ICCJ. Decizia nr. 7566/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7566/2013
Dosar nr. 2463/108/2010*
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 343 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Zădăreni prin Primar în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile Care Au Aparţinut cultelor Religioase din România şi Parohia Româno Catolică Aradul Nou prin Episcopia Romano Catolică Timişoara, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea formulată de către pârâta Episcopia Romano-Catolică Aradul Nou s-a solicitat Comisiei Speciale de Retrocedare retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. 90 Zădăreni, cu nr. topo 190-191 şi nr. topo 554/2.
Prin Decizia nr. 2296 din 23 martie 2010, emisă de Comisia Specială de Retrocedare s-a dispus retrocedarea imobilului înscris în CF nr. 90 Zădăreni, cu nr. topo 190 - 191, iar prin Decizia nr. 2297 din 23 martie 2010 s-a respins cererea de retrocedare a imobilului evidenţiat cu nr. top.554/a.
Obiectul cauzei de faţă îl constituie doar Decizia nr. 2296 din 23 martie 2010, decizie contestată de reclamanta Comuna Zădăreni pe considerentul că pârâta Parohia Romano Catolică Aradul Nou nu a dovedit că imobilul retrocedat ar fi aparţinut Fondului Şcolar Romano - Catolic din Zădăreni, reclamanta susţinând că în realitate acesta i-ar fi aparţinut Asociaţiei Urbarialiştilor.
Instanţa de fond a apreciat că respectivele susţineri sunt neîntemeiate, întrucât din extrasul CF nr. 90 rezultă că imobilul constând în clădirea şcolii nr. 112, împreună cu curte şi grădină a constituit proprietatea şcolii romano catolice, fiind preluat de Statul Român prin Decretul nr. 176 din 03 august 1948, aşa cum rezultă din anexa acestui decret, unde apare ca fiind "şcoala primară romano-catolică germană din Zădăreni, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal".
Totodată, s-a mai reţinut că din inventarul transmis Statului Român la naţionalizare rezultă că imobilul menţionat a avut ca proprietar de facto Biserica Romano-Catolică şi ca proprietar în CF fondul şcolar al acestei confesiuni (poziţia 6 din inventar).
Împrejurarea că ulterior naţionalizării este menţionată în CF Asociaţia Urbarialiştilor iar apoi comuna Zădăreni nu înlătură, în opinia judecătorului fondului, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în condiţiile în care pentru admiterea cererii de retrocedare este necesară dovedirea calităţii de proprietar la data naţionalizării, calitate care, în cauză, rezultă cu claritate din însuşi decretul de naţionalizare.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 343 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Comuna Zădăreni prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond a stabilit că motivele de nelegalitate invocate în susţinerea cererii de anulare a Deciziei nr. 2296 din 23 martie 2010 sunt neîntemeiate, pentru considerente greşite în fapt şi în drept iar interpretarea actelor de proprietate şi expropriere precum şi a calităţii de proprietar s-a făcut prin interpretarea greşită a actului juridic sancţionată cu modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu lipsa de temei legal a actului administrativ supus controlului de legalitate ce justifică modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurenta că în mod greşit pârâta Comisia Specială a stabilit cine este proprietarul bunurilor în litigiu din dovezile prezentate de către pârâte în acest sens, în condiţiile în care extrasele de carte funciară, depuse la dosar, atestă că Asociaţia Urbarialiştilor este proprietara bunurilor situate în Zădăreni, nr. 112, înscrisă în CF 90, nr. top.190 - 191, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 2.877 mp.
În acest sens, recurenta arată că deşi extrasul de carte funciară eliberat la 27 aprilie 2004 cu nr. 15927 de Judecătoria Arad atestă că în localitatea Zădăreni în CF nr. 90 nr. top. 190 - 191 la nr. 112, terenul în întindere de 2877 mp este înscris în foaia de proprietate Asociaţia Urbarialiştilor cu titlu de posesie faptică de la localizare, instanţa de fond nu a făcut verificarea acestui extras de carte funciară care exprimă neîndoios o altă formă de proprietate decât cea a intimatelor.
Printr-o altă critică formulate recurenta susţine că instanţa d fond nu a procedat la compararea copiilor de coală funciară 89 şi 90 în original şi traduceri depuse de Episcopia Romano Catolică Timişoara, în condiţiile în care în coala de CF 89 este înscris fondul parohial catolic sub A şi în coala de CF 90 este înscris fondul şcolar sub A.
În concluzie, susţine recurenta că există o eroare asupra obiectului cererii de retrocedare pentru ca în CF 755 unde a funcţionat şcoala întotdeauna, faptic s-a produs trecerea din proprietatea bisericii în cea a statului, fără efectuarea întabulării în cartea funciară, iar asupra şcolii ce niciodată nu a fost proprietatea bisericii Romano-Catolice din CF 90 cu topo. 190 - 191, proprietatea Asociaţiei Urbarialiştilor a rămas aceasta proprietară.
În consecinţă, recurenta susţine că a dovedit că niciodată intimatele pârâte nu au fost proprietarele bunurilor retrocedate din eroare şi că o altă persoană, adică Asociaţia Urbarialiştilor a avut dreptul real de proprietate pe care nu l-a putut exercita ca urmare a preluării abuzive fără titlu de către Statul Român în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Specială de Retrocedare, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, susţinând că în mod corect a apreciat instanţa de fond faptul că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât imobilul, constând în clădirea şcolii nr. 112, împreună cu curte şi grădină a constituit proprietatea şcolii romano-catolice, fiind preluat de statul român prin Decretul nr. 176/1948.
Astfel, intimata arată că potrivit traducerii legalizate a cărţii funciare nr. 90 a localităţii Zădărlac, proprietarul tabular al imobilului cu nr. 190 - 191 a fost fondul şcolii din loc. Zădărlac iar nu Asociaţia Urbarialiştilor, aşa cum reiese în mod eronat din extrasul nr. 19525 din 27 aprilie 2004.
Privitor la compararea colilor de carte funciară nr. 89 şi 90 ale loc. Zădăreni la care face referire recurenta în cuprinsul cererii de recurs, intimata apreciază că aceasta este irelevantă pentru soluţionarea cauzei. În acest sens, se arată că într-adevăr, potrivit cărţii funciare nr. 89, proprietar tabular asupra imobilului identificat cu nr. top.188, 189 a fost fondul parohial romano-catolic, iar potrivit cărţii funciare nr. 90, proprietar tabular asupra imobilului identificat cu nr. topo 190 - 191 a fost fondul şcolar, însă aceste aspect nu susţin decât faptul că imobilele respective au avut afectaţiuni diferite, fiind incluse, potrivit Statutelor Bisericii Romano-Catolice, în două fonduri diferite, destinate a susţine activităţi diferite.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma criticilor ce se pot subsuma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu există motive de casare/modificare a sentinţei pronunţate întrucât aşa cum rezultă din considerentele avute în vedere de prima instanţă aceasta şi-a întemeiat soluţia atât pe prevederile legale incidente - O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare - cât şi pe probatoriul administrat.
Astfel, Înalta Curte reţine că obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea Deciziei nr. 2296 din 23 martie 2010 prin care Comisia Specială de Retrocedare a retrocedat Parohiei Romano-Catolice Aradul Nou imobilul compus din construcţie şi terenul aferent, situate în comuna Zădăreni, judeţul Arad, înscris în cartea funciară nr. 90 a localităţii Zădărlac (Zădăreni), judeţul Arad, nr. top. 190 - 191, recurenta susţinând, ca şi motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, faptul că pârâta Parohia Româno-Catolică Aradul Nou nu a dovedit că imobilul retrocedat ar fi aparţinut Fondului Şcolar Romano-Catolic din Zădăreni, pentru că în realitate acest imobil a aparţinut Asociaţiei Urbarialiştilor.
Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că Decizia nr. 2296/2010 a fost emisă cu respectarea O.U.G. nr. 94/2000, în considerentele sentinţei aflate în control judiciar dezvoltându-se argumentele de fapt şi de drept pertinente, în raport de care nu poate fi primită cererea Consiliului Local al Comunei Zădăreni de modificare a actului administrativ în discuţie, apreciat de reclamantă, în mod nejustificat, ca nelegal.
Astfel, Înalta Curte constată că, în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilelor supuse restituirii în baza O.U.G. nr. 94/2000, extrasul de carte funciară nu are o valoare probatorie absolută, cum în mod greşit susţine recurenta care trece cu vederea că O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă o lege specială care se aplică cu prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Prin urmare, în condiţiile în care prin art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă incidentă se statuează că "pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum şi orice alte acte care, coroborate, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive", în mod corect intimata Comisia Specială a constatat prin decizia contestat că imobilul în natură teren şi construcţie ce a făcut obiectul cererii de retrocedare a fost proprietatea Fondului Şcolar romano-catolic din Zădăreni, la momentul deposedării abuzive, prin Decretul nr. 176/1948, nu doar în baza datelor rezultate din înscrierile din cartea funciare nr. 90 a localităţii Zădăreni ci a dat valoare probatorie şi celorlalte înscrisuri depuse în completarea cărţii funciare, inclusiv fişa de inventar a bunurilor aparţinând bisericii romano-catolice din Zădăreni/declaraţiei martorei E.T. autentificată.
În contextul criticilor formulate de recurentă, se impune a fi subliniat, în acord cu instanţa de fond, şi faptul că în soluţionarea cererilor de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000 are relevanţă calitatea de proprietar la momentul preluării abuzive a bunului prin Decretul nr. 176/1948 şi nu situaţia juridică conturată prin actele încheiate sau emise ulterior momentului naţionalizării. Prin urmare, chiar dacă dând eficienţă extrasului de carte funciară nr. 19525 din 27 aprilie 2004, care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, am accepta că Asociaţia Urbarialiştilor a dobândit un drept de proprietate, prin înscriere în CF 90 Zădăreni (aşa cum rezultă din datele înscrise de recurentă în fişa privind situaţia juridică şi locative a imobilului înaintată intimatei Comisia Specială prin adresa nr. 2291 din 03 iulie 2009) asupra terenului şi nu asupra întregului imobil retrocedat acest lucru nu conduce la conturarea unei alte situaţii juridice în condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că respectivul drept a fost deţinut la data naţionalizării, singurul moment relevant în procedura de restituire reglementată prin O.U.G. nr. 94/2000. De altfel, este lesne de observat că datele rezultate din traducerea legalizată a CF nr. 90 a localităţii Zădăreni sunt în acord cu fişa de inventor a bunurilor aparţinând bisericii romano-catolice din Zădăreni dar şi cu anexa Decretului nr. 176/1948 referitoare la preluarea şcolii primare română, categoria germană, din Zădăreni, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, toate aceste înscrisuri coroborate dovedesc fără echivoc că proprietar al imobilului era la data naţionalizării Fondul şcolar din localitatea Zădăreni şi nu Asociaţia Urbarialiştilor, cum în mod nejustificat din punct de vedere probator se susţine prin cererea de recurs.
Totodată, în condiţiile în care în cartea funciară nr. 90 a localităţii Zădăreni, tradusă în limba română, nu apare înscris dreptul de proprietate al Asociaţiei Urbarialiştilor, asupra imobilului nr. 190 - 191, deşi apar menţiunile înscrise la 11 aprilie 1957 în baza Încheierii nr. 1833, referitoare la notarea dreptului deţinut de stat în urma preluării imobilului iar ulterior Încheierea nr. 7449 din 09 februarie 2009 referitoare la drepturile înscrise în favoarea recurentului în baza H.C.L. Zădăreni nr. 6/2009, nu se regăseşte nicio menţiune referitoare la drepturile Asociaţia Urbarialiştilor asupra respectivului imobil, nu se impune în cauză compararea traducerii cărţii funciare cu extrasul de carte funciară nr. 19525 din 27 aprilie 2004, urmând a fi înlăturate şi criticile formulate de recurentă pe acest aspect.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comuna Zădăreni, reprezentată de Primarul Comunei P.D, împotriva Sentinţei civile nr. 343 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7535/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7620/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
