ICCJ. Decizia nr. 7741/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7741/2013
Dosar nr. 1608/54/2012
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC O.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii V.C., V.G., V.E., Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Primăria Brădeşti şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 - Prefectura Dolj, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 10 decembrie 1998, precum şi a actelor premergătoare acestuia, cu privire la suprafaţa de teren, care potrivit susţinerilor pârâţilor le-a fost ocupată cu suprafaţa afectată sondelor x Brădeşti, y Brădeşti, z Brădeşti şi pentru care reclamanta a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 12 decembrie 2002 întrucât terenul ocupat de aceste sonde a fost expropriat prin Decretele 199/1985 şi 9 din 17 ianuarie 1984.
Pe cale reconvenţională, pârâţii V.G., V.C. şi V.E. au solicitat să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 12 decembrie 2002, cu privire la suprafaţa de teren de 93,45 mp având următoarele dimensiuni x m.
În motivarea cererii, au susţinut că, în urma cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către autorul lor, V.M., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha şi 600 mp, conform TDP din 10 decembrie 1998, situată pe teritoriul localităţii Brădeşti.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 18 iunie 2012, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale depusă la dosar de către pârâţii V.C. şi V.G. şi formarea unui nou dosar, respectiv Dosarul nr. 877/230/2012, având ca obiect anulare act.
Prin Sentinţa civilă nr. 527 din 25 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în Dosarul nr. 877/230/2012, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Filiaşi, invocată de către pârâta SC O.P. SA, în contradictoriu cu pârâţii V.C. şi V.G. şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 1608/54/2012, la data de 11 iulie 2012.
La data de 5 septembrie 2012, pârâta SC O.P. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1036 din 9 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii V.G. şi V.C., în contradictoriu cu pârâţii SC O.P. SA şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile este întemeiată, având în vedere dispoziţiile legale care stabilesc că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului ori în termen de 6 luni din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa lui, revocarea, în tot sau în parte, a actului, precum şi împrejurarea că reclamanţii nu au respectat această procedură, adresându-se direct instanţei de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii V.G. şi V.C. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit prima instanţa a înlăturat apărările în sensul de respingere a excepţiei inadmisibilităţii invocate, întrucât în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece prezenta acţiune are ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru pârâtă, acesteia fiindu-i aplicabile prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în speţă nefiind obligatorie procedura prealabilă.
Recurenţii mai susţin că data la care au aflat de faptul că terenul înscris în titlul de proprietate se suprapune cu terenul înscris în certificatul de proprietate al pârâtei, este 9 noiembrie 2011, cu ocazia depunerii raportului de expertiză specialitatea topografie-cadastru efectuat în cadrul Dosarului înregistrat sub nr. 29135/215/2010 pe rolul Judecătoriei Craiova.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În cauză, recurenţii nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Aşadar, neîndeplinirea de către recurenţi a acestei cerinţe procedurale a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.
Recurenţii au avut cunoştinţă de această excepţie de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâţi şi a cărei copie le-a fost comunicată.
Cu toate acestea, recurenţii nu au formulat apărări şi nu au prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 109 (2) C. proc. civ. potrivit cărora: în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii V.G. şi V.C. împotriva Sentinţei nr. 1036 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7723/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7744/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
