specialitate perioada în care o persoană a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate deţinută, corespunzătoare profesiei sau specializării sale, în baza unui contract individual de muncă sau ca formă individuală de exercitare a profesiei, în condiţiile legii.
Perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, cât a îndeplinit funcţia de consilier juridic la SC L.I. S.R.L., a fost recunoscută ca vechime în specialitate de către Ministerul Muncii prin Camera de Muncă Craiova (actual Inspectoratul Teritorial de Muncă), instituţie abilitată prin lege la data respectivă să vizeze pentru legalitate contractele de muncă, precum şi să efectueze menţiuni în carnetele de muncă ale angajaţilor.
A precizat că, pentru clarificarea stagiului efectuat ca şi consilier juridic, s-a adresat şi Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, care prin adresa din 08 aprilie 2011, i-a comunicat admiterea cererii sale ca şi consilier juridic definitiv, considerând perioada 15 aprilie 1998 - 15 decembrie 2010 ca vechime în specialitate juridică în conformitate cu prevederile legale. Reclamanta a susţinut că, prin respingerea contestaţiei sale şi emiterea de către Uniunea Naţională a Barourilor din România a deciziei nr. 177/2011, îi este îngrădit dreptul de a profesa conform studiilor absolvite, aducându-i-se grave prejudicii materiale şi morale având în vedere că începând 15 decembrie 2010 nu mai este salariată şi implicit nu mai înregistrează venituri.
Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de reclamantă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 06 octombrie 2011, reclamanta P.E.L. a depus la dosar precizare la acţiune, prin care a menţionat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale Barourilor din România, Baroul Dolj şi Consiliul Baroului Dolj.
La data de 28 octombrie 2011, Colegiul Consilierilor Juridici Dolj a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei P.E.L., membră a Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, prin care a solicitat admiterea cererii, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată de către reclamantă.
În şedinţa publică de la 13 ianuarie 2012 s-a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie, în interesul reclamantei, formulată de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj, pentru motivele menţionate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 382 din data de 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta P.E.L., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Baroul Dolj şi Consiliul Baroului Dolj.
Totodată, a obligat reclamanta la plata sumelor de 800 RON către pârâtul Baroul Dolj şi 800 RON către pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că problema care se impune a fi analizată în cauză este dacă reclamanta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, respectiv dacă reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani, text de lege ce nu poate fi interpretat decât restrictiv, întrucât acesta nu se referă şi la alte funcţii echivalente decât cele menţionate expres.
Prima instanţă a reţinut, de asemenea, situaţia de fapt potrivit căreia reclamanta a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii S.H. din Bucureşti în anul 1997 şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie-iulie 2006.
În perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, reclamanta a îndeplinit funcţia de jurist la SC L.I. SRL Craiova, conform adeverinţei din 04 aprilie 2012 şi a menţiunilor din carnetul de muncă, însă în contractul individual de muncă încheiat între P.C., reprezentantul SC L.I. SRL, şi reclamanta P.E.L. nu sunt menţionate activităţile pe care trebuia să le presteze reclamanta care a fost angajată pe această funcţie.
În perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010, reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier juridic la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
La cererea reclamantei înregistrată în 07 aprilie 2011, Consiliul Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, în şedinţa din data de 25 martie 2011, a admis cererea acesteia de înscriere în colegiu ca şi consilier juridic definitiv, luând în considerare ca stagiu de vechime în specialitate juridică perioadele menţionate anterior.
Judecătorul fondului a considerat că temeiul de drept ce trebuie avut în vedere la soluţionarea cauzei este Decretul nr. 546 din 30 decembrie 1972, privind recunoaşterea vechimii în munca juridică a absolvenţilor cu diplomă ai facultăţilor de drept, care ocupă unele funcţii în sistemul organelor puterii şi administraţiei de stat, precum şi în organizaţiile obşteşti şi care la art. 1 prevede că „Se consideră vechime în muncă juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfăşurată de absolvenţii cu diplomă ai facultăţilor de drept, în aparatul organelor puterii de stat şi în sistemul organelor administraţiei de stat, în funcţii pentru care indicatoarele de studii şi vechime prevăd condiţia studiilor superioare juridice”.
Prin urmare, se prevede că se consideră vechime în muncă juridică, şi nu în specialitatea de consilier juridic.
S-a reţinut că activitatea desfăşurată de reclamantă în perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008 la SC L.I. SRL Craiova ar putea fi apreciată ca fiind de natură juridică, însă, nu poate constitui vechime în specialitatea de consilier juridic, întrucât se adaugă la lege, respectiv la Decretul nr. 546 din 30 decembrie 1972.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 8 lit. d) din Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, potrivit cărora poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte şi condiţia de a fi licenţiat al unei facultăţi de drept.
Or, în speţă, reclamanta, deşi a absolvit facultatea în anul 1997, a susţinut licenţa în sesiunea iunie-iulie 2006, astfel încât activitatea desfăşurată de reclamantă înaintea susţinerii examenului de licenţă nu poate fi considerată vechime în funcţia de consilier juridic, deoarece reclamanta nu avea dreptul şi calitatea de a desfăşura o astfel de activitate, nefiind licenţiată în drept.
Această perioadă constituie vechime în muncă, fiind o consecinţă a desfăşurării unei activităţi în calitatea de salariat, potrivit art. 16 alin. (3) C. muncii.
Doar în perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010 reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier juridic la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea.
Menţiunile din carnetul de muncă dovedesc vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, însă aceste dispoziţii trebuie corelate cu dispoziţiile legale anterior menţionate.
Prima instanţă a reţinut şi dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii, care prevăd că prin funcţii juridice se înţeleg funcţiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultăţii şi după susţinerea examenului de licenţă.
Curtea de Apel a constatat că, în cazul reclamantei, nu este îndeplinită condiţia îndeplinirii funcţiei de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani, prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar c ondiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi statutul justifică măsura de respingere a cererii reclamantei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, luată de Baroul Dolj şi menţinută de Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Alin. (2) lit. b) al art. 16 din Legea nr. 51/1995 instituie o excepţie de la regula generală consacrată în alin. (1) şi stabileşte un regim preferenţial pentru anumite categorii profesionale, expres arătate şi nu poate fi extins prin asimilare.
De asemenea, a c onstatat că, prin respingerea temeinic motivată şi legală a cererii de primire în profesie cu scutire de examen, reclamanta nu este vătămată în nici un fel în drepturile sale recunoscute de lege, aceasta având posibilitatea de a dobândi calitatea de avocat în urma susţinerii şi promovării examenului de primire în profesie.
Instanţa de fond a reţinut că demisia reclamantei nu poate determina obligarea pârâţilor Baroul Dolj şi Consiliul Baroului Dolj la plata de despăgubiri reprezentând venitul lunar pe care l-ar fi înregistrat, întrucât, pe de o parte, demisia este o consecinţă a principiului libertăţii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constituţie şi reprezintă opţiunea angajatului care, de bună voie, înţelege să pună capăt raporturilor de muncă în acest mod, iar pe de altă parte, cererea de acordare a despăgubirilor materiale putea fi examinată în condiţiile art. 18 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, numai în măsura în care actul administrativ atacat era nelegal ori s-ar fi decelat vreo culpă a autorităţilor pârâte în emiterea lui. Însă, aşa cum rezultă din analiza motivelor precedente, în cauză nu există astfel de situaţii, nu s-a constatat încălcarea unei obligaţii legale de către pârâţi, iar reclamanta nu a făcut dovada producerii prejudiciului pretins.
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta P.E.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
- A arătat recurenta-reclamantă că în perioada 13 octombrie 2010 - 04 noiembrie 2010, Consiliul Baroului Dolj constatând îndeplinirea condiţiilor legale pentru primirea în profesia de avocat şi promovarea examenului (interviu) de verificare a cunoştinţelor de legislaţie specifice profesiei de avocat a emis decizia nr. 325 din 04 noiembrie 2010.
După emiterea acestei decizii în vederea încetării stării sale de incompatibilitate în termen de două luni şi pentru că data depunerii jurământului era 16 decembrie 2010, recurenta şi-a dat demisia de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea la data de 02 decembrie 2010, unde era încadrată pe durată nedeterminată în funcţia de consilier juridic.
- A arătat de asemenea recurenta, că Baroul Dolj a avut posibilitatea ca în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei de primire în profesie să-şi revoce această decizie, iar nu după 4 luni şi jumătate, după ce aceasta şi-a achitat taxa de înscriere în tabloul avocaţilor definitivi şi trebuia să depună jurământul.
- Consideră recurenta că trimiterea deciziei nr. 207/2011 după un interval de 4 luni şi 17 zile, este nelegală şi tardivă întrucât decizia Baroului Dolj nr. 325 din 04 noiembrie 2010 - a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. A arătat recurenta că datorită emiterii acestei decizii a demisionat, a încheiat contract de comodat pentru cabinet, a făcut toate demersurile necesare pentru desfăşurarea activităţii de avocatură.
Se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor aspecte.
- A arătat că a dovedit vechimea în specialitate juridică, ca şi consilier juridic cu menţiunile făcute în carnetul de muncă, iar Colegiul Consilierilor Juridici Dolj prin adresa din 08 aprilie 2011 i-a comunicat admiterea cererii ca şi consilier juridic definitiv, considerând perioada 15 aprilie 1998 - 15 decembrie 2010 vechime în specialitate juridică rezultând 12 ani şi 8 luni vechime neîntreruptă în specialitate.
În drept cererea se întemeiază pe prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Baroul Dolj a depus concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt - reclamanta a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii S.H. din Bucureşti în anul 1997 şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie-iulie 2006.
În perioada 15 aprilie 1998 - 25 februarie 2008, reclamanta a îndeplinit funcţia de jurist la SC L.I. SRL Craiova, conform adeverinţei din 04 aprilie 2012 şi a menţiunilor din carnetul de muncă.
În perioada 25 februarie 2008 - 15 decembrie 2010, reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier juridic la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tulcea, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
La cererea reclamantei înregistrată în 07 aprilie 2011, Consiliul Colegiului Consilierilor Juridici Dolj, în şedinţa din data de 25 martie 2011, a admis cererea acesteia de înscriere în colegiu ca şi consilier juridic definitiv, luând în considerare ca stagiu de vechime în specialitate juridică perioadele menţionate anterior.
În drept
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data de 13 octombrie 2010 poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen „cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 546/1972 „ Se consideră vechime în munca juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfăşurată de absolvenţii cu diplomă ai facultăţilor de drept, în aparatul organelor puterii de stat şi în sistemul organelor administraţiei de stat, în funcţii pentru care indicatoarele de studii şi vechime prevăd condiţia studiilor superioare juridice”.
Potrivit art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei „Prin funcţii juridice, în sensul art. 19 din Lege (judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult) se înţeleg funcţiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultăţii şi după susţinerea examenului de licenţă”.
Potrivit art. 16 alin. (3) C. muncii în vigoare la data formulării cererii „Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă”.
În conformitate cu prevederile art. 8 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte şi condiţia de a fi licenţiat al unei facultăţi de drept.
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare: „Diploma acordată după finalizarea studiilor universitare de licenţă atestă că titularul acesteia a dobândit cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum şi abilităţi cognitive specifice profesiei”.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente la situaţia de fapt a reclamantei-recurente.
Nu se poate reţine tardivitatea revocării deciziei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Baroul Dolj observând neregulile din dosarul recurentei, avea îndatorirea să îşi revoce decizia cât mai repede cu putinţă.
Demersurile pe care le-a făcut recurenta-reclamantă până la primirea deciziei de revocare, nu pot fi considerate efecte juridice în sensul legii contenciosului, ci măsuri de pregătire şi organizare fireşti pentru a putea desfăşura activitatea de avocatură.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta-recurentă a absolvit facultatea de drept în anul 1997 şi a susţinut licenţa în sesiunea iunie - iulie 2006, după aproximativ 9 ani.
Conform menţiunilor din carnetul de muncă aceasta a îndeplinit funcţia de jurist la SC L.I. SRL Craiova, dobândind vechime în muncă însă nu şi funcţie specialitate juridică deoarece vechimea în specialitate juridică se constituie din perioada în care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate deţinută, corespunzătoare profesiei sau profesiei sale, ori recurenta-reclamantă a dobândit diploma de licenţă şi deci a îndeplinit condiţia exercitării profesiei de consilier juridic în iunie - iulie 2006, iar nu din anul 1998.
Art. 281 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat în vigoare la data cererii recurentei-reclamante prevede că prin funcţii juridice se înţeleg funcţiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultăţii şi după susţinerea examenului de licenţă.
Este de necontestat că în lipsa diplomei de licenţă, activitatea desfăşurată de recurentă în calitate de jurist la SC L.I. SRL nu poate fi asimilată funcţiei de specialitate de jurist consult, ci doar o muncă intitulată juridică oricum fără a se face o dovadă a fişei postului conform reglementării legale (ceea ce s-a depus în recurs, reprezintă un înscris considerat făcut pro-causa), iar menţiunile din carnetul de muncă - nu conduc la concluzia exercitării funcţiei de consilier juridic, nefiind în sarcina oficiului de muncă teritorial să dezlege problema studiilor juridice ale recurentei şi ocuparea funcţiei conform dispoziţiilor legale.
Nici adeverinţa emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj nu poate ţine instanţa în aprecierea îndeplinirii condiţiilor legale arătate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte constatând că din iunie 2006 când recurenta-reclamantă a obţinut diploma de licenţă până la data cererii de primire în profesia de avocat - 13 octombrie 2010 - nu sunt 10 ani în care aceasta să fi exercitat funcţia neîntreruptă de consilier juridic sau jurisconsult, munca desfăşurată de recurentă nu este acoperită de aceste dispoziţii legale de strictă interpretare, aşa încât adeverinţa emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Dolj nu poate fi opozabilă.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.E.L. împotriva sentinţei nr. 382 din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6965/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6971/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
