ICCJ. Decizia nr. 7499/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 7499 /2013

Dosar nr. 4172/40/2012

Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Integritate Bucureşti, a solicitat ca prin hotărâre ce se va pronunţa să se anuleze raportul de evaluare din 15 iunie 2012 şi toate actele întocmite de către pârâtă în procesul de verificare a activităţii de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor în perioada exercitării mandatului său de consilier local.

Reclamantul a arătat că în cadrul procedurii de control efectuat de către pârâtă nu a fost respectat dreptul la replică încălcându-se principiului egalităţii de arme. De asemenea, a recunoscut că este acţionar la societatea cu care primăria a încheiat contractul de servicii din 27 septembrie 2011 dar valoarea acestora este modică, contractul fiind încheiat şi negociat prin directorul executiv al firmei, însă la acel moment nu era în activitate.

Prin sentinţa civilă nr. 369 din 13 noiembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului A.M.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a înlăturat apărările reclamantului referitoare la încălcarea de către Agenţia Naţională de Integritate a prevederilor art. 14 al Legii nr. 176/2010 pentru faptul că ele nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează procedura referitoare la evaluarea averii, şi nu procedura evaluării conflictelor de interese şi incompatibilităţilor.

Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul a fost validat în funcţia de consilier local la 20 iunie 2008, prin Hotărârea nr. 267 din 20 iunie 2008 a Consiliului local al Municipiului Botoşani, iar actele dosarului atestă împrejurarea că, în perioada exercitării mandatului, SC E.O.P.G. SRL, societate comercială unde persoana evaluată deţinea calitatea de asociat unic şi administrator, a încheiat un contract de servicii cu Primăria Municipiului Botoşani, în valoare de 5.859 RON.

S-a mai reţinut că reclamantul nu a negat această împrejurare, însă s-a prevalat de faptul că valoarea contractului este mică, acesta fiind încheiat prin directorul executiv al firmei.

Instanţa de fond a considerat că aceste argumente nu pot fi primite, întrucât textele art. 90, 92 din Legea nr. 161/2003 sunt clare, ferme, neechivoce, aplicabilitatea lor nefiind condiţionată, astfel cum în mod judicios a arătat pârâta, de valoarea contractului, durata acestuia, concedii ş.a.m.d.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul A.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că art. 46 din Legea nr. 215/2001, invocat în adresa Agenţiei Naţionale de Integritate din 23 aprilie 20 1 2, face referire la conflictul de interese privind votul în consiliul local, problemă care nu se pune sub nici o formă în raportul final al intimatei, situaţie care evident l-a îndrumat într-o direcţie greşită, fapt care ar fi viciat conţinutul răspunsului.

Recurentul mai precizează că la adresa intimatei nu a mai primit răspuns, ci direct raportul de evaluare din 15 iunie 2012, în care se arată că „Până la data întocmirii prezentului raport de evaluare, persoană evaluată nu a procedat la transmiterea unui punct de vedere”. La fel în întâmpinarea intimatei de la dosar se arată că „(...) Prin urmare, inspectorul de integritate, în lipsa punctului de vedere al reclamantului şi având confirmarea de primire, considerând în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi a putut proceda la întocmirea raportului de evaluare din 15 iunie 2012”.

Deci, atât în raportul de evaluare, cât şi în întâmpinarea intimatei, se trece sub tăcere existenţa unui răspuns al reclamantului, în care legitim se cerea o informare, răspuns care, indiferent de cum era apreciat, ar fi trebuit să fie luat în considerare şi menţionat, atât de către intimată, cât şi în sentinţa curţii de apel.

Recurentul mai precizează că din raport lipseşte menţiunea legală a incompatibilităţii începând cu data încheierii contractului, respectiv 27 septembrie 2011, conform prevederilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Se mai arată că respectiva lucrare, care face obiectul contractului, a fost realizată, la cererea unui compartiment din Primărie, care nu are vreun fel de subordonare Consiliului Local, în una din perioadele când a lipsit din societate, ca urmare a unor probleme de sănătate. Decizia privind executarea acestei lucrări, a fost luată de Directorul executiv al societăţii, care coordonează activitatea în aceste situaţii, şi care ştia că suntem singura societare care acceptă astfel de lucrări (valoare şi beneficiu mici, pentru o lucrare complexă şi care necesită multă experienţă şi utilaje specifice). S-a observat că nu ar putea exista motive să refuze, dimpotrivă a apreciat că este de datoria noastră să ajutăm Primăria pentru rezolvarea problemei, în plus era vorba despre o sumă mică, pentru care s-a solicitat în prealabil o ofertă, procedură standard prin care cei din domeniu ştiu că se face o prospectare a pieţei de către beneficiar, privind preţurile şi posibilităţile tehnice de realizare.

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, a declanşat din oficiu, evaluarea respectării de către recurentul-reclamant, consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Botoşani, a regimului conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

„(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice date ori informaţii pe care le consideră necesare.”

Din actele dosarului rezultă că inspectorul de integritate a procedat la informarea recurentului-reclamant, la data de 27 aprilie 2012, prin adresa din 23 aprilie 2012, despre faptul că din activitatea de evaluare au fost identificate elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate (prin încălcarea prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003), fiind invitat să prezinte un punct de vedere, precum şi date şi informaţii necesare lămuririi aspectelor semnalate, personal sau prin avocat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sub acest aspect sunt neîntemeiate, din confirmările de primire anexate cauzei rezultând că acesta a avut cunoştinţă despre declanşarea activităţii de evaluare.

Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010:

„(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare”.

Prin urmare, inspectorul de integritate, în lipsa punctului de vedere al recurentului şi având confirmarea de primire, considerând în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, a putut proceda la întocmirea raportului de evaluare din 15 iunie 2012.

Înalta Curte are în vedere că mandatul recurentului-reclamant, de consilier, a fost validat la data de 20 iunie 2008 prin Hotărârea nr. 267 din 20 iunie 2008 a Consiliului Local al Municipiului Botoşani, iar acesta a fost identificat ca deţinând calitatea asociat şi administrator la SC E.O.P.G. SRL, care a încheiat contractul de servicii din 27 septembrie 2011 cu Primăria Municipiului Botoşani, în valoare de 5.859 RON.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

„Consilierii locali şi consilierii judeţeni, care au funcţia de preşedinte vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordine ori sub autoritatea consiliului local sau a consiliilor judeţene respective”.

Potrivit prevederilor art. 92 din Legea nr. 161/2003:

„(1) Încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligaţia ca în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunţe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

(3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.”

Având în vedere că societatea comercială unde recurentul-reclamant deţinea calitatea de asociat unic şi administrator a încheiat un contract de servicii cu Primăria Municipalul Botoşani, în valoare de 5.859 RON, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, Înalta Curte constată că susţinerea reclamantului potrivit căreia nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât contractul de servicii are o valoare de 5.859 RON şi a fost negociat şi încheiat prin directorul executiv al firmei este neîntemeiată, iar instanţa de fond în mod corect a apreciat că apărările acestuia nu pot fi luat în considerare.

Reclamantul a fost asociat şi administrator al SC E.O.P.G. SRL, societate care a încheiat contractul de prestări servicii cu Primăria Municipiului Botoşani, astfel că s-a nesocotit interdicţia prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ceea ce a antrenat starea de incompatibilitate, indiferent de valoarea contractului sau modul de atribuire a acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A.M. împotriva sentinţei nr. 369 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7499/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs