ICCJ. Decizia nr. 7270/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7270/2013
Dosar nr. 25434/299/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Judecătoria Galaţi
Prin plângerea formulată şi înregistrată la Judecătoria Galaţi sub nr. 17459/233/2012, reclamanta SC A.A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenţie din 20 august 2012.
În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura agentului constatator.
Judecătoria Galaţi prin Sentinţa nr. 3906 din 15 aprilie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
Potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
În opinia instanţei, această dispoziţie legală stabileşte o competenţă exclusivă de soluţionare a plângerilor contravenţionale, o competenţă teritorială absolută, pe care părţile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., nefiind vorba de o pricină referitoare la bunuri în sensul art. 19 C. proc. civ.
Cu toate acestea, a reţinut Curtea că potrivit art. 101 din O.G. nr. 5/2002 „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul’’.
Potrivit art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi’’.
A concluzionat Curtea că ceea ce interesează, în prezenta cauză, în determinarea instanţei competente teritorial este locul unde se află sediul petentului iar în cauza de față acesta este situat în localitatea București, sector 1.
2. Soluţia pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 21 iunie 2013.
La termenul din data de 23 iulie 2013, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 15953 din 23 iulie 2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. SA - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C.E.S.T.R.I.N., rezultă că fapta contravenţională a fost săvârşită de către reclamantă pe raza localităţii Vânători, Jud. Galaţi.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii prezentei contestaţii, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, astfel că Judecătoria Galaţi era instanţa competentă teritorial.
În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.
Astfel, din punct de vedere al competenţei teritoriale, s-a reţinut că legea contravenţională reglementează o competenţă teritorială exclusivă, fiind competentă să soluţioneze plângerea doar instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, iar potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetenţa teritorială, în acest caz, este de ordine publică, fără a exista posibilitatea pentru părţi de a conveni ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
În cauza de faţă se contestă Procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 20 august 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta SC A.A. SRL a fost sancţionată cu amendă contravenţională, întrucât la data de 26 iulie 2012 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare X, a circulat pe DN 26 km 8+000m, Judeţul Galaţi, fără a deţine rovinietă valabilă.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 10 septembrie 2012, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală.
Astfel, potrivit art. 24 din N.C.P.C., norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârşită pe raza Localităţii Vânători, Judeţul Galaţi.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina reclamantei, este localitatea Vânători, judeţul Galaţi, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Galaţi.
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Galaţi.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.A. SRL şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7269/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7181/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
