ICCJ. Decizia nr. 7461/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7461/2013
Dosar nr. 9886/62/2010
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 septembrie 2010, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 9886/62/2010, acţiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov - Activitatea de Inspecţie Fiscală prin care s-a solicitat nulitatea absolută a procesului-verbal din 16 august 2010, a raportului de inspecţie fiscală din 16 august 2010 şi restituirea sumei de 41.369.619,34 RON conform sentinţei civile nr. 465/F din 29 aprilie 2009 şi a deciziei civile nr. 280 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
În motivarea acestei acţiuni s-a arătat că SC I.E. SRL a solicitat efectuarea unui control fiscal având în vedere că, potrivit sentinţei nr. 465/F din 29 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi a deciziei nr. 280 din 12 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, urma să recupereze imediat suma de 41.369.619,34 RON.
În opinia reclamantei, pârâta avea obligaţia să efectueze control fiscal aferent lunii mai 2005 şi din martie 2006 până la data de 31 decembrie 2009, iar control fiscal aferent lunii iunie 2005 este nelegal, acesta fiind motivul solicitării constatării nulităţii absolute a actelor fiscale emise la data de 16 august 2010.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia conexităţii Dosarului nr. 9962/62/2010 aflat pe rolul Tribunalului Braşov, la Dosarul nr. 9886/62/2010.
De asemenea, s-a mai invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată întrucât nu a fost precedată de parcurgerea procedurii administrativ-jurisdicţionale care încă nu s-a finalizat.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a formulat o completare la întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului F.I.
Prin sentinţa civilă nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 a fost admisă cererea creditoarei Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ şi s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC I.E. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2006 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
La data de 01 aprilie 2009, F.I., administrator al debitoarei, a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 (de deschidere a procedurii reorganizării) şi a sentinţei civile nr. 3228/F din 21 noiembrie 2006 (de deschidere a procedurii falimentului debitoarei).
Prin sentinţa comercială nr. 465/F din 29 aprilie 2009, instanţa a admis cererea de revizuire formulată de administratorul special şi administratorul statuar al debitoarei, a schimbat sentinţa nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 şi sentinţa civilă nr. 3228/F din 21 noiembrie 2006 pronunţate de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1145 din 01 martie 2006 în sensul că s-a admis contestaţia debitoarei SC I.E. SRL la cererea de deschidere a procedurii formulata de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, ca nefondată, precum şi cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de lichidatorul judiciar, ca nefondată. S-a dispus radierea menţiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, referitoare la deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului SC I.E. SRL, la dizolvarea acesteia şi ridicarea dreptului de administrare.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a promovat recurs împotriva sentinţei civile nr. 465/F din 29 aprilie 2009, soluţia Curţii de Apel Bacău fiind decizia nr. 280 din 12 martie 2010 prin care a fost admis recursul declarat de recurenta creditoare Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei comerciale nr. 465/F din 29 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1145/103/2006, în contradictoriu cu intimata debitoare SC I.E. SRL, intimat administrator debitor F.I., intimat creditor Consiliul Local - Direcţia Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ şi intimat lichidator SC G.C. SPRL.
Decizia a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a respins cererea de revizuire ca nefondată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Raportat la conţinutul acestei decizii, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a înţeles să formuleze la data de 29 septembrie 2010 către Curtea de Apel Bacău o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 280 din 12 martie 2010, în temeiul prevederilor art. 2811 C. proc. civ., solicitând ca instanţa să admită cererea şi să menţioneze expres în dispozitiv, dispoziţiile ce urmează a fi menţinute ca o consecinţă a admiterii cererii de recurs, a modificării în parte a sentinţei recurate nr. 465/F din 29 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi a respingerii cererii de revizuire ca nefondată.
Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat, prin încheierea din data de 29 octombrie 2010, în sensul admiterii cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 280/2010, arătând că menţine dispoziţiile sentinţei recurate cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor, respectiv lipsa capacităţii de exerciţiu, a autorităţii de lucru judecat, a inadmisibilităţii, a cererii de suspendare a cauzei şi a renunţării la cererea de înregistrare a creanţei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 09 februarie 2011, Tribunalul Braşov a dispus conexarea Dosarului nr. 9962/62/2010 la Dosarul nr. 9886/62/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 2350/CA din 11 mai 2011, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Braşov unde dosarul a fost înregistrat sub acelaşi nr. 9886/62/2010, la data de 08 iulie 2011.
Prin sentinţa nr. 239/F din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului F.I. pentru reclamanta SC I.E. SRL şi, în consecinţă, a anulat acţiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov având ca obiect nulitatea absolută a procesului-verbal din 16 august 2010, a raportului de inspecţie fiscală din 16 august 2010, a dispoziţiei din 16 august 2010 şi a deciziei de impunere din 16 august 2010 emise de pârâtă şi restituirea sumei de 41.369.619,34 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Cererile de chemare în judecată conexate, ce formează obiectul analizei prezentei cauze, au fost formulate la datele de 16 septembrie 2010 şi, respectiv 20 septembrie 2010, date la care, potrivit înscrisurilor existente la dosar, SC I.E. SPRL se află în procedura falimentului, sentinţa civilă nr. 1049/F din 19 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a deschis procedura falimentului, fiind în fiinţă, urmare a pronunţării deciziei nr. 280 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
La data de 21 noiembrie 2006 a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului în procedura falimentului, astfel că, de la acel moment, conform art. 25 din Legea nr. 85/2003, lichidatorul judiciar conduce activitatea debitoarei declarată în faliment.
Ca urmare, Curtea văzând lipsa unei poziţii a acestui lichidator de a-şi însuşi cererile de chemare în judecată conexate, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului F.I. pentru recurenta SC I.E. SRL, cu consecinţa anulării acţiunii.
Împotriva sentinţei nr. 239/F din 05 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs SC I.E. SRL.
În conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza I C. proc. civ., şi anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din alin. (1) al art. 303 C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeaşi durată cu termenul pentru exercitarea recursului.
Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în acelaşi termen în care poate fi exercitată calea de atac a cauzei.
De vreme ce recurentul este ţinut de obligaţia motivării recursului într-un anumit termen, el nu va putea să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepţia motivelor privitoare la încălcarea unor dispoziţii imperative.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat o simplă declaraţie de recurs la data de 09 decembrie 2011 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 29 iunie 2012.
Dar aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de SC I.E. SRL împotriva sentinţei nr. 239/F din 05 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7460/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7470/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
