ICCJ. Decizia nr. 7722/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia Nr. 7722/2013
Dosar nr. 6087/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A. să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 27 ianuarie 2009 adresată CNSAS de către numitul E.P., se solicita verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (cotă CNSAS). În acest dosar pârâtul a întocmit documente care se regăsesc la dosar.
A mai arătat reclamantul că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 12 mai 2011, precum şi al înscrisurilor anexate acţiunii, pârâtul a avut gradul de maior (1986, 1987, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila, Serviciul 1 (1986, 1987, 1988), Compartimentul 0620 (1989). În această calitate pârâtul a iniţiat "supravegherea informativă prioritară" pentru o avocată cunoscută ca descendentă legionară şi "semnalată în urmă cu mai mulţi ani cu unele comentarii necorespunzătoare în legătură cu reaşezarea preţurilor la unele produse" iar "recent a fost semnalată că la locul de muncă a fost contactată de cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate B.D., în atenţia Serv. III".
A mai susţinut reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libera exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
1.2. Prin întâmpinarea formulată la data de 13 ianuarie 2012, pârâtul H.A. a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
1.3. Prin Sentinţa nr. 193 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât ca fiind neîntemeiate, a admis cererea formulată de reclamant şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Cu privire la calitatea reclamantului a formula prezenta cerere de chemare în judecată, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a constatat că argumentele expuse de autorul excepţiei ţin în realitate de fondul cauzei, neconstituind motive care să se subscrie unei veritabile excepţii.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâtul H.A. a avut gradul de maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila, Serviciul 1 (1986, 1987, 1988) Compartimentul 0620 (1989).
În raport de aceste împrejurări, instanţa a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
A mai reţinut Curtea că din actele depuse de reclamant în dovedire, reiese în mod evident că în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
În consecinţă, instanţa a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată, astfel cum era consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptului la libera exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În opinia Curţii, toate acţiunile pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieţi a unor persoane dar şi opiniile acestora persoane constituie activităţi prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi anume: dreptul la viaţă privată, precum şi dreptul la liberă exprimare.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs H.A. susţinând că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, invocând, în esenţă, următoarele critici:
- cererea formulată de E.P. nu îi este opozabilă, încălcându-se procedura de sesizare, cu toate consecinţele ce decurg asupra admisibilităţii cererii;
- documentele prin care a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I10396 sunt reprezentate în realitate de un singur înscris care reprezintă de fapt o notă dactilografiată nesemnată nici de lt. I.G.;
- nota nu priveşte pe E.P., ci pe soţia acestuia E.O., care nu a formulat cerere de verificare în baza O.U.G. nr. 24/2008;
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
De asemenea, potrivit art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii: "Petiţionarul îndreptăţit, luând la cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.SAS. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate mai sus, rezultă că acţiunea de verificare se realizează exclusiv, la cererea persoanei îndreptăţite şi vizează exclusiv lucrătorul/lucrătorii care a/au lucrat la dosarul său de urmărire.
Deci, cu alte cuvinte, atunci când verificarea nu se face din oficiu, faţă de persoanele enumerate la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea de verificarea se limitează la dosarul persoanei îndreptăţite care a formulat cerere de verificare.
În cauză, din Nota de constatare întocmită de Direcţia de investigaţii din C.N.SAS., rezultă că verificările nu s-au limitat la dosarul persoanei îndreptăţite care a formulat cerere de verificare, fiind extinse şi la dosarele altei persoane care, însă, nu au formulat cerere de verificare, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 şi art. 27 alin. (1) din Regulament, ceea ce reprezintă o nerespectare a acestor dispoziţii legale.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, documentele prin care recurentul-pârât ar fi contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I10396 sunt reprezentate de fapt de un singur înscris, notă, care nu priveşte pe E.P., ci pe soţia acestuia E.O., care nu a formulat cerere de verificare în condiţiile O.U.G. nr. 24/2008.
În aceste condiţii, neregularitatea actului de sesizare constă, pe de o parte, în solicitarea constatării calităţii de lucrător al Securităţii, fără ca E.O. să fi cerut acest lucru, şi pe de altă parte, în faptul că solicitarea vizează o persoană care nu a participat la instrumentarea Dosarului nr. I10396 privind pe E.P..
Astfel, în condiţiile în care intimatul-reclamant a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât în raport de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţeri şi subofiţeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea.
Oricum, din nici un document/act/lucrare a dosarului nu rezultă că acţiunea de urmărire/filare a numitului ar fi avut în vedere activităţi sau atitudini (comentarii) potrivnice regimului totalitar comunist, pe care să le fi realizat sau manifestat acesta, aşa cum cer dispoziţiile art. 1 lit. a) coroborat cu art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel fiind, pentru considerentele prezentate mai sus, instanţa va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.A. împotriva Sentinţei nr. 193 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7721/2013. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 7723/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
