ICCJ. Decizia nr. 7183/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7183/2013
Dosar nr. 334/33/2012
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin contestaţia înregistrată la data de 5 martie 2012, reclamanta M.S. a solicitat instanţei anularea hotărârii nr. 30601 din 25 ianuarie 2012 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că deşi a depus toate actele necesare pentru stabilirea calităţii de refugiat, pârâta i-a respins cererea motivat de faptul că datele prezentate sunt contradictorii.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentinţa nr. 337 din 3 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios şi administrativ şi fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că aspectele generale cu referire la motivele etnice cerute de lege nu au fost probate, faptul că reclamanta a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia acesteia pentru că satul a fost ocupat de armatele ungare şi germane nu este prin el însuşi suficient dacă nu este acoperit de dovedirea unor acte de persecutare, abuzive ori intimidante, îndreptate de aceştia asupra reclamantei în mod nemijlocit sau a familiei acesteia pe motivul că avea etnia română.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că declaraţia autentificată dată în termeni generali cu referire la pretinsul refugiu al reclamantei din motive etnice nu a putut fi întărită prin audierea nemijlocită a martorilor în instant. Din această perspectivă, instanța a înlăturat aceste probe ca neconcludente.
În concluzie, prin prisma actelor dosarului şi probelor administrate, instanța a apreciat că nu se poate reţine calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive entice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, Curtea.
3. Recursul reclamantei
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta M.S., solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, neîncadrată în drept, recurenta a reiterat situația de fapt, arătând că motivarea instanței de fond este lipsită de suport probator, calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 fiind demonstrată de notorietatea acelei perioade, caracterizată prin refugiul oamenilor din calea armatei ungare.
Martorii audiți în instanță, beneficiari la rândul lor de prevederile actului normativ, au confirmat refugiul familiei sale prezentând detalii din perioada de referință, contrar celor reținute de prima instanță.
În opinia recurentei, acțiunea trebuia admisă, prin probatoriul administrat în cauză dovedind că este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/200.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentinţa Curţii de apel prin prisma recursului declarat, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât o va menţine.
Prima instanţă a stabilit că nu se poate reţine calitatea recurentei-reclamante de persoană persecutată din motive entice, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Dovada persecuţiei, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiţie esenţială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale şi respectiv prin declaraţii de martori.
În vederea clarificării împrejurărilor de fapt, în cauză, la termenul din 3 mai 2012, au fost audiați nemijlocit martorii I.V. și L.A., care au dat declaraţii notariale depuse în probaţiune.
Coroborând declaraţiile celor două persoane menţionate, în contextul evenimentelor istorice notorii petrecute în arealul localităţii de domiciliu a recurentei-reclamante, prima instanţă a ajuns la concluzia că pretinsul refugiu al reclamantei din motive etnice nu se confirmă.
În condițiile în care declarațiile martorilor nu conțin elemente certe și verificabile în legătură cu starea de fapt reținută, din care să rezulte motivul refugiului recurentei, în mod corect a apreciat prima instanță că nu este întrunită ipoteza normei prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 şi nici restul susţinerilor nu pot fi primite câtă vreme nu sunt dovedite.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Concluzionând, Înalta Curte constată că nu există motive care să atragă modificarea ori casarea sentinţei, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei nr. 337 din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7181/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7185/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
