ICCJ. Decizia nr. 7032/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7032/2013
Dosar nr. 1012/33/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea formulată, reclamanta Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat admiterea cererii de finanţare din 24 martie 2011, cod de înregistrare în SMIS 36744, program operaţional regional 2007-2013.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată acţiunea.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamatei Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M., judeţul Maramureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta contestă respingerea de către pârâtă a cererii de finanţare din 24 martie 2011.
Verificând dosarul finalizat prin hotărârea de respingere din 02 mai 2011, Curtea de Apel a constatat că două motive au stat la baza acestei respingeri respectiv lipsa calităţii de proprietar sau concesionar al terenului pe care urmează a se realiza proiectul declarat neeligibil şi lipsa fişei tehnice privind condiţiile de protecţie a mediului.
În contestaţia formulată reclamanta a criticat ambele aspecte, arătând în privinţa dreptului de proprietate sau de concesiune că nu este necesar un asemenea drept şi că existenta dreptului de folosinţă conform Legii nr. 1/2005 este suficientă, iar în privinţa fişei tehnice privind condiţiile de protecţie a mediului a precizat că în conformitate cu legislaţia în vigoare nu se mai emite aceasta fişa tehnică, ci se emite direct acordul de mediu fapt ce rezultă din adresa A.P.M. Maramureș din 23 mai 2011.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin cererea de chemare în judecată se critică doar unul din motivele de respingere ale cererii de finanţare respectiv condiţia privind calitatea de concesionar sau proprietar al terenului nu şi cealaltă condiţie privind fişa tehnică pentru condiţiile de protecţie a mediului.
Ca atare, Curtea de Apel a apreciat că respingerea cererii sub acest motiv nu poate fi cenzurată de către instanţă şi chiar dacă s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată, admiterea cererii de finanţare nu ar fi posibilă. Pentru această condiţie reclamanta se bazează pe un act emis ulterior soluţionării cererii de finanţare respectiv pe un act emis de A.P.M. Maramureș la data de 23 mai 2011 mult după expirarea termenului de depunere a documentaţiei şi formulării eventualelor clarificări neputând fi, aşadar, luat în considerare.
În ceea ce privește cerinţa calităţii de proprietar sau concesionar al terenului, instanţa de fond a constatat că aceasta este prevăzută expres şi restrictiv în ghidul solicitantului ce se aplică pentru obţinerea finanţării. În faza de evaluare a proiectului reclamanta a solicitat doar clarificări asupra acestei cerinţe la data de 22 aprilie 2011.
Reclamanta a depus Hotărârea Consiliului Local M. nr. 324/2001 prin care, în temeiul art. 107 din Legea nr. 1/2005, terenul în speţă se transmite în folosinţă pe durata nedeterminată şi fără plata reclamantei.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că dreptul de folosinţă este recunoscut doar dacă terenurile au fost transmise în folosinţă în vederea realizării de construcţii şi doar dacă aceste construcţii au fost realizate.
În clarificările date, pârâta nu solicită dovedirea unui drept în condiţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, ci solicită prezentarea unui act prin care Statul Român încredinţează în temeiul Legii nr. 1/2005 terenul reclamantei cu drept de execuţie a lucrărilor.
Ca atare, clarificările pârâtei au fost greşit interpretate de către reclamantă care a apreciat că trimiterea la Legea nr. 1/2005 vizează un drept constituit conform art. 107 alin. (1) din această lege, însă în realitate pârâta a solicitat un drept care să fie conform, cu cerinţele prevăzute în ghidul solicitantului şi constituit conform legii în baza căreia reclamanta îşi desfăşoară activitatea, îi conferea acesteia şi dreptul de execuţie a lucrărilor de construcţii şi care se putea transmite sau constitui conform art. 107 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 11/2005.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat în esenţă, următoarele critici:
Hotărârea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, întrucât în cauză, în clarificările solicitate, pârâta nu a cerut prezentarea unui act prin care Statul Român încredinţează în temeiul Legii nr. 1/2005 terenul reclamantei cu drept de execuţie a lucrărilor.
La dosarul aferent cererii de finanţare a fost depusă hotărârea Consiliului Local M. nr. 24 din 26 aprilie 2011 prin care în temeiul art. 107 din Legea nr. 1/2005 terenul se transmite în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată, reclamantei.
Terenul fiind „predat”, atribuit în folosinţă, pe durată nedeterminată în scopul şi pentru realizarea investiţiei mai sus arătate este netemeinică reţinerea instanţei de fond în sensul că prin dreptul transmis de proprietarul terenului nu s-a dat acceptul pentru realizarea construcţiilor din proiect.
Astfel, dispoziţiile ghidului invocat nu trebuie interpretate în mod rigid în condiţiile în care şi dreptul conferit prin Hotărârea Consiliului Local M. nr. 24/2011 îndeplineşte toate cerinţele unui contract de concesiune.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Reclamanta contestă hotărârea de respingere a cererii de finanţare din 24 martie 2011 comunicată la data de 27 octombrie 2011; SMIS 36744 cu titlul „Centrul de sprijinire a afacerilor M., judeţul Maramureş”, în vederea obţinerii finanţării în cadrul Programului Operaţional 2007-2013, cerere respinsă, întrucât nu sunt întrunite criteriile de conformitate administrativă şi eligibilitate sub un dublu aspect.
Astfel, s-a reţinut că proprietarul terenului pe care urmează a fi edificată construcţia este Statul Român, folosinţa acestuia fiind transmisă către reclamantă pe durată nedeterminată şi fără plată, astfel că nu este întrunit criteriul privind calitatea de proprietar sau concesionar al terenului.
De asemenea, s-a reţinut că lipseşte fişa tehnică privind condiţiile de protecţie a mediului.
Reclamanta consideră că nu este necesar un astfel de drept şi că există un drept de folosinţă, prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în baza cărora Statul Român (în calitate de proprietar) i-a dat în folosinţă gratuită pe perioadă nedeterminată terenul identificat prin nr. top. X.
Această susţinere constituie singura critică formulată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că respingerea cererii raportat la lipsa fişei tehnice pentru condiţiile de protecţie a mediului nu poate fi cenzurată şi chiar dacă s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deoarece, în aceste condiţii, admiterea cererii de finanţare nu ar fi posibilă.
În ceea ce priveşte criteriul privind calitatea de proprietar sau concesionar al terenului prevăzut în Ghidul solicitantului ce aplică pentru obţinerea finanţării (pct. 3 - „Proprietatea/Concesiunea şi dreptul de execuţie a lucrărilor de construcţii asupra infrastructurii şi terenul” - Subsecţiunea II.1.1. Eligibilitatea Solicitantului), reclamanta a depus, urmare a clarificărilor solicitate, Hotărârea Consiliului Local al comunei M. nr. 24/2001, prin care în temeiul dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 1/2005 terenul îi este transmis în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată.
Problema de drept ce se impune a fi clarificată în cauză este aceea dacă dreptul de folosinţă acordat reclamantei îi conferă acesteia dispoziţia materială asupra terenului ce aparţine în proprietate Statului Român în vederea executării lucrărilor de construcţii.
În mod corect prima instanţă a reţinut că pentru edificarea lucrărilor de construcţii este necesar în prealabil demolarea parţială a celor existente pe teren, respectiv două clădiri edificate în anii 1970 cu destinaţia de cabană turistică şi sală de nunţi, astfel încât acestea să devină o singură clădire.
Or, dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2007 în temeiul cărora reclamantei i-a fost transmis în folosinţă terenul situat în localitatea M., judeţul Maramureş, prevăd că „terenurile transmise în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperatiste de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii potrivit legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau până la trecerea lor, cu plata în proprietatea societăţii cooperatiste”.
Rezultă aşadar, cu evidenţă, aşa cum de altfel a concluzionat şi instanţa de fond, că dreptul de folosinţă este recunoscut potrivit Legii nr. 1/2005 doar dacă terenurile au fost transmise în folosinţă în scopul realizării de construcţii şi doar dacă acestea au fost realizate, scopul fiind acela de a asigura posibilitatea de folosire a construcţiilor realizate în condiţiile mai sus menţionate, anterior anului 1990.
Astfel, în situaţia dispariţiei construcţiilor realizate, dreptul de folosinţă încetează, neputând fi invocat pentru realizarea altor construcţii, aşa cum susţine reclamanta-recurentă.
Aşadar, Hotărârea Consiliului Local M. nr. 24 din 26 aprilie 2011 nu poate constitui o dovadă a calităţii de proprietar/concesionar al terenului ce face obiectul proiectului pentru îndeplinirea criteriului de conformitate administrativă şi a criteriului de eligibilitate, prevăzute de ghidul solicitantului.
Potrivit prevederilor acestui ghid şi ale art. 8 alin. (3) lit. a) din Ordinul M.D.L.P. nr. 287/2008 privind Schema de ajutor de stat pentru dezvoltare regională din cadrul Programului operaţional regional 2007-2013, modificat şi completat prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 1878/2010, solicitantul trebuie să dovedească dreptul de proprietate sau să aibă în concesiune imobilul, această cerinţă fiind restrictivă, neputând fi acoperită de un alt drept asupra terenului, fie el şi dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit criteriul privind dovedirea calităţii de proprietar/concesionar al terenului ce face obiectul proiectului, calitate ce să-i confere dreptul de execuţie a lucrărilor de construire prevăzute în proiect, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul va nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Societatea Cooperativă de Consum Consumcoop M. împotriva sentinţei civile nr. 614 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7025/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 7061/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
