ICCJ. Decizia nr. 7527/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7527/2013
Dosar nr. 1127/221/2013
Şedinţa de la 29 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă cu nr. 2786 din 30 mai 2013 Judecătoria Deva a disjuns cererea având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie seria X nr. Y. din 1 februarie 2013, cât priveşte fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din H.G. nr. 69/2012 şi amenda aplicată de 14.000 RON, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Deva, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de către petenta S.C. N.I.E. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (X), împotriva măsurii suplimentare de suspendare a copiei conforme a licenţei comunitare nr. 0700421, emisă pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare X, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 205 din 2 septembrie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii Alba Iulia, invocată de instanţa din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că măsura (sancţiunea) suspendării copiei conforme a licenţei comunitare a fost luată prin procesul-verbal de contravenţie, aplicarea sa fiind urmarea săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 3, pct. 24 din H.G. nr. 69/2012, soluţia ce se va pronunţa cu privire la existenţa contravenţiei fiind determinată în ceea ce priveşte soluţia ce se va pronunţa cu privire la măsura suspendării, astfel că aparţine judecătoriei competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind măsura suspendării copiei conforme.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă reclamantul a solicitat anularea procesului verbal, exonerarea petentei de la plata amenzii sau înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertismentul şi înlăturarea măsurii suplimentare de suspendare a copiei conforme a licenţei comunitare emisă pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare X pentru 30 de zile.
La 30 mai 2013 instanţa a dispus disjungerea cererii având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria X nr. Y. din 01 februarie 2013, cât priveşte fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din H.G. nr. 69/2012 şi amenda aplicată de 14.000 RON şi înregistrarea acesteia separată într-un nou dosar având ca obiect plângere civilă.
Prezentul dosar are ca obiect doar plângerea împotriva măsurii suplimentare de suspendare a copiei conforme a licenţei comunitare nr. 0700421 pentru transportul rutier internaţional de mărfuri contra cost unui terţ, eliberată de MTI- Autoritatea Rutieră Română, pentru autovehiculul cu numărul X.
Conform dispoziţiilor art. 55 din H.G. nr. 69/2012: "Împotriva sancţiunilor de retragere sau suspendare a licenţei de transport/licenţei comunitare, a copiei conforme a licenţei de transport/copiei conforme a licenţei comunitare, ... se poate adresa cu plângere instanţelor de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
Intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier X, este o autoritate publică centrală, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1088/2011 privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, astfel că instanţa competentă să judece plângerea petentei este secţia de contencios administrative şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. "N.I.E." S.R.L. şi intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7526/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7535/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
