ICCJ. Decizia nr. 7015/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7015/2013
Dosar nr. 3375/232/2012*
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, reclamanta a SC G.P. SRL Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenţie din 12 iunie 2012, fiind nelegal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Judecătoria Găeşti, prin rezoluţia din 22 februarie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Judecătoriei Slatina pentru competentă solutionare, reţinând că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 4732 din 22 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. XXIII din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 nu are aplicabilitate în cauză, acesta se referă la procesele în materia contenciosului administrativ, nu şi în materile contravenţională.
Totodată, instanţa a avut în vedere că dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 (care prevăd competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale instanţelor de la domiciliul/sediul contravenientului) se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca instanţă competentă în soluţionarea plângerii contravenţionale instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă care, prin încheierea nr. 2609 din 27 iunie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat de către pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA la data de 12 iunie 2012, prin care reclamanta SC G.P. SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, întrucât s-a constatat că autoturismul, aparţinând acesteia, circula pe Autostrada A1 km 70+460 m, în localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
În speţă, din actele dosarului, rezultă că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 20 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din acelaşi cod, ce are aplicabilitate generală, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Înalta Curte reţine astfel că norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Referitor la dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Găeşti, ca instanţă de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Or, prin procesul-verbal de contravenţie contestat s-a reţinut că la data de 12 iunie 2012 autoturismul aparţinând societăţii reclamante a circulat pe DN 7 km 188+900 m, în localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei, este localtiatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC G.P. SRL Slatina în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7011/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7016/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
