ICCJ. Decizia nr. 7062/2013. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7062/2013
Dosar nr. 4597/176/2010
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14 iunie 2010 în Dosar nr. 4597/176/2010, reclamantul P.I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea ordonanţei nr. 98 din 02 martie 2010 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare prin care a fost sancţionat contravenţional cu avertisment şi obligat la emiterea ofertei publice de preluare a acţiunilor adresată celorlalţi acţionari ai SC A. SA Braşov.
Prin cererea din dosarul conexat nr. 10195/2/2010, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 octombrie 2010, reclamantul P.I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu aceeaşi Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea ordonanţei nr. 98 din 02 martie 2010, a ordonanţei nr. 242 din 01 iunie 2010 şi a ordonanţei nr. 392 din 31 august 2010, respectiv a deciziilor nr. 533 din 20 aprilie 2010, nr. 819 din 29 iunie 2010 şi nr. 1232 din 27 septembrie 2010, ordonanţe prin care a fost obligat la emiterea ofertei publice de preluare a acţiunilor, adresată celorlalţi acţionari ai SC A. SA Braşov.
Prin cererea din dosarul conexat nr. 5218/2/2010, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 iunie 2010, reclamantul P.I. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu aceeaşi Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea ordonanţei nr. 242 din 01 iunie 2010, prin care reclamantul a fost amendat cu 500 RON şi obligat la emiterea ofertei publice de preluare a acţiunilor.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanţei că pentru a se dispune în acest sens, s-a reţinut că este vinovat de faptul că, deţinând mai mult de 33% din drepturile de vot la SC A. SA Braşov, nu a emis o ofertă publică de preluare a acţiunilor adresată celorlalţi acţionari.
Reclamantul a arătat că dreptul său asupra 70,827% din capitalul emitentului a fost obţinut în procesul de privatizare, aflându-se astfel într-una din excepţiile prevăzute de art. 205 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004.
A precizat reclamantul că a dobândit această cotă de capital în cadrul AVIPAS, unde toţi membrii AVIPAS aveau potrivit Statutului asociaţiei dreptul la un singur vot indiferent de numărul de acţiuni deţinute de fiecare membru, nu poate fi vorba despre o poziţie dominantă a vreunui membru în cadrul asociaţiei.
Majorarea de capital social a fost determinată în exclusivitate de necesitatea finanţării plăţii datoriilor acumulate de societate către bugetul statului şi furnizorii şi pentru realizarea unor investiţii de strictă necesitate ale societăţii.
Instituirea în sarcina unui membru PAS, căruia i-au fost distribuite o mare parte din acţiunile rezultate în urma unei majorări de capital, a obligaţiei de a derula o ofertă de preluare ar crea o situaţie net defavorabilă şi discriminatorie faţă de ipoteza în care acţiunile ar fi fost achiziţionate de către respectivul membru în mod direct de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca şi cumpărător individual. Practic, în acest ultim caz, reclamantul nu ar fi avut nicio obligaţie de derulare a unei oferte publice de preluare obligatorie ca urmare a subscrierii acţiunilor din majorare derulate după data privatizării.
A menţionat că depăşirea unui prag presupune, în materie de valori mobiliare, achiziţionarea (cumpărarea unui pachet de acţiuni) neputând vorbi nici măcar de similitudini şi cu atât mai puţin de identitate de sensuri.
Dacă a dobândit acţiuni în proporţia arătată, aceasta s-a produs în cadrul AVIPAS şi în cadrul procesului de privatizare, înregistrarea la Depozitarul Central neavând nimic în comun nici cu momentul cumpărării, nici cu noţiunea de cumpărare.
Din documentaţia aflată la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi care este afişată pe site-ul BVE Bucureşti se observă că reclamantul figurează ca acţionar individual la SC A. SA Braşov numai ca urmare a dizolvării Asociaţiei AVIPAS, asociaţie al cărei scop legal a fost acela de a dobândi şi folosi în numele şi pentru asociaţii săi acţiunile societăţilor comerciale care se privatizează.
Odată cu dizolvarea AVIPAS Braşov prin atingerea scopului pentru care a fost înfiinţată (acela al dobândirii şi achitării în numele şi pentru asociaţii săi al acţiunilor societăţii în cadrul procesului de privatizare) membrii acesteia au devenit acţionari în nume propriu ca urmare firească a încetării persoanei juridice.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat sub nr. 814/1995 Fondul Proprietăţii de Stat a vândut către AVIPAS Braşov acţiunile societăţii de la nr. 000132 la nr. 761702 , acţiuni care au fost gajate în favoarea Fondului Proprietăţii de Stat până la plata integrală a acestora. Potrivit acestui contract, AVIPAS Braşov putea distribui aceste acţiuni către membrii asociaţiei în condiţiile Statutului asociaţiei şi al Legii nr. 77/1994.
În ceea ce priveşte împrejurarea ca prin hotărârea C.A. a AVIPAS Braşov s-a decis majorarea capitalului social al SC A. SA Braşov, iar noţiunea de tranzacţie exceptată ar privi doar acţiunile cumpărate de la Fondul Proprietăţii de Stat (care actualmente mai reprezintă un procent de numai 11,25%), reclamantul arată că majorarea de capital a fost decisă de AVIPAS Braşov care oricum deţinea un procent mai mare de 35% din acţiuni dobândite în cadrul procesului de privatizare şi era exceptată, potrivit art. 205 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, de la a face o ofertă stabilită de art. 203 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Majorarea de capital hotărâtă de AVIPAS nu a condus la depăşirea pragului legal de 33% prevăzut de art. 203 alin. (1) şi nici a pragului de 50% prevăzut de art. 203 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, care oricum erau depăşite.
S-a precizat că dacă raportarea se face la numărul actual de acţiuni al SC A. SA Braşov rezultat în urma majorării de capital (cele achiziţionate în urma privatizării devenind procentual minoritare) s-ar fi impus obligarea AVIPAS la lansarea ofertei publice de preluare a acţiunilor celorlalţi acţionari. Însă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în mod corect, nu a luat o asemenea măsură şi nici nu o putea lua prin prisma reglementărilor legale.
Dacă AVIPAS-ul nu a fost obligat să iniţieze oferta publică de preluare, nici succesorii ei in drepturi nu pot fi obligaţi.
Reclamantul, având la momentul dizolvării AVIPAS, un procent mai mare de 50% din acţiunile SC A. SA Braşov, este succesor în drepturi al AVIPAS şi cu privire la statutul de persoana deţinătoare a peste 50% din acţiuni şi nu este supus dispoziţiilor legale din art. 203 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004.
Numai dacă procentul de acţiuni distribuit de AVIPAS reclamantului ar fi fost inferior pragului de 33% sau 50% prevăzut de art. 203 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 297/2004 şi ulterior dizolvării AVIPAS reclamantul ar fi achiziţionat de pe Bursă acţiuni care ar fi condus la depăşirea acestor praguri s-ar fi impus obligativitatea depunerii unei oferte publice de preluare a restului de acţiuni deţinute de acţionari minoritari.
Întâmpinarea formulate în cauză
Pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea disp. art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând, referitor la temeiul de drept al aplicării sancţiunii, că ordonanţa nr. 98 din 02 martie 2010 a fost emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în baza prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) şi alin. (4) şi ale art. 9 alin. (2) din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002, în baza art. 203, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi având în vedere prevederile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006.
A mai arătat pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare că Asociaţia AVIPAS Braşov a dobândit în numele membrilor săi, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 31 iulie 1996 încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat, un număr de 761.571 acţiuni emise de SC A. SA Braşov, reprezentând 50,99% din capitalul social şi drepturile de vot conferite de acestea.
Ulterior, ca urmare a subscripţiilor efectuate în cadrul majorării de capital hotărâtă de Consiliul de administraţie al SC A. SA Braşov la data 04 februarie 2008, AVIPAS a ajuns la o deţinere de 77,817% din capitalul social al emitentului.
S-a mai precizat că din analiza structurii pachetului de acţiuni AVLE dobândite de Asociaţia AVIPAS Braşov rezultă că numai un număr de 761.571 acţiuni, reprezentând un procent de 11,25% din capitalul social actual al societăţii, au fost dobândite în cadrul procesului de privatizare, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat, restul fiind dobândite ca urmare a majorării de capital din anul 2008.
Or, în înţelesul Legii nr. 297/2004, tranzacţia exceptată reprezintă dobândirea de acţiuni în cadrul procesului de privatizare, numai în măsura în care toate acţiunile distribuite membrilor unei asociaţii PAS au fost achiziţionate exclusiv prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autoritatea cu atribuţii în domeniul privatizării sau în scopul îndeplinirii unor obligaţii ce derivă din respectivul contract.
Reprezentanţii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului au precizat că „prin contract nu au fost stipulate prevederi privind obligaţia cumpărătorului de a majora capitalul social cu valoarea investiţiilor, astfel că deşi pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului a fost depăşit de reclamant în urma dizolvării P.A.S. şi înregistrării de către SC D.C. SA a transferului direct de acţiuni, această operaţiune nu reprezintă „tranzacţie exceptată” în sensul definiţiei dată de art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, având în vedere că aceste acţiuni nu provin în totalitate din privatizare, fiind dobândite preponderent în urma unei majorări de capital voluntare.
Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 5870 din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate plângerile conexate, formulate de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că din acţiunile reprezentând 77,817% din capitalul social al SC A. SA Braşov, care au fost transferate la momentul de referinţă membrilor asociaţiei, printre care şi reclamantul, doar 50,99% au fost dobândite în cadrul procesului de privatizare, potrivit contractului, diferenţa de acţiuni de 26,827% fiind obţinută urmare a subscripţiilor efectuate în cadrul unei majorări de capital.
Numărul de acţiuni al SC A. SA la momentul de referinţă, acela al transferului acţiunilor către reclamant este de 6.647.319, astfel că numărul de 761.571 acţiuni dobândite de Asociaţia AVIPAS în cadrul procesului de privatizare reprezintă procentual 11,45% din capital.
Subscripţia ulterioară a Asociaţiei AVIPAS, în cadrul majorării de capital care a avut loc, şi care i-a majorat participaţia, nu poate fi luată în considerare ca având acelaşi izvor, procesul de privatizare, cât timp o atare obligaţie de majorare a capitalului nu a constituit o obligaţie impusă Asociaţiei de către Fondul Proprietăţii de Stat prin contractul de privatizare.
Prin urmare, din numărul total de 6.647.319 al acţiunilor SC A. SA Braşov la data de 22 ianuarie 2009, data transferului acţiunilor către reclamant, Asociaţia AVIPAS a obţinut în cadrul procesului de privatizare doar 761.571 acţiuni, adică 11,45%, diferenţa până la 77,817% fiind dobândită urmare a subscripţiei cu prilejul majorării de capital din 2008.
Acelaşi raţionament şi aceeaşi concluzie se impune, prin urmare, şi în privinţa reclamantului P.I.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I.
Motivele de recurs
Reclamantul a susţinut în cadrul motivelor de recurs, în esenţă, că transferul acţiunilor către membrii PAS are loc la achitarea integrală a preţurilor acţiunilor către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dar cu efect retroactiv, întrucât membrii asociaţi ai PAS dobândesc acţiunile afectate de condiţia suspensivă.
Faţă de această modalitate de dobândire specifică, reclamantul a fost proprietarul acţiunilor de la data încheierii contractului de privatizare, astfel că nu există o achiziţie între reclamant şi PAS, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004.
S-a arătat că momentul distribuirii efective a acţiunilor către salariaţi nu este decisiv pentru existenţa obligaţiei de a face o ofertă de preluare obligatorie, că nu a existat o achiziţie între reclamant şi asociaţie.
A explicat recurentul că în mod eronat a apreciat prima instanţă că nu sunt incidente în cauză excepţiile reglementate de art. 205 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, cu privire la acţiunile dobândite ca urmare a majorării de capital social, care s-a produs anterior dizolvării AVIPAS.
Recurentul a susţinut că, potrivit Legii nr. 88/1999 şi pct. 7 lit. c) şi d) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, procesul de privatizare se încheie după achitarea integrală a preţului acţiunilor şi distribuirea acestora către salariaţi, că a dobândit acţiunile în cadrul acestui proces şi ca urmare a majorării capitalului social, astfel că operaţiunea se înscrie în procesul de privatizare şi este exceptată de la procedura de derulare a unei oferte publice.
Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, succesoare în drepturi şi obligaţii a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea recursului.
S-a arătat că ordonanţele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu avertisment şi amendă sunt legale, întrucât dreptul asupra a 70,827% din capitalul social al SC A. SA Braşov nu a fost obţinut în cadrul procesului de privatizare, ci ca urmare a majorării capitalului social, astfel că nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 205 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004.
S-a precizat că dobândirea de acţiuni în cadrul procesului de privatizare se referă numai la acţiunile distribuite membrilor PAS prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu autoritatea în domeniul privatizării sau în scopul îndeplinirii unor obligaţii ce decurg din contract.
S-a arătat că majorarea capitalului social nu s-a realizat pentru îndeplinirea unor obligaţii asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, astfel cum rezultă şi din adresa Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit căreia prin contract nu s-au stipulat prevederi privind obligaţia cumpărătorului de a majora capitalul social cu valoarea investiţiilor, context în care a avut loc o majorare de capital voluntară, iar tranzacţia nu este exceptată potrivit art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Obiectul prezentei cauze îl constituie analiza legalităţii ordonanţelor nr. 98 din din 02 martie 2010, nr. 242 din 01 iunie 2010, nr. 392 din 31 august 2010, prin care reclamantul a fost sancţionat cu avertisment şi amendă pentru neîndeplinirea obligaţiei de a depune la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare documentaţia aferentă ofertei publice de preluare a SC A. SA Braşov.
Sancţionarea reclamantului a fost dispusă ca urmare a faptului că Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a considerat că prin dobândirea unei cote de 70,827% din capitalul social al SC A. SA a depăşit 33% din drepturile de vot, astfel că în baza art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 trebuia să lanseze o ofertă publică, că achiziţia nu se înscrie în cadrul procesului de privatizare, fiind rezultatul unei majorări de capital care nu era impusă prin contractul de privatizare.
Reclamantul a considerat că achiziţia face parte din categoria tranzacţiilor exceptate prevăzute la art. 205 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, întrucât majorarea cotei de capital deţinut a fost determinată de necesitatea finanţării datoriilor acumulate de societate.
Din expunerea rezumativă de mai sus se constată că problema de dezlegat este aceea dacă majorarea cotei de participaţie la capital a fost realizată în cadrul procesului de privatizare.
Probele cauzei relevă că majorarea capitalului social al SC A. SA excede procesului de privatizare, fiind emise acţiuni noi, ca urmare a măsurii de majorare a capitalului social.
Procesul de privatizare priveşte acţiunile care s-au dobândit la data vânzării acţiunilor către PAS şi distribuirea acestora către membrii asociaţiei.
Evenimentele ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni care nu au legătură directă cu acest contract nu se circumscriu noţiunii de proces de privatizare.
Finanţarea datoriilor acumulate de societate reprezintă o măsură de salvgardare a societăţii şi nu a face parte din categoria tranzacţiilor exceptate de art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Indiferent de modalitatea de majorare a capitalului social, fie prin majorarea valorii acţiunilor vândute în procesul de privatizare, fie prin emiterea de noi acţiuni, dobândirea unei cote majorate de capital ca urmare a acestei proceduri nu se înscrie în procesul de privatizare.
Asociaţia PAS şi membrii acesteia au dobândit în procesul de privatizare, sub condiţie suspensivă, numai acţiunile vândute prin contractul de vânzare-cumpărare nu şi acţiunile emise ulterior, ca urmare a voinţei societare.
Prevederile art. 205 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 se referă la tranzacţiile exceptate reprezentând dobândirea a mai mult de 33% din drepturile de vot, în cadrul procesului de privatizare.
În procesul de privatizare, prin contractul de vânzare acţiuni, nu a fost inclusă vreo clauză de majorare a capitalului social, astfel că dobândirea unui procent de peste 33% prin majorarea capitalului social excede procesului de privatizare şi ca urmare nu se înscrie în categoria tranzacţiilor exceptate de la oferta publică.
Cu referire la considerentele sentinţei nr. 104/CC din 25 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 9426/62/2011, trebuie precizat că în litigiul respectiv nu a fost parte Comisia Naţională a Valorilor Mobilare, astfel că în cauza prezentă hotărârea intervenită între alţi colitiganţi, poate avea cel mult semnificaţia unui element de fapt.
Obiectul verificării jurisdicţionale tranşate prin sentinţa nr. 104/CC din 25 octombrie 2011 a fost diferit de cel al prezentului litigiu, în cadrul căruia s-a verificat în mod expres modul de dobândire al cotei de capital care a condus la depăşirea pagubei impus de art. 203 din Legea nr. 297/2004.
Trebuie precizat că atunci când o parte opune unui terţ o hotărâre anterioară, nu i se poate pretinde terţului să respecte rezultatul unei judecăţi la care nu a participat, întrucât cei ce nu au putut să se apere şi să demonstreze legitimitatea dreptului lor nu pot fi supuşi efectelor actului jurisdicţional în acelaşi mod ca părţile.
Aşa după cum s-a relevat în doctrina şi practica de specialitate, hotărârea pronunţată într-un alt litigiu, între alţi colitiganţi, este un mijloc de probă care este, însă, la aprecierea suverană a judecătorului, care va aprecia atât asupra pertinenţei actului jurisdicţional, cât şi asupra valorii ei de mijloc de probă, el nefiind legat de statuarea intervenită anterior, în procesul dintre alte părţi.
Evident că această soluţie este incidentă în măsura în care terţul va combate cele ce s-au stabilit în procesul în care nu a participat, invocând apărări proprii.
Revenind la speţă, intimata-pârâtă Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a dovedit, potrivit argumentelor expuse în hotărârea primei instanţe şi în prezenta decizie, că apărările pe care le-a formulat justifică măsura adoptată.
Ca urmare, cele tranşate în sentinţa nr. 104/CC din 25 octombrie 2011 nu sunt aplicabile în speţă, faţă de argumentele intimatei-pârâte, neexaminate cu prilejul acelei judecăţi.
În concluzie, criticile formulate prin recurs nu sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinţei civile nr. 5870 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7061/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7094/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
