ICCJ. Decizia nr. 7138/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7138/2013
Dosar nr. 3001/1/2012
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 52 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmboviţa și a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S.T.C. SRL în contradictoriu cu A.N.V. - D.J.A.O.V. Dâmboviţa, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S.T.C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că în controlului efectuat la SC S.T.C. SRL, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Dâmboviţa - A.I.F. au întocmit Decizia de reverificare nr. 6989 din 04 februarie 2011 și raportul de inspecţie fiscală din data de 02 mai 2011.
Instanța de fond a reținut că urmare a acţiunii de control operativ efectuată pe raza judeţului Dâmboviţa, la un număr de 4 societăţi, s-a constat că acestea deţineau expuse la vânzare în vederea comercializării băuturi alcoolice intermediare personalizate, cu eticheta SC D.P. SRL, Petin, iar din controlul încrucişat efectuat de către Garda Financiară Dâmboviţa şi Garda Financiară Satu Mare a rezultat că SC D.P. SRL Petin Satu Mare nu a produs şi livrat niciodată băuturi intermediare către SC T.F.D. SRL Târgovişte. Urmare a expertizării banderolelor prelevate din loturile de băuturi intermediare, efectuate de CN I.N. SA Bucureşti a rezultat că acestea „nu sunt autentice”.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că angajaţii societăţilor comerciale verificate susţin că aceste băuturi intermediare sunt aduse cu mijloacele de transport şi delegaţi ai SC T.F.D. SRL Târgovişte, plata acestora făcându-se cu numerar, şi având în vedere că SC T.F.D. SRL Târgovişte, se aprovizionează numai de la SC S.T. SRL Târgovişte, organul de control a constatat că SC S.T.C. SRL s-a sustras de la plata accizelor, T.V.A. şi impozit pe profit, astfel: accize în valoare de 3.824 lei; T.V.A. în valoare de 1.182 lei şi impozit pe profit în valoare de 384 lei.
Judecătorul fondului a reținut că la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa s-a prezentat dl. C.A. - în calitate de împuternicit al SC O.D. SRL Voluntari, jud. Ilfov, care a prezentat spre justificare 15 facturi fiscale de aprovizionare cu marfă de la SC T.F.D. SRL Târgovişte. Au fost prelevate probe din băuturile alcoolice transportate pentru analiză care au fost trimise la I.N.C.D.B.H. Stefăneşti, jud. Argeş, în vederea stabilirii concentraţiei alcoolice, precum şi banderole de marcaj care au fost transmise la CN I.N. SA pentru expertizare.
Având în vedere că SC O.D. SRL Ilfov a prezentat documente de aprovizionare (facturi fiscale) pentru băuturile intermediare achiziţionate de la SC T.F.D. SRL Târgovişte, iar acesta din urmă se aprovizionează cu astfel de băuturi numai de la SC S.T.C. SRL şi întrucât din răspunsul primit de la CN I.N. SA s-a constatat că banderolele de marcaj cu denumirea SC S.T.C. SRL nu sunt autentice, iar pet-urile respective poartă etichete cu producătorul SC S.T.C. SRL, organele de control ale Gărzii Financiare Dâmboviţa au stabilit că SC S.T.C. SRL Târgovişte nu a calculat şi evidenţiat următoarele obligaţii către bugetul de stat: accize în valoare de 110.429 lei; T.V.A. în valoare de 34.149 lei; impozit pe profit în valoare de 11.088 lei.
Curtea de apel a constatat că potrivit certificatului de expertiză din 26 aprilie 2010 din cele 7 banderole de marcaj trimise doar una a fost găsită autentică, iar prin adresa din 26 aprilie 2010 s-a transmis la I.N.C.D.B.H. Ştefăneşti, jud. Argeş în vederea stabilirii concentraţiei alcoolice, 7 probe prelevate aleatoriu din cele 3.645 pet-uri ridicate, răspunsul primit fiind în sensul că acestea conţin „alcool etilic”.
Având în vedere că aceste băuturi alcoolice intermediare şi spirtoase poartă banderole de marcaj aparţinând SC S.T.C. SRL Târgovişte şi „nu sunt autentice”, organul de control a constatat că băuturile găsite au fost produse de societate, dar nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, apreciindu-se că prin neînregistrarea în contabilitate a acestor cantităţi de băuturi alcoolice, SC S.T.C. SRL nu a calculat, înregistrat şi virat la bugetul de stat, următoarele sume: accize în valoare de 52.218 lei; T.V.A. în valoare de 16.119 lei; impozit pe profit în valoare de 5.219 lei.
Din compararea datelor înscrise în cele 211 fişe de magazie ridicate la data de 22 aprilie 2010 cu dispoziţiile de livrare şi cu înscrisurile din caiete a rezultat faptul că aceste documente conţin date privind producţia şi comercializarea de băuturi alcoolice fabricate de SC S.T.C. SRL Târgovişte în afara antrepozitului fiscal, prin faptul că datele conţinute în cele trei tipuri de documente corespund, ca dată, sortiment şi cantitate livrată. Astfel că, organul de control constată că întreaga cantitate de băuturi alcoolice înscrisă în fişele de magazie au fost produse de către SC S.T.C. SRL în afara antrepozitului fiscal şi nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii.
Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a acestor cantităţi de băuturi, SC S.T.C. SRL, nu a calculat, înregistrat şi virat următoarele sume datorate bugetului de stat: accize în valoare de 7.106.604 lei, T.V.A. în valoare de 2.193.900 lei, impozit pe profit în sumă de 710.438 lei.
Prima instanță a reținut că, M.F.P. - C.A.O.P.S.A.A. a emis Decizia nr. 144 din 30 iulie 2010 prin care a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal din 20 decembrie 2005 deţinută de SC S.T.C. SRL.
Din analiza probelor de la dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a reuşit să facă dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în conţinutul raportul de inspecţie fiscală din data de 02 mai 2011, iar concluziile expertizei contabile dispusă în cauză nu s-au coroborat cu celelalte acte depuse la dosar, expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de reclamantă, astfel că aceste concluziile au fost înlăturate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC S.T.C. SA formulând următoarele critici de nelegalitate şi netemeinicie:
- în mod neîntemeiat instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă, fără o motivare corespunzătoare, doar în baza unei aprecieri generale: „concluziile raportului de expertiză nu se coroborează cu celelalte acte depuse la dosar, expertul răspunzând strict obiectivelor formulate de reclamantă”;
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit, fără probe concludente şi doar pe baza unor declaraţii de martor, situaţii de fapt constând în efectuarea unor livrări neînregistrate şi transportul unor cantităţi de băuturi alcoolice fără documente legale;
- în mod nelegal s-a reţinut că societatea avea obligaţia înregistrării în contabilitate a unor mărfuri găsite în afara antrepozitului fiscal, deoarece faptul că mărfurile respective purtau banderole cu numele societăţii nu conduce, în mod cert, la concluzia că mărfurile aparţineau societăţii;
- este nerelevantă împrejurarea că au fost găsite fişe de magazie care cuprindeau operaţiuni comerciale - producţie şi comercializarea băuturilor alcoolice, din moment ce aceste documente nu au semnificaţia documentelor justificative, în accepţiunea legislaţiei contabile.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu toate că recurenta - reclamantă critică modul în care instanţa de fond şi, respectiv, organul fiscal, au reţinut situaţia de fapt, pe baza unor prezumţii simple şi a unor probe cu martori, pe parcursul procesului nu a prezentat nici un fel de probă prin care să răstoarne aceste prezumţii sau să infirme aceste declaraţii. Astfel, societatea nu a putut furniza explicaţii convingătoare privind unele livrări de mărfuri neînregistrate, dovedite prin: controale încrucişate ale organelor Gărzii Financiare, unele probe cu martori şi probe materiale (banderole de marcaj neautentice aplicate produselor transportate), precum şi constatări faptice (la sediul societăţii recurentei - reclamante şi în spaţiile proxime s-au identificat depozite de produse având ca sursă de provenienţă atât societatea recurentă, cât şi necunoscută).
De asemenea, identificarea a 211 fişe de magazie care cuprindeau operaţiuni neînregistrate în contabilitate, creează o puternică prezumţie privind existenţa unei contabilităţi duble a societăţii, în scopul sustragerii de la plata unor obligaţii fiscale.
În ceea ce priveşte expertiza contabilă, aceasta s-a dovedit neconcludentă şi în mod corect a fost înlăturată de instanţa de fond, deoarece expertul a avut în vedere exclusiv înregistrări legal efectuate în contabilitate de către societate, nefiind în măsură să se pronunţe asupra unor situaţii de fapt constatate la anumite date, prin mijloace specifice, de către comisarii Gărzii Financiare.
Pentru considerentele menţionate instanţa de control judiciar constată că în mod corect a fost menţinută, de către instanţa de fond, măsura revocării autorizaţiei de antrepozit întemeiată pe prevederile art. 20626 alin. (1) lit. d), e) şi art. 20628 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., iar cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.T.C. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă P.M. împotriva sentinţei nr. 52 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7136/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7140/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
