ICCJ. Decizia nr. 7225/2013. Contencios

Decizii ICCJ 2013 (Contencios administrativ)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 7225/2013

Dosar nr. 57975/3/2010*

Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, la data de 30 noiembrie 2011, reclamantul Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.990.000 RON, reprezentând diferenţa rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009 aprobat prin Legea nr. 234/2009.

În motivarea cererii s-a arătat că prin O.U.G. nr. 101/2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat drepturile, obligaţiile şi atribuţiile Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, stabilite prin actele normative în vigoare, prin acorduri internaţionale sau alte acte încheiate de către acesta, iar această ordonanţă a fost respinsă prin Legea nr. 308/2008 şi pe cale de consecinţă Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, s-a reînfiinţat cu toate drepturile, obligaţiile şi atribuţiile stabilite prin actele normative de înfiinţare ale acestuia.

S-a mai arătat că prin H.G. nr. 1634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri se prevede că Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie este instituţie aflată în subordinea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, acesta având acelaşi statut ca înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 101/2006.

De asemenea, s-a mai arătat că prin O.U.G. nr. 13/2009 privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legal al acesteia către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a sumelor existente in conturile acestuia la data de 31 decembrie 2006, predate conform prevederilor O.U.G. nr. 101/2006, ca urmare a respingerii acesteia prin Legea nr. 308/2008, s-a prevăzut obligaţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON constituită ca disponibil în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 şi suma de 393.000 RON constituită potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 380/2002.

Invocându-se prevederile art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 s-a arătat că până la data de 01 septembrie 2009 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului trebuia să restituie integral Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie aceste sume, iar din suma totală de 8.590.000 RON, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a restituit Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie până la data introducerii acţiunii, doar suma de 600.000 RON.

S-a mai arătat că suma de 7.990.000 RON este prevăzută atât în bugetul de venituri şi cheltuieli al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, cât şi în bugetul de venituri şi cheltuieli al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie

La termenul din 13 ianuarie 2011 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului, arătând că a virat toate sumele existente în conturile de RON şi valută către bugetul statului.

La data de 08 februarie 2011 chematele în garanţie Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanţie, prin care a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este ordonator principal de credite atât pentru cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat, cât şi pentru bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi notificare a activelor statului.

Prin sentinţa comercială nr. 4334 din 31 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantul Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7.990.000 RON reprezentând diferenţa rămasă de virat din suma prevăzută în O.U.G. nr. 13/2009 şi a respins ca nefondate cererile de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care a criticat sentinţa comercială ca fiind nelegală.

Prin decizia comercială nr. 394 din 19 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, în primă instanţă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe considerentul că litigiul priveşte instituţii publice şi este în legătură cu administrarea veniturilor bugetare şi respectiv transferul acestora în temeiul unor dispoziţii fiscale fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f) raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la 17 noiembrie 2011.

Chematul în garanţie Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2558 din 09 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 7.990.000 RON reprezentând diferenţa rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009; au fost respinse cererile de chemare în garanţie formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a fost înfiinţat prin O.U.G. nr. 88/2001 publicată în M. Of. al României nr. 338/26.06.2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 552/2001, iar ulterior, prin O.U.G. nr. 101/2006 pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a preluat obligaţiile şi atribuţiile Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie stabilite prin acte normative în vigoare, prin acorduri internaţionale sau alte acte încheiate de către acesta.

De asemenea, s-a reţinut că prin Legea nr. 308/2008, O.U.G. nr. 101/2006 a fost respinsă şi, pe cale de consecinţă, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie s-a reînfiinţat, iar prin O.U.G. nr. 13/2009 s-a prevăzut obligaţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON constituită ca disponibil în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 şi suma de 393.000 RON constituită potrivit O.U.G. nr. 169/2001 aprobată cu notificări şi completări prin Legea nr. 380/2002, in trei tranşe trimestriale şi succesive.

Astfel, s-a constatat că până la data de 01 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului trebuia să restituie integral către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie suma de 8.590.000 RON, iar pârâta a restituit doar suma de 600.000 RON, urmează a fi obligată la plata diferenţei solicitate prin acţiune, de 7.990.000 RON.

A apreciat judecătorul fondului că apărările pârâtei din întâmpinare sunt nefondate având în vedere faptul că obligaţia instituită în sarcina pârâtei este anterioară Legii nr. 329/2009, (obligaţia pârâtei fiind scadentă la data de 01 septembrie 2009, iar Legea nr. 329/2009 a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009).

Pe de altă parte, s-a reţinut că suma solicitată de reclamat există, fiind înregistrată în bugetul pe anul 2010, atât la reclamant, la capitolul venituri (H.G. nr. 234/2010 - pct. III), cât şi la pârâtă, la capitolul cheltuieli (H.G. nr. 569/2010 pct. 1.3.3).

În ceea ce priveşte cererile de chemare de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului instanţa a apreciat că sunt nefondate întrucât potrivit prevederilor art. II pct. 4 din O.U.G. nr. 4/2011 preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este ordonator principal de credite, iar suma solicitată de reclamant este prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli al pârâtei cu destinaţia de „transfer disponibil către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie conform O.U.G. nr. 13/2009” - pct. 1.3.3 din indicativul cheltuieli”.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a arătat în esenţă următoarele:

- Recurenta a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 2558 din 09 aprilie 2012 până la soluţionarea prezentului recurs în conformitate cu prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

- A arătat recurenta că sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă funcţional să soluţioneze astfel de cereri, având în vedere prevederile art. 4³ alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2004, considerând recurenta ca fiind competentă secţia comercială a Tribunalului Bucureşti.

- Hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea Legii nr. 329/2009. Se arată astfel că având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) şi (2), art. 1 alin. (3) din Legea nr. 329/2009, dispoziţiile Legii nr. 243/2009 de modificare şi completare a O.U.G. nr. 13/2009 - nu mai au aplicabilitate.

Se arată astfel că potrivit art. 7 din Legea nr. 329/2009, de imediată aplicabilitate, sumele, veniturile instituţiilor publice se virează integral la bugetul de stat, ori obţinerea acestei sume ar avea ca destinaţie tot bugetul de stat.

- În mod nelegal a fost respinsă, arată recurenta, cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernului României prin Secretariat.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, toate veniturile obţinute de recurentă - în calitate de autoritate publică - se fac venit la bugetul de stat.

Calitatea procesuală pasivă ale Ministerului Finanţelor Publice se reţine prin virarea tuturor sumelor încasate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, către bugetul de stat.

Prin admiterea cererii de chemare în judecată se va ajunge la imposibilitatea aplicării titlului executoriu motivat de faptul că anul bugetar s-a încheiat la 31 decembrie 2010 conform Legii nr. 500/2002.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

Se arată că prin O.U.G. nr. 13/2009 privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legat al acesteia către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a sumelor existente in conturile acestuia la data de 31 decembrie 2006, predate conform prevederilor O.U.G. nr. 101/2006, ca urmare a respingerii acesteia prin Legea nr. 308/2008, s-a prevăzut obligaţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON, constituita ca disponibil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 şi suma de 393.000 RON, constituita potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 380/2002.

Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 „Sumele prevăzute ia art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2009 se vor restitui de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legal ai acesteia către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie în trei transe egale şi succesive, scadente la data de întâi a fiecărei luni, începând cu luna următoare intrării in vigoare a prezentei legi din veniturile obţinute din privatizare şi din valorificare a activelor statului”.

Conform prevederilor legale sus menţionate, pana la data de 01 septembrie 2009 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului trebuia sa restituie integral Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie aceste sume.

5. Considerentele instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond se apreciază că acest motiv nu este fondat, având în vedere că este vorba de un refuz în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 - de a soluţiona cererea nr. 2798/2012 de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv de a achita reclamantului Oficiul Participanţilor Statului şi privatizării suma de 7.980.000 RON reprezentând diferenţa rămasă de virat din suma prevăzută de O.U.G. nr. 13/2009 aprobată prin Legea nr. 234/2009, această sumă fiind scadentă la 01 septembrie 2009 - deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, la data de 12 noiembrie 2009.

Nu se poate vorba de principiul aplicării imediate a legii noi, întrucât aceasta în acelaşi timp nu poate retroactiva şi aplica situaţiilor ivite înainte de intrarea sa în vigoare. Această lege arată că se aplică procedurile de restituire de sume aferente conform normelor metodologice prin ordin al ministrului finanţelor publice, dar începând cu data intrării sale în vigoare, nu se referă la sume scadente anterior intrării sale în vigoare [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 328/2009] şi nu atrage competenţa Tribunalului comercial.

- Al doilea motiv de recurs referitor tot la aplicabilitatea Legii nr. 329/2009 în sensul că sumele instituţiilor se virează integral la bugetul de stat şi ar avea ca destinaţie tot bugetul de stat.

Aşa cum s-a arătat mai sus, Legea nr. 329/2009 a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, iar obligaţia pârâtei este scadentă la data de 01 septembrie 2009.

Prin O.U.G. nr. 13/2009 privind restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legat al acesteia către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie a sumelor existente în conturile acestuia la data de 31 decembrie 2006, s-a prevăzut obligaţia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a restitui Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie suma de 8.197.000 RON, constituita ca disponibil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 399/2002 şi suma de 393.000 RON, constituita potrivit prevederilor O.U.G. nr. 169/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 380/2002.

Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 234/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 13/2009 „Sumele prevăzute la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2009 se vor restitui de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau orice succesor legal ai acesteia către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie în trei tranşe egale şi succesive, scadente la data de întâi a fiecărei luni, începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi din veniturile obţinute din privatizare şi din valorificare a activelor statului”.

- În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Guvernului României prin Secretariatul General.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că suma solicitată de reclamant este prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli al pârâtei cu destinaţia „transfer disponibil către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie conform O.U.G. nr. 13/2009 - pct. 1.3.3 din indicativul cheltuielilor.

Cum Preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este ordonator principal de credite atât pentru cheltuielile care se asigură la bugetul de stat, cât şi pentru bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de privatizare şi valorificare a activelor statului (pct. 4 din O.U.G. nr. 4/2011) - nu este întemeiată cererea de chemare în garanţie a Statului şi a Guvernului.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei nr. 2558 din 09 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 7179/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 7254/2013. Contencios. Anulare act... →

ICCJ. Decizia nr. 7225/2013. Contencios

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7225/2013. Contencios