ICCJ. Decizia nr. 75/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2013
Dosar nr. 10146/2/2010
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Sindicatul Sistem Orăştie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 49/2009 de către C.N.C.D. şi, pe cale de consecinţă, să se constate existenţa unor tratamente discriminatorii la care sunt supuşi angajaţii români faţă de cei italieni. Totodată, a solicitat a se dispune restabilirea situaţiei anterioare discriminării, precum şi sancţionarea celor care se fac vinovaţi de aceste practici discriminatorii, şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, astfel cum rezultă din sesizarea făcută către C.N.C.D. precum şi din discuţiile avute cu ocazia anchetei efectuată de echipa de investigare la faţa locului, în cadrul societăţii SC S.R. SRL au avut loc unele evenimente menite să tulbure activitatea normală prestată de muncitori.
Prin sentinţa civilă nr. 6270 din 29 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Sindicatul Sistem Orăştie din cadrul SC S.R. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că nu există motive veritabile de nelegalitate a hotărârii nr. 567 din 19 noiembrie 2009 a C.N.C.D.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Sindicatul Sistem Orăştie din cadrul SC S.R. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii.
Recurentul consideră că, analizând considerentele sentinţei civile nr. 6270 din 28 octombrie 2011, acestea pot fi sintetizate după cum urmează:se citează din Deciziile Curţii Constituţionale nr. 316/2005 şi nr. 818/2008, se citează art. 2 din O.G. nr. 137/2000, se citează din art. 3 din Regulamentul comunitar nr. 1408/71 şi dintr-o serie de hotărâri ale Curţii (nu se precizează care Curte).
În afară de aceste citate ale unor texte legale motivarea instanţei de judecată se rezumă la câteva paragrafe, care, departe de a avea la bază vreo normă juridică sau orice legătură cu domeniul juridic, exprimă opinia personală a completului de judecată despre angajaţii români, la modul general.
Recurentul mai arată că instanţa de judecata nu a analizat fondul cererii, care viza nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii C.N.C.D. nr. 567 din 19 noiembrie 2009.
Recurentul precizează că era necesară audierea a doi martori în prezenta cauză pentru a putea stabili situaţia de fapt, măsurile discriminatorii aplicate şi abuzurile angajatorului, însă instanţa de fond a respins această probă.
Astfel fiind, recurentul consideră că, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să facă o reală cercetare a fondului cauzei, să analizeze toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de Sindicat cu privire la hotărârea C.N.C.D. şi să administreze proba cu martori, pentru a stabili situaţia de fapt din cauză.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acţiunea dedusă judecăţii şi de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece prima instanţă nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate.
Mai precis, instanţa nu a analizat situaţia factuală existentă în speţă, în raport cu probele administrate în cauză de către părţi.
Procedând astfel, instanţa de fond nu a realizat o cercetare a fondului cauzei, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Sindicatul Sistem Orăştie din cadrul SC S.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 6270 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 764/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
