ICCJ. Decizia nr. 7205/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7205/2013
Dosar nr. 257/46/2012
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 februarie 2012, reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare din/25 ianuarie 2012 (în principal) şi să dispună anularea acestuia (în subsidiar).
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că raportul este întocmit de către o autoritate necompetentă, deoarece identificarea şi sancţionarea acestei pretinse incompatibilităţi era guvernată la acea dată de art. 143 din Legea nr. 144/2007, iar prin Decizia nr. 415/2010 Curtea Constituţională a constatat că textul în cauză încalcă prevederile Constituţiei.
A mai susţinut reclamantul, că este aplicabilă situaţiei sale Legea nr. 161/2003, respectiv art. 91 conform căruia, alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit, sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de incompatibilitate sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar dacă nu renunţă, prefectul emite ordin la propunerea secreterului unităţii prin care constată încetarea de drept a mandatului, după expirarea acestor termene.
A mai relevat că, deşi pârâta susţine că i-a încetat calitatea de administrator la data de 08 iulie 2009, decizia sa este anterioară.
În privinţa SC A.S.Q. SRL a precizat că aceasta şi-a încetat activitatea temporar, începând cu data de 09 mai 2009, însă a renunţat la calitatea de administrator ulterior acestui moment, pentru a nu fi obligat să desemneze un alt administrator.
A susţinut că, in condiţiile in care societatea nu funcţiona, până la data de 08 iulie 2009 şi respectiv, 09 mai 2009 nu se poate vorbi decât despre o pretinsă incompatibilitate.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 şi că termenul de prescripţie de trei ani, calculat de la data încetării activităţii nu se aplică.
La data de 13 martie 2012, a fost formulată cerere de intervenţie de către intervenienta SC V. SA cu sediul în Curtea de Argeş.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 175/F - Cont din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a a dmis acţiunea formulată de către reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta A.N.I. şi intervenienta SC V. SA; s-a dispus anularea raportului de evaluare din 25 ianuarie 2012 emis de pârâtă; a fost respinsă cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu avea competenţa legală pentru a analiza incompatibilitatea reclamantului, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 161/2003 care stipulează că prefectul este competent să emită ordin prin care să constate încetarea de drept a mandatului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale.
În privinţa stării de incompatibilitate, pârâta s-a sesizat făcând verificări, preluând totodată şi sesizarea legată de averea acumulată nejustificat.
S-a mai avut in vedere de către instanţa de fond că, prin Decizia nr. 415/2010, Curtea Constituţională a constatat că mai multe texte de lege printre care şi art. 14 din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituţionale, aşa încât, pârâta nu mai avea dreptul de a analiza incompatibilităţile anterioare datei de 05 septembrie 2010, iar O.U.G.nr. 49/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I. a afectat drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prevăzute de constituţie.
De asemenea, s-a reţinut că potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C.(fila 93 fond ), SC A.S.Q. SRL se afla în întrerupere temporară de activitate în perioada 09 mai 2009-08 mai 2012, iar conform menţiunii din 7 iulie 2009 (fila 80 fond ), reclamantul s-a retras din funcţia de administrator de la SC U.I. SRL, astfel că nu a existat o stare de incompatibilitate.
Constatând că pârâta nu era competentă să emită actul administrativ şi că prin emiterea acestuia au fost vătămate drepturile şi interesele părţii recunoscute de lege, a fost apreciată întemeiată acţiunea, însă, având in vedere că dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu cuprind menţiuni referitoare la nulitatea absolută a actului administrativ, ci doar anularea acestuia, a fost admis numai capătul de cerere subsidiar.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, a fost calificată ca fiind formulată în interesul pârâtei şi nu în interes propriu, potrivit aceloraşi dispoziţii arătate şi fiind o cerere accesorie, a fost respinsă ca şi cererea principală
S-a considerat de către judecătorul fondului că cererea de intervenţie în interesul pârâtei nu este inadmisibilă, aşa cum a susţinut reclamantul, având in vedere litigiile existente intre societate şi reclamant in calitate de fost administrator.
Pe fondul cererii, s-au reţinut dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „ea este în interesul uneia dintre părţi, când sprijină numai apărarea acesteia”.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - pârâtă A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat în esenţă următoarele:
Activitatea de evaluare s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011, activitatea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
Prin urmare, singura instituţie care are competenţa legală să evalueze situaţiile de conflict de interese pe baza unei proceduri reglementate prin lege organică, este A.N.I., instituţie mandatată de societate să efectueze evaluarea situaţiilor de incompatibilitate, conflict de interese precum şi evaluarea averilor persoanelor care fac obiectul legii.
Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative „Verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta".
De asemenea, potrivit alin. (4) „declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile şi vor putea fi valorificate de către Agenţie în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de lege."
Conform dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea 176/2010:
"Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002."
- Din analiza documentelor şi a informaţiilor solicitate şi primite în scopul desfăşurării activităţii de evaluare, a rezultat că reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş fiind validat la data de 19 iunie 2008, potrivit H.C.L. nr. 68/2008.
Prin urmare mandatul reclamantului a început la data de 19 iunie 2008, Agenţia fiind competentă să evalueze starea de incompatibilitate atât pe durata mandatului de viceprimar cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestuia.
- Pe fondul cauzei se arată faptul că reclamantul a deţinut funcţia de administrator în cadrul unor societăţi comerciale, fapt care a condus la identificarea elementelor in sensul existentei unei incompatibilităţi.
Prin adresa din 20 septembrie 2011 O.N.R.C. a comunicat calităţile şi funcţiile pe care le-a deţinut şi le deţine reclamantul în cadrul firmelor înscrise în registrul comerţului şi astfel a rezultat că a deţinut funcţia de administrator la SC U.I. SRL în perioada 20 iulie 1992 -08 iulie 2009 şi deţine funcţia de administrator în cadrul SC A.S.Q. SRL începând cu data de 22 septembrie 2006.
Reclamantul a deţinut simultan în perioada 19 iunie 2008 - 08 iulie 2009 atât funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş cât şi funcţia de administrator în cadrul SC U.I. SRL, iar în perioada 19 iunie 2008 - prezent deţine simultan atât funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş, cât şi funcţia de administrator în cadrul SC A.S.Q. SRL, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Instanţa de fond, a considerat în mod greşit, faptul că Agenţia nu avea competenţa legală pentru a analiza incompatibilitatea reclamantului.
- Se susţine în mod greşit că la data verificării, reclamantul se afla în stare de incompatibilitate, întrucât potrivit adresei din 02 decembrie 2011 emisă de O.R.C (fila 93), SC A.S.Q. SRL se afla în întrerupere temporară de activitate, în perioada 09 mai 2009-08 mai 2012, iar conform menţiunii din 7 iulie 2009 (fila 80), s-a retras din funcţia de administrator de la SC U.I. SRL.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de argumentele şi probele pe care recurenta le-a depus la dosarul instanţei, considerând în mod greşit că întreruperea temporară de activitate şi retragerea din funcţie - la data de 7 iulie 2009 în condiţiile în care reclamantul era viceprimar din data de 9 iunie 2008 - ar conduce şi la încetarea incompatibilităţii constatate.
Se consideră că temeinic şi legal în Raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012 s-a constatat că în perioada:
- 19 iunie 2008 - 08 iulie 2009 intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş, cât şi funcţia de administrator în cadrul SC U.I. SRL;
- 19 iunie 2008 - prezent intimatul reclamant a exercitat simultan atât funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş, cât şi funcţia de administrator în cadrul SC A.S.Q. SRL identificându-se astfel elemente in sensul existentei unei incompatibilităţi prin nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 3041, 312 alin. (3) C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
- În ceea ce priveşte competenţa legală a recurentei A.N.I. de a analiza incompatibilitatea reclamantului.
Se reţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că A.N.I. nu este competentă a analiza incompatibilitatea reclamantei şi respectiv să emită raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012.
Prin Raportul de evaluare din 25 ianuarie 2012 recurenta pârâtă a stabilit că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, deoarece în perioada 9 iunie 2008 -8 iulie 2009 a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al Municipiului Curtea de Argeş cât şi funcţia de administrator în cadrul SC U.I. SRL, această situaţie menţinându-se şi la SC A.S.Q. SRL la care este administrator începând cu data de 19 iunie 2008.
Nu poate fi primită critica în sensul că recurenta A.N.I. nu avea competenţa de a emite actul administrativ contestat deoarece chiar dacă pentru perioada pentru care s-a constatat incompatibilitatea 9 iunie 2008 - 8 iunie 2009, regimul incompatibilităţilor era guvernat de Legea nr. 144/2007 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010 noua Lege nr. 176/2010 are norme tranzitorii fiind reglementate expres situaţia verificărilor în curs de desfăşurare la Agenţie şi care continuă potrivit procedurii prevăzute de această lege (art. 34 alin. 1) cât şi situaţia activităţii de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor care se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ori după încetarea acestora (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010).
Sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 176/2010 deoarece situaţia juridică generatoare a stării de incompatibilitate este prevăzută de normele de drept substanţial prevăzute în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Procedura reglementată de Legea nr. 176/2010 privind evaluarea şi constatarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţii se aplică tuturor acestor situaţii juridice chiar dacă potrivit normelor de drept substanţial care le reglementează, acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.
Rezultă aşadar că recurenta este instituţia abilitată de lege cu atribuţii în activitatea de evaluare a incompatibilităţilor şi conflictelor de interese şi cu competenţa legală de a emite acte administrative, raport de evaluare în consecinţă, aceasta putând valorifica declaraţiile de avere anterioare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 176/2010.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei
Se observă că cererea de intervenţie formulată de SC V. SA a fost calificată greşit de instanţa de fond ca fiind în interesul pârâtei - recurente sfera de aplicare a Legii nr. 176/2010 şi specificul litigiului de drept public, exclude o asemenea cerere de intervenţie în interesul pârâtului recurent, această parte invocând interese patrimoniale şi nu privind regimul incompatibilităţilor şi conflictele de interese - analiză care oricum este atributul autorităţii publice.
În consecinţă, Înalta Curte va analiza în principiu această cerere de intervenţie în interes propriu în conformitate cu prevederile art. 49 şi următoarele C. proc. civ. şi apreciind că nu există interes, o va respinge ca inadmisibilă.
Potrivit art. 1 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 176/2010 aleşilor locali li se aplică dispoziţiile Legii nr. 176/2010.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 „funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional şi local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice”.
Conform adresei din 20 septembrie 2011 transmisă de către O.N.R.C., persoana evaluată a deţinut sau deţine următoarele calităţi: a deţinut funcţiile de administrator şi asociat în cadrul SC U.S.A.V.P. SRL, ; în perioada 27. 10. 2005 -24 septembrie 2007: a deţinut funcţia de administrator în cadrul SC U.I. SRL, în perioada 20 iulie 1992 - 08 iulie 2009, respectiv calitatea de asociat în cadrul aceleiaşi societăţi în perioada 20 iulie 1992 - prezent; deţine funcţiile de administrator şi asociat în cadrul SC A.S.Q. SRL în perioada 22 septembrie 2006 - prezent
Reclamantul a arătat că nu mai deţine funcţia de administrator la SC U.I. SRL din data de 8 iulie 2009, iar de la data de 9 mai 2009 SC A.S.Q. SRL şi-a încetat temporar activitatea.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 161/2003, alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau în cel mult 15 zile de la numire dacă există starea de incompatibilitate sau în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Înalta Curte constată că singurele dovezi făcute de reclamant în sensul că ar fi renunţat la funcţia de administrator sunt cele înregistrate la Registrul comerţului (fila 80 dosar fond) (fila 57 dosar fond) (24 septembrie 2007 şi 7 iulie 2007).
Spre deosebire de recurentă, Înalta Curte apreciază că este nevoie de un înscris cu o dată certă care să fie în sensul demisiei, retragerii, renunţării la funcţie, menţiunile nu trebuie în mod obligatoriu să fie înregistrate la Registrul Comerţului pentru a avea valoarea intenţiei persoanei incompatibile de a renunţa la respectiva funcţie. Este nevoie de un înscris, o menţiune cu dată certă, adică să fie înregistrat la instituţia, societatea,registratura care are atribuţia de a primi această cerere şi ulterior să procedeze la înscrierea la Registrul Comerţului.
Înscrierea menţiunii la Registrul Comerţului are conotaţiile legale de opozabilitate potrivit Legii nr. 26/1980 privind Registrul Comerţului şi cu relevanţă în ceea ce priveşte intenţia persoanei de a renunţa la funcţie prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, întrucât este singura dovadă în speţă.
Cum singurele dovezi sunt menţiunile de la Registrul Comerţului (fila 80, 57 dosar fond), pârâtul recurent a concluzionat corect că starea de incompatibilitate se referă la perioada 19 iunie 2008 – 8 iulie 2009 pentru că a deţinut simultan funcţia de viceprimar al municipiului Curtea de Argeş cât şi de administrator la SC U.I. SRL şi perioada 19 iunie 2008 - în prezent calitatea de viceprimar şi cea de administrator la SC A.S.Q. SRL.
În raport de cele arătate mai sus, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, a interpretat greşit situaţia de fapt şi normele incidente în cauză, fiind aplicabile în acest sens dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacată în sensul că va respinge în principiu, cererea de intervenţie accesorie a SC V. SA ca inadmisibilă, va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei nr. 175/F - Cont din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că:
Respinge, în principiu, cererea de intervenţie accesorie a SC V. SA, ca inadmisibilă;
Respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7175/2013. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 7217/2013. Contencios → |
|---|
