ICCJ. Decizia nr. 7380/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7380/2013
Dosar nr. 5307/2/2011
Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 iunie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului B.N. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, preot ortodox la biserica din satul Adămeşti, comuna Nanov, judeţul Teleorman, a fost recrutat la data de 0.1 martie 1988 de către Inspectoratul Judeţean Teleorman, Serviciul 1 „pentru a cunoaşte starea de spirit în rândul cetăţenilor din satul Adămeşti, comuna Nanov, comentariile politice pe care le fac, precum şi constituirea unor anturaje care-şi propun iniţierea unor acţiuni de natură ostilă", iar în momentul recrutării a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „S.".
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susţinut că a colaborat cu organele de miliţie, făcând cunoscută starea de spirit ce se găsea în rândul întregii populaţii.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 1380 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul B.N. şi constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat conţinutul angajamentului semnat de pârât şi notele informative aflate la dosar, reţinând că pârâtul a fost recrutat de organele Securităţii sub numele conspirativ „S.”, relatând organelor de Securitate despre două persoane care au comentat în mod tendenţios hotărârile luate de factorii politici de decizie din epoca respectivă, precum şi despre o persoană care făcea parte din cultul religios „Martorii lui Iehova”.
Curtea a apreciat, pe de o parte, că activitatea pârâtului se înscrie în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât avea în vedere atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizau îngrădirea dreptului la libera exprimare şi a libertăţii de conştiinţă, iar, pe de altă parte, că apărările pârâtului nu pot fi reţinute, întrucât s-a angajat în mod neechivoc să sprijine organele de Securitate, iar nu cele de miliţie, cum afirmă în întâmpinare.
În plus, judecătorul fondului a apreciat ca fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că pârâtul a fost la rândul său urmărit, întrucât această activitate s-a desfăşurat în principal pentru verificarea sa în scopul unei eventuale recrutări.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul B.N. a declarat recurs.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii. Probele administrate în cauză nu dovedesc că a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
A mai susţinut că instanţa de fond în mod neîntemeiat i-a respins proba cu martori prin care urma să dovedească condiţiile şi circumstanţele concrete prin care au fost date declaraţiile, dar şi proba cu înscrisuri prin care ar fi dorit să demonstreze implicarea lui în diferite acţiunii caritabile şi de binefacere, ca fondator cu merite deosebite al unor organizaţii şi entităţi cu scop umanitar, respectiv de ajutorare al orfanilor şi altor categorii dezavantajate.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Principalele critici ale recurentului vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motivele recurentului fiind însă nefondate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii sub orice formă, prin care se denunţau activităţii sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din această perspectivă textul de lege mai sus menţionat se interpretează foarte clar, în sensul că denunţurile respective vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit probatoriului administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat în anul 1988 sub numele conspirativ de „S.”, furnizând note informative despre persoane care îşi exprimau nemulţumirea faţă de politica de stat şi de partid, sau despre persoane care aveau altă orientare religioasă decât cea ortodoxă.
Toate ceste informaţii despre anumite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi a dreptului la libertatea conştiinţei şi religiei prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În aceste condiţii prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008.
Cererile în probaţiune solicitate de pârâtul-recurent n faţa primei instanţe, în mod corect au fost respinse ca nepertinente şi neconcludente, câtă vreme din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâtul a acceptat să colaboreze cu securitatea, relevant în acest sens fiind consimţământul exprimat în scris prin angajament şi apoi notele informative despre atitudinile şi comportamentul diferitelor persoane.
Nici activităţile de caritate desfăşurate de pârâtul - recurent desfăşurate după 1990 nu au relevanţă în soluţionarea cauzei întrucât accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii sunt vizează acţiuni desfăşurate în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989.
Pentru toate aceste considerente criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt nefondate recursul urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), 316 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva Sentinţei civile nr. 1380 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7337/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 7384/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
