ICCJ. Decizia nr. 7532/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7532/2013
Dosar nr. 326/42/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 743 din 06 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Primăria comunei F. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială de soluţionare a acţiunii aparţine Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria comunei F. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova.
Prin decizia nr. 5102 din 29 noiembrie 2012, Înalta Curte a admis recursul declarat de Primăria comunei F., prin primar, împotriva sentinţei nr. 325/2011 a Curţii de Apel Ploieşti şi a casat această sentinţă cu trimitere pentru rejudecare la această instanţă.
Prin sentinţa nr. 112 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a declinat competenţa de soluţionare la Tribunalul Prahova.
S-a reţinut că actele atacate prin acţiune de către reclamant sunt: decizia nr. 45/2010 a Camerei de Conturi Prahova şi încheierea din 01 februarie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, însă actul administrativ care produce efecte juridice este decizia emisă de Camera de Conturi Prahova care este o autoritate publică de nivel local, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cererii aparţine tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă încheierea atacată cu acţiune de reclamant şi prin care se respinge contestaţia formulată de acesta împotriva deciziei nr. 45/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova, este emisă de structura centrală a Curţii de Conturi a României, actul administrativ care produce efecte juridice şi care este supus obligaţiei de executare, este tot decizia emisă de Camera de Conturi, care este o autoritate publică de nivel local.
În vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ şi fiscal Înalta Curte a adoptat această soluţie şi a avut în vedere inclusiv faptul că dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea Curţii de Apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, prin decizia nr. 4522/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor din Regulament care stabilesc o altă competenţă decât cea legală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:
Obiectul acţiunii deduse analizei judiciare în cauza de faţă îl constituie plângerea formulată de Primăria comunei F. împotriva deciziei nr. 45/2010 a Camerei de Conturi Prahova şi a încheierii din 01 septembrie 2011.
Actul administrativ care produce efecte juridice este decizia Camerei de Conturi Prahova, autoritate publică la nivel local, astfel că în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine Tribunalului Prahova.
De altfel, pe de o parte, pct. 228 din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a fost apreciat ca fiind nelegal, sens în care s-a pronunţat decizia nr. 4522/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte, Regulamentul producea efecte începând din anul 2011, or în cauză, actele sunt emise în anul 2010, aşa încât pct. 228 din Regulament nu este aplicabil speţei.
În ceea ce priveşte efectele deciziei nr. 5102/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost casată sentinţa Curţii de Apel Ploieşti cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, trebuie precizat că de la data pronunţării acestei decizii au apărut temeiuri noi, neverificate de instanţa care a pronunţat hotărârea de casare.
Sub aspectul competenţei materiale instanţa de recurs nu s-a pronunţat, astfel că faţă de considerentele expuse mai sus şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria comunei F. prin Primar şi pe pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7508/2013. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 7608/2013. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
