ICCJ. Decizia nr. 7723/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7723/2013
Dosar nr. 163/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H.A.I. constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, potrivit notei de constatare din 29 martie 2010, pârâtul H.A.I. a fost recrutat iniţial la data de 11 noiembrie 1976, sub numele conspirativ A.N., pentru asigurarea supravegherii informative în rândul elevilor de la Liceul de Alimentaţie Publică.
A mai arătat reclamantul că la aceeaşi dată pârâtul a semnat angajament olograf, iar după absolvire, a fost predat Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului de Securitate Cluj şi folosit şi în perioada cât a funcţionat ca ghid O.J.T.
În 1978, prin Biroul de Contrainformaţii, a declarat că pârâtul era încadrat pentru satisfacerea serviciului militar şi că este utilă folosirea acestuia în munca contra-informativă din această unitate, sub numele conspirativ A.
S-a susţinut de reclamant că la data de 22 martie 1980 a avut loc o altă recrutare a pârâtului, de către I.J.S. Cluj, pentru încadrarea informativă a întreprinderii judeţene de transport local.
A precizat reclamantul că şi de această dată pârâtul a semnat angajament olograf, preluându-şi numele conspirativ A.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1378 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva pârâtului H.A.I., în sensul că a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că informaţiile furnizate de pârât au vizat drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv dreptul la viaţa intimă şi la libera circulaţie.
Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Recursul declarat de H.A.I.
Împotriva Sentinţei curţii de apel a declarat recurs pârâtul H.A.I., invocând dispoziţiile art. 3041şi ale art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În opinia recurentului, sentinţa recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
Susţine recurentul că judecătorul fondului s-a limitat doar să prezinte argumentele reclamantului, fără să procedeze la analizarea acestora prin prisma materialului probator administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - critică de nelegalitate subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi cu neobservarea probelor din dosar - critică de netemeinicie ce poate fi avută în vedere de instanţa de recurs potrivit art. 3041 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă însă că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, întrucât dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., impun doar cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor (nu susţinerile acestora), cerinţă îndeplinită în speţă de hotărârea pronunţată de Curtea de apel, care a expus motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul anulării celor două acte administrative.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs se apreciază că şi acesta este neîntemeiat în considerarea următoarelor argumente.
După cum rezultă din cuprinsul notei de constatare notei de constatare din 29 martie 2010, recurentul-pârât H.A.I. a fost recrutat iniţial la data de 11 noiembrie 1976, sub numele conspirativ A.N., pentru asigurarea supravegherii informative în rândul elevilor de la Liceul de Alimentaţie Publică. La aceeaşi dată recurentul-pârât a semnat angajament olograf.
După absolvire, a fost predat Serviciului 3 din cadrul Inspectoratului de Securitate Cluj şi folosit şi în perioada cât a funcţionat ca ghid O.J.T.
La data de 22 martie 1980 a avut loc o altă recrutare a recurentului-pârât, de către I.J.S. Cluj, Serviciul 2, pentru încadrarea informativă a întreprinderii judeţene de transport local.
Şi de această dată recurentul-pârât a semnat angajament olograf, preluându-şi numele conspirativ A.
Prin Sentinţa nr. 1378 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva pârâtului H.A.I., în sensul că a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe acesta.
Concluziile primei instanţe sunt corecte, ele fiind împărtăşite şi de instanţa de control judiciar.
Referitor la condiţiile prevăzute de lege pentru atragerea calităţii de colaborator, Înalta Curte reţine că probele administrate au demonstrat cu prisosinţă justeţea concluziilor curţii de apel.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".
În legătură cu această primă condiţie, trebuie observat faptul că activitatea recurentului-pârât s-a axat în principal pe relatări referitoare la comportamentul şi comentariile colegilor săi de la Liceul de Alimentaţie Publică.
Relevant pentru reţinerea calităţii de colaborator este şi materialul olograf din data de 12 aprilie 1977, în care recurentul-pârât relatează că la sfârşitul trimestrului a auzit în clasă pe elevele H.V. şi C.R. spunând că obişnuiesc să asculte postul de radio, E.L., post care în opinia acestor eleve relatează adevărul în legătură cu diferite evenimente, necenzurând ştirile pe care le transmit, cum fac posturile noastre de radio.
Totodată trebuie menţionate şi notele informative referitoare la cetăţeni români care au contacte, în afara cadrului legal cu cetăţeni străini - nota informativă din 20 noiembrie 1976, precum şi cea din 11 noiembrie 1976.
Referitor la cea de a doua condiţie cerută de O.U.G nr. 24/2008, anume aceea referitoare la conţinutul notelor informative furnizate, din textul legal citat mai sus, rezultă că este suficient ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, condiţie care, în cauza de faţă, este satisfăcută pe deplin de informaţiile în litigiu.
În concluzie, prima instanţă a efectuat o analiză aprofundată a probatoriului administrat prin prisma prevederii legale citate mai sus şi a expus în detaliu motivele care i-au format convingerea că în speţă sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de colaborator a recurentului-pârât.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.A.I. împotriva Sentinţei nr. 1378 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7722/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7741/2013. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
