ICCJ. Decizia nr. 7011/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7011/2013
Dosar nr. 46050/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 10651/2/2011, reclamantul A.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov , să se constate nulitatea măsurii punerii sale la dispoziţie începând cu data de 15 iunie 2011, nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită „interviu” în vederea accesării funcţiilor vacante, nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25862 din 14 septembrie 2011. Pe cale de consecinţă, să se dispună repunerea sa în funcţia deţinută anterior, respectiv subofiţer operativ principal, cu plata drepturilor materiale restante şi efective, cuprinzând diferenţa de normă de hrană, norma de echipare, solda de grad şi funcţie, diferenţa de soldă de 25%, de la data trecerii sale în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul a completat acţiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011, nulitatea absolută a Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211 din 11 iunie 2011, motivat de faptul că prin aceste nouă acte normative emise de autorităţi publice centrale subordonate Guvernului României s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, întrucât punerea la dispoziţie şi trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege, dar şi cu nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă.
Totodată, a arătat că ambele ordine au fost emise cu exces de putere, fiind încălcate şi dispoziţiile Legii nr. 24/2000 şi Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus secretizarea excesivă a acestor acte normative emise de pârâţi şi nepublicarea lor în executarea legii, ceea ce atrage ineficienţa acestora, practic inexistenţa lor din punct de vedere juridic.
Prin întâmpinarea la cererea introductivă, pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a invocat excepţia necompetenţei materiale şi inadmisibilitatea acţiunii, pentru neefectuarea plângerii prealabile obligatorii, reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, şi faţă de natura juridică a actelor atacate, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia necompetenţei materiale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov a invocat excepţia necompetenţei materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâţii au depus întâmpinări la cererea completatoare/precizatoare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6026 din 24 octombrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, competenţa de soluţionare a capetelor de cerere privind anularea măsurii punerii la dispoziţie, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă şi a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, reţinând că pârâtul Inspectoratul de Urgenţă al Judeţului Ilfov nu face parte din categoria autorităţilor publice centrale ori a entităţilor asimilate acestora, prin urmare, Curtea nu este competentă să soluţioneze capetele de cerere cu care reclamantul a sesizat iniţial instanţa.
Totodată, a disjuns capătul de cerere vizând anularea Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, reţinându-l spre soluţionare.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3547 din 18 iunie 2013, admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
În aplicarea prevederilor Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă a Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211 din 11 iunie 2011 pentru aprobarea statului de organizare al unităţii, reclamantul a fost pus la dispoziţie prin Ordinul Inspectorului Şef nr. 25838/I din 15 iunie 2011 începând cu data de 15 iunie 2011, ca urmare a procesului de reorganizare, iar prin Ordinul Inspectorului Şef nr. 25862/I din 14 septembrie 2011 a fost trecut în rezervă fără drept de pensie, începând cu data de 15 septembrie 2011.
Ca atare, capetele de cerere referitoare la anularea măsurii punerii la dispoziţie, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă şi a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, ca de altfel şi cele referitoare la repunerea reclamantului în situaţia anterioară, au caracter accesoriu faţă de capetele de cerere privind constatarea nulităţii Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Aşa fiind, a apreciat că potrivit art. 17 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acestora revine tot Curţii de Apel.
În speţă, toate actele şi măsurile administrative cu caracter individual emise de pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov şi contestate de reclamant au fost emise în procesul de reorganizare instituţională la nivelul unităţii, determinat de intervenţia ordinelor autorităţilor de nivel central. Caracterul accesoriu nu este înlăturat de faptul că, pe lângă argumentele referitoare la nulitatea ordinelor emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sunt invocate şi argumente care vizează numai nulitatea actelor subsecvente emise de Inspectorul Şef al unităţii la care reclamantul a fost încadrat.
În opinia Tribunalului, măsura disjungerii a fost luată cu neobservarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., neavând relevanţă că între timp au fost soluţionate în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti cererile care au fost reţinute spre a fi judecate, iar prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în speţă, în raporturile dintre părţi nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 pentru că reclamantul nu este funcţionar public, ci cadru militar al cărui statut este reglementat de dispoziţii speciale, respectiv de Legea nr. 80/1995.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie anularea măsurii privind punerea la dispoziţie a reclamantului dispuse prin Ordinul nr. 25838/I din 15 iunie 2011 , a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, şi a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, acte emise de pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov.
Se constată că Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă au stat la baza Ordinului nr. 25838/I din 15 iunie 2011 şi Ordinului nr. 25869 din 14 septembrie 2011 care au produs efecte juridice direct asupra reclamantului privind trecerea sa în rezervă.
Prin sentinţa nr. 37 din 09 ianuarie 2013, Curtea de de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat capetele de cerere privind anularea Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1/658 din 10 iunie 2011 şi Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211 din 11 iunie 2011 păstrate spre soluţionare după disjungerea cauzei şi declinarea soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la Ordinele nr. 25838/I din 15 iunie 2011 şi nr. 25869 din 14 septembrie 2011 emise de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov.
Având în vedere că, în cauză, este necontestat, că Ordinele nr. 25838/I din 15 iunie 2011 şi nr. 25869 din 14 septembrie 2011 aparţin unei autorităţi publice locale şi ţinând seama de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti în ce priveşte soluţionarea capetelor de cerere vizînd aceste două ordine.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrariv şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.C.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Ilfov pe în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrariv şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7015/2013. Contencios → |
|---|
