ICCJ. Decizia nr. 7017/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7017/2013
Dosar nr. 12527/1748/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta a SC A.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenţie din 28 noiembrie 2011, fiind nelegal, invocând şi prescripţia obligativităţii de plată a amenzii, deoarece fapta a fost săvârşită la 29 mai 2011, iar comunicarea procesului-verbal s-a făcut la 05 decembrie 2011, peste termenul de 3 luni stabilit de legiuitor. În plus, a precizat că rovinieta era plătită.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Judecătoria Cornetu, prin încheierea din 21 martie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Judecătoriei Brăila spre competentă soluţionare, reţinând că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.
În esenţă, instanţa a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin care s-a modificat competenţa în privinţa plângerilor contravenţionale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanţele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârşirii faptei, considerând că aceste dispoziţii sunt de imediată aplicare.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 4753 din 19 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Instanţa a reţinut că norma în cauză - art. 101 din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 - este o normă de procedură, stabilind competenţa materială şi teritorială a instanţelor în această materie specifică.
În speţă, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei, vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ. care are aplicabilitate generală.
Aşa fiind, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.
În concluzie, instanţa a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile generale ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie din 28 noiembrie 2011 încheiat de către pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA la data de 12 mai 2011, prin care reclamanta SC A.T. SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, întrucât s-a constatat că autoturismul, aparţinând acesteia, circula pe A2, km 12+450 m, pe raza localităţii Glina, judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
În speţă, din actele dosarului, rezultă că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din acelaşi cod, ce are aplicabilitate generală, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Înalta Curte reţine astfel că norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
Referitor la dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Cornetu, ca instanţă de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Or, prin procesul-verbal de contravenţie contestat s-a reţinut că la data de 28 noiembrie 2011 autoturismul aparţinând societăţii reclamante a circulat pe A2 km 12+450 m, pe raza localităţii Glina, judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Glina, judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T. SRL în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7016/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 702/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
