ICCJ. Decizia nr. 7268/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7268/2013
Dosar nr. 1008/39/2012
Şedinţa de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 decembrie 2012 sub nr. 1008/39/2012, reclamanta Şcoala Creştină „Filadelfia” - Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.E.C.T.S., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava şi Municipiul Suceava prin Primar a solicitat următoarele:
- Guvernul României, să-şi îndeplinească atribuţiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unităţi administrativ teritoriale a sumelor necesare finanţării de bază a unităţilor din învăţământul particular şi confesional acreditat.
- M.E.C.T.S. să fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu, să propună Guvernului României repartizarea pe unităţi administrativ teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinse în hotărârea de guvern menţionată;
- Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, pe baza datelor comunicate de ordonatorul principal de credite - Municipiul Suceava prin primar să fie obligată să emită decizia cu repartizarea sumelor, pentru reclamantă şi pentru toţi beneficiarii aparţinând de ordonatorul principal - Municipiul Suceava - obligaţie prevăzută de art. 4 din H.G. nr. 1274 din 21 decembrie 2011.
Totodată, s-a mai solicitat ca această pârâtă să fie obligată să repartizeze din taxa pe valoare adăugată pentru reclamantă suma cuvenită pentru anul 2012, potrivit calculului conform metodologiei aprobate prin H.G. nr. 1274/2011 şi sumei repartizate prin hotărâre de guvern pe unităţi administrativ teritoriale.
- Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava să fie obligat să verifice şi să acorde asistenţă tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor defalcate pe Municipiul Suceava (în raport de care se va emite decizia de către D.G.F.P. Suceava), astfel cum se prevede în art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1274/2011.
- Municipiul Suceava prin primar, în calitate de ordonator principal de credite să fie obligat în temeiul art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1274/2011 să transmită datele comunicate conform art. 4 alin. (1), către D.G.F.P. Suceava cu privire la repartizarea sumei cuvenite reclamantei, conform documentaţiei întocmite de aceasta şi verificate de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava.
- Obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de câte 100 lei pe fiecare zi întârziere începând cu data introducerii acţiunii şi până la îndeplinirea obligaţiilor legale menţionate.
În motivarea acţiunii a arătat că potrivit prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal de stat.
A precizat reclamanta că în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat plângeri prealabile faţă de toţi pârâţii, primind răspuns doar de la D.G.F.P. Suceava, care prin adresa nr. 11337 din 14 noiembrie 2012, a precizat că în situaţia în care vor fi publicate acte normative referitoare la alocarea sumei prevăzute în Anexa 7 la legea bugetului de stat pentru anul 2012, se vor lua măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 108 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, actul administrativ prin care se repartizează sumele de bani solicitate de către reclamantă este decizia directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, autoritate publică locală, astfel că instanţa competentă material este Tribunalul Suceava.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 4568 din 6 iunie 2013, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că în cauză reclamanta a chemat în judecată Guvernul României şi M.E.N.C.T.S., ambele autorităţi centrale, ceea ce atrage competenţa Curţii de Apel Suceava.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l itigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâtului Guvernul României să-şi îndeplinească atribuţiunile prevăzute în Anexa nr. 7 la Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012, în sensul de a emite hotărârea cu privire la repartizarea pe unităţi administrativ teritoriale a sumelor necesare finanţării de bază a unităţilor din învăţământul particular şi confesional acreditat.
S-a mai solicitat ca M.E.C.T.S. să fie obligat pe baza datelor comunicate din teritoriu, să propună Guvernului României repartizarea pe unităţi administrativ teritoriale a sumelor alocate care să fie cuprinse în hotărârea de guvern menţionată.
Acţiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” .
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În cauză, reclamanta a chemat în judecată Guvernul României şi M.E.C.T.S., autorităţi publice de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanţei competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Şcoala Creştină Filadelfia Clasele I-XII în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României, M.E.N., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava şi Municipiul Suceava prin Primar, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7376/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7269/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
