ICCJ. Decizia nr. 7721/2013. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7721/2013
Dosar nr. 2435/2/2012
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia CNA nr. 130 din 15 martie 2012, reclamanta a fost sancţionată cu obligaţia de a difuza, în ziua de 16 martie 2012, între orele 18.00 - 21.00, timp de 3 ore, numai textul deciziei de sancţionare emise de C.N.A., decizie aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor invocate, publicitatea, pozitivă sau negativă, în legătură cu partide politice, oameni politici, mesaje politice este interzisă, cu excepţia perioadelor de campanie electorală.
În sarcina reclamantei s-a reţinut faptul că în perioada 20 ianuarie - 11 martie 2012, atât pe banda tip N.A., cât şi în cadrul mai multor ediţii ale emisiunii "D.D.D.", postul O., ce aparţine acestuia, a continuat să difuzeze în mod repetat mesaje politice în afara campaniei electorale.
Prin Sentinţa civilă nr. 5195 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Instanţa a admis acţiunea formulată de intimata-reclamantă SC O.T. SRL, anulând Decizia CNA nr. 130 din 15 martie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat în considerentele hotărârii că ingerinţa realizată de art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, nu este necesară într-o societate democratică şi nu urmăreşte un scop legitim, atunci când interzice inclusiv publicitatea pozitivă.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că art. 139 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, apare incidental a fi nelegal raportat la art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la jurisprudenţa Curţii aferentă libertăţii de exprimare şi informare, la art. 20 din Constituţia României, la Directiva 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune modificată prin Directiva 2007/65/CE din 11 decembrie 2007, dacă interzice inclusiv publicitatea politică pozitivă.
Împotriva Sentinţei nr. 5195 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului apreciind că sentinţa atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanţa de fond a interpretat greşit decizia de sancţionare dedusă judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal şi fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat.
În motivarea sentinţei recurate, instanţa de fond porneşte de la premisă greşită potrivit cărei intimata-reclamantă SC O.T. SRL şi-a exercitat libertatea de exprimare prevăzută de art. 10 al Convenţiei Europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Libertatea de exprimare are ca scop principal asigurarea posibilităţii formării opiniei altor persoane prin expunerea propriilor idei şi convingeri.
În speţa de faţă, intimata-reclamantă nu şi-a exprimat propriile convingeri, opinii politice, ci a difuzat informaţii cu privire la mesajul politic al P.P. - D.D., la adresa şi numerele de telefon ale filialelor P.P. - D.D. din municipiul Bucureşti şi alte localităţi din ţară unde publicul era aşteptat să adere la respectivul partid, la întâlnirile ce vor avea loc între conducerea P.P. cu membrii şi simpatizanţii acestuia, în mai multe localităţi din judeţele Mureş şi Bistriţa-Năsăud.
Astfel, modalitatea prin care a înţeles intimata-reclamantă să aducă la cunoştinţa telespectatorilor înfiinţarea unui nou partid politic s-a transformat dintr-o simplă "informare" într-o publicitate politică, într-o campanie electorală în favoarea P.P. - D.D.
Or, trebuie subliniat faptul că o campanie electorală se poate face în limitele cadrului legal stabilit nu de Legea nr. 334/2006, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ci, în funcţie de natura alegerilor, locale, parlamentare sau prezidenţiale, de diferite acte normative.
Actele normative menţionate prevăd atât momentul începerii campaniei electorale cât şi sfârşitul acesteia, durata precum şi interdicţia de a desfăşura activităţi de propagandă electorală în toată perioada de 48 de ore de dinaintea zilei votării, inclusiv în ziua scrutinului.
În consecinţă, rezultă fără de putinţă de tăgadă că scopul urmărit de intimata-reclamantă nu a fost de a-şi exercita "dreptul de a comunica informaţii", ci de a difuza publicitate politică în favoarea unui partid politic.
Curtea de Apel Bucureşti a dispus anularea deciziei contestate, invocând o situaţie de drept inaplicabilă litigiul dedus judecăţii şi o altă situaţie de fapt decât cea reală care a fost avută în vedere la aplicarea sancţiunii din decizia contestată.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., admite recursul declarat de recurentul-pârât şi modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată, Decizia nr. 130 din 15 martie 2012 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului fiind legală.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de intimata-reclamantă, instanţa urmează a o respinge având în vedere că interesul subzistă sub aspectul conţinutului deciziei de sancţionare atacată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 5195 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7706/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7722/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
