ICCJ. Decizia nr. 820/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 820/2013
Dosar nr. 8186/110/2010
Şedinţa publică de la 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 8186/110/2010 la Tribunalul Bacău, reclamantul Municipiul Oneşti, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., A.N.R.E., A.N.R.S.C., intervenienta în nume propriu SC T.C.T. SA şi chematul în garanţie Guvernul României – prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâţilor la achitarea valorii de compensare unitară a combustibilului folosit pentru producerea energiei termice, în valoare de 1.659.590 lei.
Susţine reclamantul că bugetul local al Municipiului Oneşti, mai are de primit de la bugetul de stat o diferenţă de 1.659.590 lei şi anume 812.461 lei pentru anul 2007 şi 847.129 lei pentru anul 2008.
Tribunalul Bacău prin Sentinţa civilă nr. 470 din 7 martie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin întâmpinările formulate de pârâţii A.N.R.E. şi A.N.R.S.C. invocate excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive.
SC T.C.T. SA. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu şi în interesul reclamantului, iar reclamantul a chemat în garanţie Guvernul României.
2.Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 128 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bacău au fost admise excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive formulate de A.N.R.S.C. şi A.N.R.E. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenţie în interes propriu şi interes alăturat, formulată de SC T.C.T. SA.
De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, privind chemarea în garanţie a Guvernului României, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.
Instanţa a admis acţiunea reclamantului Municipiul Oneşti – prin Primar, faţă de pârâtul M.A.I., în sensul că a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.659.590 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C. Bucureşti 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtele, cu excepţia M.A.I., nu au calitate procesuală pasivă, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora „ În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.E. colaborează cu ministerele şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale interesate”, reţinând că pârâta A.N.R.E. alături de A.N.R.S.C. au iniţiat Metodologia de stabilire a preţurilor locale de referinţă şi a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populaţiei prin sistem centralizat, aprobată prin Ordinul comun al A.N.R.E.și A.N.R.S.C. nr. 21/514/2006 cu modificările şi completările ulterioare.
Cele două autorităţi de reglementare au elaborat metodologia de stabilire a preţurilor locale de referinţă şi a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populaţiei prin sistem centralizat în aplicarea şi executarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 36/2006, care statuează că: „ (3) Autorităţile de reglementare competente vor elabora, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1). Pe baza acestor metodologii autorităţile de reglementare competente vor stabili anual sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1)”.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, „A.N.R.S.C. elaborează, stabileşte şi urmăreşte aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării pieţei de energie termică, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor”.
Totodată, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, A.N.R.S.C. stabileşte preţurile locale de referinţă pentru fiecare localitate.
În vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate, pe perioada derulării programului „Termoficare 2006-2015 căldură şi confort”, aprobat prin H.G. nr. 462/2006 pentru aprobarea programului „Termoficare 2006-2015 căldură şi confort” şi înfiinţarea Unităţii de Management al proiectului, republicată, se acordă operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei sume din bugetele locale, inclusiv din sume transferate bugetelor locale de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor potrivit art. 4 alin. ( 1) din O.G. 36/2006.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că obligaţia de a vira sumele de bani conform H.G. nr. 462/2006 revenea M.A.I., iar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta face referire la modul de alocare a sumelor, respectiv diferenţa dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizarea energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă, fără a contesta însă, în mod concret, suma solicitată de reclamantă, privind cuantumul acesteia.
Referitor la cererea de intervenţie în interes alăturat şi în nume propriu, instanţa a dispus citarea SC T.C.T. SA, cu menţiunea de a depune taxa de timbru prevăzută de lege, respectiv 20.704,9 lei şi 5 lei timbru judiciar, iar intervenienta, deşi legal citată, nu a îndeplinit această cerinţă prevăzută de Legea nr. 146/1997 completată şi republicată.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 601 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei A.N.R.S.C. Bucureşti cheltuieli de judecată justificate de aceasta, respectiv c/val. transport.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, instanţa, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive formulată de A.N.R.S.C. şi A.N.R.E. şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Instanţa a anulat ca netimbrată cererea în interes propriu şi interes alăturat, formulată de SC T.C.T. SA şi a respins cererea formulată de reclamantă privind chemarea în garanţie, ca inadmisibilă.
A fost admisă acţiunea reclamantei faţă de pârâtul M.A.I. a fost obligat acesta la plata sumei de 1.659.590 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată către A.N.R.S.C. Bucureşti.
3. Recursul declarat împotriva sentinţei
Pârâtul M.A.I. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac, recurentul – pârât a făcut o expunere a cadrului normativ aplicabil litigiului şi a conchis că, în condiţiile în care modul de finanţare şi acordare a compensaţiilor creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate este strict reglementat de lege, nu este justificată obligaţia stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.
A mai arătat că, din analiza actelor normative în domeniu, rezultă fără echivoc că, în principal, obligaţia privind asigurarea populaţiei cu energie termică, cât şi subvenţionarea acestui serviciu revine autorităţii administraţiei publice locale, care, potrivit Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona serviciile publice în deplină responsabilitate, în numele şi în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă, în condiţiile legii.
4. Apărările intimaţilor
4. 1. Intimata - pârâtă A.N.R.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat menţinerea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că recurentul – pârât nu a formulat critici sub acest aspect, iar printre atribuţiile prevăzute în art. 11 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 nu se regăseşte obligaţia de a acorda operatorilor economici care prestează serviciile de producţie, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice destinate populaţiei sume privind compensarea unitară a combustibilului folosit pentru producerea energiei termice.
4. 2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – pârâtă A.N.R.S.C. a solicitat, la rândul său, menţinerea dispoziţiei referitoare la admiterea calităţii procesuale pasive, arătând, în esenţă, că singura atribuţie a A.N.R.S.C., conform art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 36/2006, este aceea de a stabili valoarea maximă de 45% din valoarea combustibilului, valoare care se comunică ministerului de resort, care urmează să o propună în proiectul de buget de stat.
4. 3.Intimatul - reclamant Municipiul Oneşti nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a arătat, pe de o parte, că în recursul declarat de M.A.I. nu se regăseşte nicio critică de nelegalitate a sentinţei, motiv pentru care instanţa de recurs trebuie să îl constate nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 3041 C. proc. civ.
Pe de altă parte, a arătat că instanţa de fond a dezlegat corect şi legal chestiunile de drept privind obligaţia ministerului pârât de a transfera sumele necesare, potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, natura şi existenţa debitului rezultând din înscrisurile depuse la dosarul de fond.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Cu privire la regularitatea exercitării recursului
Verificând în prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., fiind exercitat împotriva unei sentinţe care nu este susceptibilă de apel, conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar recurentul – pârât a indicat motivele pentru care solicită reformarea sentinţei.
Prin urmare, vor fi înlăturate apărările privind nulitatea recursului, în raport cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., formulate de intimatul - reclamant.
2. Cu privire la fondul cauzei
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii „ în vederea compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor la combustibili utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate pe perioada derulării programului „termoficare 2006-2009 calitate şi eficienţă” aprobat prin H.G. nr. 462/2006, se acordă furnizorilor de energie termică sume din bugetele locale.Aceste sume se transferă bugetelor locale de la bugetul de stat prin Ministerul Administraţiei şi Internelor”.
Metodologia de stabilire a preţurilor locale de referinţă şi a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului folosit pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme necentralizate a fost aprobată prin Ordinul nr. 21/514/2006, emis în comun de A.N.R.E. şi A.N.R.S.C., în temeiul art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 36/2006, potrivit căruia „ Autorităţile de reglementare competente vor elabora în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe metodologiile de determinare a sumelor necesare prevăzute la alin. (1). Pe baza acestor metodologii, autorităţile de reglementare competente vor stabili anual sumele necesare potrivit prevederilor alin. (1).”
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I din prezenta decizie, Municipiul Oneşti a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume reprezentând diferenţa dintre valoarea de compensare cuvenită de la bugetul de stat, calculată pe baza preţului local de referinţă stabilit prin decizii ale autorităţii competente în domeniul energiei, şi valoarea acordată efectiv de la bugetul de stat prin ordine ale M.A.I., pentru anii 2007 şi 2008.
Unicul argument care poate fi identificat în considerentele sentinţei Curţii de apel, în fundamentarea soluţiei de admitere a acţiunii în contradictoriu cu M.A.I., este acela că, în baza art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, obligaţia de a vira sumele necesare revine Ministerului, care prin întâmpinarea depusă la dosar face referire la modul de alocare a sumelor, respectiv diferenţa dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizarea energiei termice livrate populaţii şi preţurile locale de referinţă, fără a contesta însă, în mod concret, suma solicitată de reclamantă.
Din cuprinsul întâmpinării depuse la fondul cauzei, al motivelor de recurs şi al înscrisurilor depuse la dosarul primei instanţe, rezultă însă că apărarea principală a M.A.I. a fost aceea că, potrivit legii, sumele destinate compensării sunt alocate din bugetul de stat, prin legile anuale ale bugetului, sarcina ministerului fiind numai aceea de a le transfera bugetelor locale, în limita maximă de 45% din costurile determinate.
Prin adresa nr. 25850 din 4 noiembrie 2010, M.A.I. a comunicat Primăriei Municipiului Oneşti că a întreprins numeroase demersuri în anii 2007,2008 şi 2009 pentru alocarea integrală a sumelor necesare compensării creşterilor neprevizionate ale preţurilor combustibililor pentru producerea energiei termice destinate populaţiei conform prevederilor O.G. nr. 36/2006, însă de fiecare dată, cu ocazia rectificărilor bugetare, sumele au fost aprobate în funcţie de posibilităţi, sub nivelul solicitat, calculat de către A.N.R.S.C.
Într-adevăr, Înalta Curte constată că art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006 conferă ministerului de resort o marjă de apreciere în ceea ce priveşte alocarea, repartizarea sumelor către bugetele locale, dar fiind vorba despre sume prevăzute în legile anuale ale bugetului de stat, în exercitarea dreptului său de apreciere, M.A.I. avea obligaţia de a se încadra în suma maximă prevăzută cu această destinaţie. Cu alte cuvinte, limita legală a marjei de apreciere, pe care nu îi era permis să o încalce, era trasată de nivelul sumelor alocate din bugetul de stat.
Prin urmare, contrar susţinerilor intimatului - reclamant, instanţa de fond a pronunţat soluţia cu aplicarea greşită a art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 36/2006, pe care l-a interpretat literal şi scos din contextul său normativ.
3.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu recurentul - pârât, menţinând soluţia în ceea ce priveşte excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a A.N.R.E. şi A.N.R.S.C., cerere de chemare în garanţie şi cererea de intervenţie voluntară, aspecte care nu au fost criticate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.A.I., în prezent M.D.R.A.P., împotriva sentinţei nr. 128 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Oneşti în contradictoriu cu M.D.A.P. ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 92/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
