ICCJ. Decizia nr. 7751/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7751/2013
Dosar nr. 9262/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului M.C. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat ca informator, la data de 19 iunie 1970, cu numele conspirativ "L." şi în această calitate a furnizat informaţii despre persoane care intenţionau să fugă din ţară şi făceau pregătiri în acest sens.
Pentru ajutorul dat autorităţilor represive comuniste, în anul 1971, s-a dat curs cererii făcute de pârât ca în vara anului 1971 să-şi petreacă vacanţa în Italia.
Mai arată reclamantul că nu s-a identificat un angajament semnat de pârât, însă această împrejurare e lipsită de relevanţă deoarece legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de strictă furnizare de date şi informaţii organelor de securitate şi nu de existenţa unui astfel de angajament scris.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1383 din 28 februarie 2012, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul M.C..
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că în cadrul probei cu înscrisuri administrată în cauză nu a fost depusă nicio notă informativă redactată sau semnată de pârât fie în clar, fie cu numele conspirativ atribuit.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că la dosar nu există niciun angajament scris sau semnat de pârât, motiv pentru care nu se poate face nicio legătură între acesta şi informatorul "L.", în cazul în care acesta a existat. Sub acest aspect, afirmaţiile conţinute în documentele întocmite de agenţii Securităţii sunt neconcludente, întrucât nu se coroborează cu probe care să emane din alte surse.
Curtea a reţinut că din probele administrate nu reiese faptul că pârâtului i-ar fi fost atribuit numele conspirativ "L." şi nici că persoana căreia i s-a atribuit acest nume ar fi furnizat informaţii care să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Motivele de recurs înfăţişate de reclamant
Împotriva sentinţei pronunţate a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ..
Recurentul critică în principal modul în care prima instanţă a interpretat definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii. Concret, prima instanţă nu a contestat îndeplinirea celor două condiţii impuse de textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008; ci a respins acţiunea întrucât, pe de o parte, intimatul nu a fost recrutat prin semnarea unui angajament, iar pe de altă parte, informaţiile au fost transmise verbal Securităţii.
Recurentul subliniază că din formularea textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă clar că legiuitorul a dat o forţă probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât şi "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".
Mai mult, intimatul-pârât, legal citat, nu a înţeles să conteste realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte.
Mai arată recurentul, că modalitatea amănunţită a informaţiilor, referirilor făcute în legătură cu persoane şi prietenii acestora din ţară şi străinătate, detaliile legate de intenţiile lor de a pleca din ţară şi de modalitatea în care doreau să o facă, indica în mod cert că informaţiile respective nu puteau fi rodul imaginaţiei ofiţerilor de Securitate.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3041C. proc. civ., având în vedere ansamblul probator administrat de prima instanţă, Înalta Curte constată că recursul C.N.S.A.S. este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Obiectul acţiunii judiciare din prezenta cauză este constituit de cererea C.N.S.A.S. în sensul aprecierii asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul M.C., în raport de datele şi documentele cuprinse, în Dosarul R.30686 al cărui titular este acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale, consemnate de lucrătorii Securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa de fond, reţinând că la dosar nu există nici un angajament scris sau semnat de pârât, apreciază că nu se poate face nicio legătură între acestea şi informatorul "L.".
Înalta Curte reţine că împrejurarea că nu a fost identificat un Angajament semnat de pârâtul M.G. este lipsită de relevanţă în raport de condiţiile impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator.
Astfel, legiuitorul a condiţionat constatarea calităţii de colaborator de furnizarea de date şi informaţii organelor de Securitate, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu de existenţa strictă a unui angajament semnat de acesta.
Or, în cauză, ataşat notei de constatare din 7 octombrie 2010, se află mai multe note informative furnizate de "L.", nume conspirativ ce se susţine că ar fi aparţinut pârâtului.
Chiar dacă aceste note informative nu poartă semnătura pârâtului, totuşi acestea cuprind o serie de informaţii ce au fost valorificate de organele de securitate, aşa cum rezultă din notele ofiţerilor efectuate pe notele informative, împrejurare ce nu a fost analizată de judecătoria fondului.
De altfel, instanţa de fond se limitează la a arăta că în cauză nu există un angajament scris sau semnat de pârât, iar informaţiile conţinute de documentele întocmite de agenţii Securităţii sunt neconcludente întrucât nu se coroborează cu probe care să emane din alte surse, fără însă a analiza înscrisurile menţionate mai sus pentru a le înlătura.
Este adevărat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012 s-a statuat că persoana verificată în privinţa căreia există la dosarul cauzei doar documente reprezentând "relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii", nu are beneficiul unei proceduri contradictorii în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa.
De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă pe calea unei atente şi competente analize sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
Însă, aşa cum am mai arătat, la dosarul cauzei există o serie de note informative ce au fost ignorate de judecătorul fondului, care nu a făcut o analiză aprofundată şi efectivă a probei cu înscrisuri.
Pe de altă parte se impune a fi subliniat faptul că deşi legal citat, pârâtul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte şi note informative.
Instanţa de fond urmează a analiza îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi din perspectiva recompensei acordată pârâtului de Securitate, prin facilitarea petrecerii vacanţei de vară în Italia, în cursul anului 1971.
Pentru considerentele expuse, reţinând că instanţa de fond nu a examinat fondul cauzei întrucât nu a realizat o analiză efectivă a probei cu înscrisuri, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul C.N.S.A.S. şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 1383 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7744/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7768/2013. Contencios → |
|---|
