ICCJ. Decizia nr. 768/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 768/2013
Dosar nr. 987/54/2012
Şedinţa publică din 14 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 987/54/2012, la data de 27 aprilie 2012, reclamantul G.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.P.C. şi B.R., comisar şef al C.J.P.C. Gorj, suspendarea Ordinului preşedintelui A.N.P.C. nr. 50 din 23 martie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii privind anularea ordinului, ce formează obiectul Dosarului nr. 822/54/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul ale cărui efecte solicită a fi suspendate, s-a dispus destituirea sa din funcţia publică de conducere de comisar şef al C.J.P.C. Gorj, invocându-se dispoziţiile art. 77 alin. (3) lit. e), art. 78 alin. (2), art. 97 lit. d) coroborat cu art. 101 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, respectiv pentru “săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave”, aspect reţinut prin Raportul Comisiei de disciplină nr. 58 din 14 martie 2012, arătând, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unui asemenea demers, prin raportare la cerinţele legale, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Reclamantul a susţinut că prin hotărârea pronunţată în data de 09 aprilie 2012, în Dosarul nr. 822/54/2012, instanţa a respins cererea de suspendare a ordinului în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. apreciind că în procedura contenciosului administrativ nu există reglementată imposibilitatea formulării ulterioare a unei cereri de suspendare pe art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004, în condiţiile formulării anterioare şi respingerii unei suspendări a efectelor actului administrativ în considerarea art. 14 din aceeaşi lege.
Prin întâmpinare, pârâta B.R. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, în raport cu obiectul cererii.
Pârâta A.N.P.C., prin întâmpinare, a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă dată fiind incidenţa autorităţii de lucru judecat faţă de obiectul cauzei, iar în subsidiar respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală.
Prin Sentinţa nr. 741 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă a respins cererea formulată de reclamat în contradictoriu cu pârâta B.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă a respins cererea formulată de reclamant privind suspendarea executării Ordinului nr. 50 din 23 martie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta B.R., prima instanţă a reţinut că este întemeiată având în vedere că actul administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, Ordinul nr. 50 din 23 martie 2012, este emis de preşedintele A.N.P.C.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâta A.N.P.C., a observat că argumentele ce susţin această excepţie se referă la autoritatea de lucru judecat şi la formularea unei noi cereri de suspendare pe parcursul procesului.
Astfel, deşi reclamantul a susţinut că cererea de suspendare, formulată odată cu acţiunea în anulare în cadrul Dosarului cu nr. 822/54/2012 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, este evident că, fiind formulată odată cu acţiunea în anulare, temeiul juridic este cel prevăzut de art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar autoritatea de lucru judecat, aşa cum este reglementată prin dispoziţiile art. 1201 C. civ., se referă cu precădere la soluţiile pronunţate asupra fondului litigiului, iar nu la cele care privesc măsuri provizorii pe care instanţa le poate dispune în procedura prealabilă sau pe parcursul procesului, cum este şi suspendarea executării unui act administrativ, iar ipoteza prevăzută de art. 14 alin. (6) din Legea 554/2004 nu se regăseşte în cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut, din analiza a ordinului contestat, că sunt menţionate actele care au stat la baza emiterii ordinului, dispoziţiile legale şi motivele pentru care respectivele acte au aplicabilitate, astfel că, cel puţin în aparenţă, în drept şi în fapt, nu există o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul, în cea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la nemotivarea actului, argumentele invocate de reclamant sunt chestiuni de fond, care exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării actului.
Însă, a reţinut că, în speţă, existenţa cazului bine justificat, poate fi reţinută prin faptul că prin Sentinţa nr. 583 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 822/54/2012, s-a admis acţiunea formulată de reclamant şi s-a anulat Ordinul nr. 50 din 23 martie 2012 emis de A.N.P.C.
Cu privire la paguba iminentă, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a adus argumente în privinţa eventualei iminenţe a producerii unei pagube pe care i-ar putea-o produce actul administrativ şi care se impune a fi prevenită.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul G.C.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa apreciind în mod greşit că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1), pentru suspendarea executării actului administrativ.
În susţinerea motivelor de recurs recurentul arată că un argument în plus privind existenţa cazului bine justificat îl constituie faptul că prin Sentinţa nr. 583 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost admisă acţiunea în anulare împotriva Ordinului nr. 50 din 23 martie 2012 emis de A.N.P.C., a fost anulat acest ordin şi s-a dispus reintegrarea în funcţia deţinută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite, reactualizate, de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
Totodată, susţine recurentul, condiţia pagubei iminente a fost probată cu acte concludente privind situaţia financiară dificilă a sa şi a familiei.
Recurentul nu a indicat încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor sale de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că, anterior prezentei acţiuni, reclamantul a formulat acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 882/54/2012, având ca obiect următoarele solicitări: "1). anularea în totalitate ca netemeinică şi nelegală a Ordinului nr. 50 din 23 martie 2012 emis de A.N.P.C. comunicat la data de 26 martie 2012; 2). obligarea pârâtei A.N.P.C. la plata salariului şi a celorlalte drepturi cuvenite actualizate la data plăţii efective pentru perioada cuprinsă între data încetării raportului de serviciu în baza ordinului sus menţionat şi data reintegrării în funcţie; 3). suspendarea executării Ordinului Preşedintelui A.N.P.C. nr. 50 din 23 martie 2012 în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 4). obligarea pârâtei A.N.P.C. la plata cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 274 C. proc. civ."
La termenul procesual din data de 9 aprilie 2012, în cadrul acelui dosar, instanţa de fond s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ, dispunând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Astfel cum în mod corect a apreciat şi prima instanţă, în prezentul dosar, chiar dacă reclamantul a indicat în cererea anterioară doar temeiul de drept constând în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este evident că, fiind formulată odată cu acţiunea principală, respectiva cerere s-a întemeiat exclusiv pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, vizând suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Faţă de această împrejurare, instanţa de control judiciar reţine că în cauză devin incidente prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 respectiv:”Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive”.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de suspendare este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.C.M. împotriva Sentinţei nr. 741 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 79/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
